ROSTonline.ro: Despre falimentul democraţiilor parlamentare – Învăţăminte peste timp (Revista „Gândirea”, Nr.1, An I, 1 Mai 1921)

Motto: ”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine, Tu te-ntreabă şi socoate.
Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece.”
(Glossă, de Mihai Eminescu)

Intrarea în faliment a democrației europene unionale

Brexit-ul – marea criză apărută în procesul de construire a supra-statului U.E. – şi decăderea morală din Parlamentul Ţării – subiectul cel mai discutat în agora românească –, deşi fenomene social-politice manifestate în zone geografice, în culturi şi mentalităţi, dar şi în conţinuturi diferite, reprezintă efecte ale unei cauze comune, marea dramă a timpurilor noastre: intrarea în faliment a democraţiei europene întemeiată pe economia capitalistă neoliberală.

Brexit-ul – fără a insista prea mult pe un subiect discutat în aproape toate detaliile, consecinţele şi interpretările sale – este proba de foc prin care Istoria testează elitele pan-europene în predispoziţia lor de a accepta criza democraţiei europene, asumându-şi adoptarea unor soluţii care să întoarcă puterea în mâinile Naţiunilor Europene, sau dimpotrivă, de a acţiona arbitrar pentru întărirea centralismului instituţional, a birocratizării şi nivelării supra-naţionale a unei Uniuni Europene transformată în sămânţa viitoarelor State Unite ale Europei (S.U.E.). Reacţiile majorităţii liderilor europeni – cu precădere a celor puternici, care profită în mod direct, atât personal, cât şi ca grup de interese, de existenţa U.E., dar şi a liderilor dineşaloanele doi care şi-au asumat situaţia de slujitori ai celor dintâi – tind să demonstreze că Brexit-ul se poate transforma, pentru camarila birocraţilor şi politicienilor de la Bruxelles, într-o nesperată oportunitate de a accelera înfiinţarea Statelor Unite ale Europei. 

În context, falimentul democraţiei europene este confirmat nu doar de această intenţie de accelerare a centralizării, instituţionalizării şi birocratizării U.E. într-o nouă structură a S.U.E., ci mai ales de reacţiile de antipatie, ba chiar de condamnare, a gestului suveran al Naţiunii Britanice de a decide dacă îi mai este sau nu de folos apartenenţa la structura unională. Politicieni, analişti politici, lideri ai societăţii civile, mercenari din mass-media au lansat o adevărată ofensivă de condamnare a Brexit-ului – prezentat ca fiind rezultatul nu al voinţei britanicilor exprimată prin intermediul unui mecanism democratic, ci al unor manipulări periculoase ale politicienilor populişti din U.K. – acţiune completată de o insistentă punere sub semnul întrebării a dreptului Naţiunilor Europene de a se exprima prin intermediul unor referendumuri.

Ameninţati de probabilitatea destul de mare ca şi alte naţiuni din U.E. să decidă organizarea de referendumuri pe subiectul rămânerii/ ieşirii din Uniune, liderii politici europeni adepţi ai S.U.E. au decis să declanşeze o serie de acţiuni menite să elimine această consultare a naţiunilor care s-ar dovedi fatală pentru viitorul construcţiei statale trans-europene. Altfel spus, Uniunea Europeană, entitate înfiinţată în scopul protejării şi promovării democraţiei, decide să acţioneze prin măsuri anti-democratice pentru a se salva…

În România, falimentul democraţiei este în plină desfăşurare şi atinge forme groteşti de manifestare. Avem un guvern format din tehnocraţi şi exprimând o excepţie de la regula democratică – guvernul nu exprimă voinţa electoratului şi nici... (articol integral - ROSTonline.ro -)

ACTIVENEWS: Brexit, britanicii, europenii, românii și o întrebare: Quo Vadis, Europa?

Britanicii au ales Brexit, Regatul Unit redevine stat pe deplin independent și suveran, iar pentru supușii Majestății Sale Regina Angliei se deschide un drum plin de greutățile inerente refacerii organismului național, după decenii de degradare produsă de globalizarea și integrarea europeană.

Mulți se bucură de acest Brexit, mulți se întristează, iar câțiva, anume Stăpânii acestui Matrix în care s-a transformat lumea, caută febril alternative la situația de criză pentru Sistem, criză pe care au acceptat-o ca posibilă, însă au estimat-o de o probabilitate extrem de mică. Firesc, s-au folosit numeroase pârghii de influență a maselor: mass-media, entități din societatea civilă, partidele pro-UE, birocrația UE și mai ales, o propagandă al cărei nivel de deșănțare și penibil l-am mai întâlnit doar în timpurile dictaturii lui Ceaușescu. Totuși, în ciuda acestui supra-control la care, subtil și dificil de dovedit, este supus cetățeanul europea și implicit, cetățeanul britanic, Națiunea Britanică a decis să părăsească U.E.

Privesc la televiziunile de știri și publicațiile de pe la noi, deținute/finanțate de forțe loiale Matrix-ului și mă îngrozesc de felul în care este prezentat acest eveniment istoric. Nicăieri nu se discută despre cauzele reale care au provocat Brexit. Dimpotrivă, lamentările gen "Vai, vai, ce dezastru, apocalipsa, nenorocire" etc. se împletesc cu amenințări mai mult sau mai puțin voalate la adresa britanicilor, gen "Vedeți voi, criză economică, lira sterlină se prăbușește, veți intra în haos, sfârșitul UK" etc. Matrix alege să fie tâmpit, neagă evidența și prezintă Brexit, nu ca voință a britanicilor și deopotrivă efect al crizei Sistemului, ci ca un fel de "automutilare" a britanicilor. Din când în când, se mai aruncă abureala penibilă cu "Putin e de vină!", dovada supremă a cretinismului care tinde să cuprindă mintea celor care conduc destinele U.E. Jignitor, stupid și inutil... (articol integral -ACTIVENEWS-)

ACTIVENEWS - Câteva gânduri pentru semenii noștri Cristian Tudor Popescu, Florin Iaru și Vlad Levente Viski

Foto - ActiveNews

Mobilizarea exepțională a cetățenilor români creștini care, în număr de aproximativ trei milioane, au semnat documentul prin care se solicită apărarea familiei naturale, prin revizuirea Constituției, a provocat inițial un șoc paralizant, iar apoi o reacție aproape isterică din partea "multiculturaliștilor", "pan-europenilor", "seculariștilor" și a unora dintre puținii și insignifianții lideri ai răsfiratei și măruntei comunități LGBT din România.

Prin această nouă tulburare despre "dreptul" membrilor LGBT de a încheia o căsătorie și a întemeia o familie recunoscute de stat - și implicit de a beneficia de toate drepturile care decurg din aceasta, între care cel mai important fiind dreptul de a înfia copii - societatea românească face încă un pas în drumul său, dar și al omenirii, spre Apocalipsă, Parusie și întâlnirea noastră cu Hristos, la Judecata cea de obște. Tensiunea socială este destul de mare, provocări sunt multe, iar resursele celor care atacă familia naturală sunt cu mult mai bogate și mai diverse decât cele ale Coaliției pentru Familie, în ciuda milioanelor de români care doresc să instituționalizeze, prin Constituție, acest tip de familie. 

Activiștii "multiculturalismului" și ai "corectitudinii politice", deși extrem de firavi, ca număr și uneori ca nivel intelectual, dețin însă o mare putere de influență, conferită de forțele anti-creștine în solda cărora au ales să lucreze. Instituții de presă centrale, ziare, televiziuni, platforme media online - multe dintre acestea fie înglodate în datorii imense la bugetul statului, fie cu patroni anchetați penal, fie implicate în jocuri politice murdare - au lansat un virulent atac împotriva Coaliției pentru Familie, a creștinilor și cu precădere, a Bisericii Ortodoxe Române, în numele așa-ziselor "valori ale democrației și Uniunii Europene", sub masca unor pseudo-dezbateri publice - și iarăși trebuie să fac o paranteză și să spun că, din păcate, unii jurnaliști creștini au acceptat să participe la "dezbaterile" respective, girând astfel, o falsă "obiectivitate" a unor forumuri care, în esență, sunt anti-creștine.

Probabil că șocul provocat de succesul imens al campaniei de strângere de semnături în favoarea  instituționalizării, prin revizuirea Constituției, a familiei naturale, desfășurată de Coaliția pentru Familie, i-a făcut pe mulți dintre jurnaliștii, analiștii și activiștii "democrației europene" să-și piardă cumpătul și mai ales, bruma de bun simț și de bună măsură.

În acest context, reprezentativi, cel puțin pentru mine, sunt trei semeni ai noștrii care, de la înălțimea calității lor de persoane publice - fie sufocați de un fel de "mânie proletară", fie timorați și lăsați fără argumente de victoria de etapă a creștinilor - și-au vărsat "oful și amarul" pe cele trei milioane de creștini. Aceștia sunt remarcabilul jurnalist Cristian Tudor Popescu și talentatul poet Florin Iaru - doi oameni ai condeiului tulburați de ispita "multiculturalismului" secularizant și de logica strâmbă a "corectitudinii politice" - alături de Vlad Levente Viski, lider al comunității LGBT, un tânăr analist politic cu un nivel excepțional de pregătire intelectuală, dar din păcate, rătăcit grav în ceea ce noi, creștinii, numim a fi păcatul, boala sufletească a homosexualității.  

Înainte de a încerca un răspuns la afirmațiile - unele jignitoare, altele incorecte și câteva absolut ridicole - făcute de aceștia, trebuie spus că pentru noi, creștinii, marea ispită în toată această dispută cu semenii noștri LGBT și apărătorii lor, rămâne reacția pătimașă, orientată asupra acestora și alimentată doar de setea de dreptate, uitând mila și iubirea de aproapele. Suntem ispitiți să uităm că Biserica lui Hristos condamnă păcatul, însă pe păcătos îl iubește... 

În lupta noastră de mărturisire a lui Hristos, atunci când suntem confruntați cu ispitele venite din priveliștea păcatului ridicat la rang de valoare socială, trebuie să urmăm nu chemarea viscerală a vreunei imediate dreptăți lumești - care într-adevăr, poate să răcorească, pe moment, sufletul însetat după dreptate, dar alungă întotdeauna duhul iubirii de semeni și de Dumnezeu - ci glasul deopotrivă drept și iubitor al învățăturii creștine: "Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel VI, 1).

Da, recunosc că este extrem de dificil, ba uneori pare a fi imposibil, să răspunzi cu duhul blândeții, după porunca lui Hristos, mărturisită de Apostolul Neamurilor, atunci când cineva îți jignește, îți batjocorește credința, familia sau propria persoană. În rătăcirea lor, diavolul și cei care slujesc acestui înger căzut, se hrănesc cu ura pe care o provoacă în sufletul tău, prin ispitirea pe care o aduc în calea ta. Prin urmare, ar fi un mare păcat să ne lăsăm otrăviți cu această ură, ar fi o gravă eroare de comunicare să răspundem cu ură la atacurile unor semeni ai noștri ca CTP, Iaru sau Viski și totodată, ar fi o teribilă eroare de pedagogie și de tratament duhovnicesc să te cerți cu un om bolnav sufletește, crezând că așa îl ajuți să se vindece...

De aceea, doresc doar să dăruiesc câteva gânduri pentru acești trei semeni ai noștri, nu pentru a impune "dreptatea noastră", ci cu nădejdea că pot fi de folos acestor oameni, spre vindecarea și luminarea sufletelor lor.

***

Spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu, în anul 2016 d.Hr.: (articol integral - ACTIVENEWS -)

ActiveNews: ARDE TURNUL BABEL!

Politica aberantă de deschidere totală - fără criterii de selecție, fără mecanisme de securitate - a granițelor Uniunii Europene pentru refugiați - printre care devine evident că s-au infiltrat teroriști sau emisari ai acestora - dar și acțiunile militare ale SUA și aliaților europeni din NATO în teritoriile predominant islamice din Orientul Apropiat și Nordul Africii, acțiuni lipsite de discernământ politic și mai ales, de necesara predicție a consecințelor politice, altfel spus, obtuzitatea și egoismul liderilor politici euro-atlantici reprezintă cauze principale ale tragediei cumplite provocată de atentatele comise la Bruxelles, una dintre capitalele politice ale Uniunii Europene.

Liderii politici ai Uniunii Europene, care s-au încăpățânat să privească realitățile din spațiul islamic prin ochelarii de cal bolnav ai corectitudinii politice și multiculturalismului integraționist, s-au trezit, șocați, că bombele teroriștilor explodează la doar câteva sute de metri de sediile instituțiilor politice europene. Am privit scârbit la chipurile crispate, să nu zic speriate, ale unora dintre europarlamentarii români care relatau de la fața locului pentru televiziunile de știri românești ce simt ei, cum au trăit ei etc., la Bruxelles, momentele de după atentate. Am înțeles, privind la acești politicieni, că de fapt, curajul lor în a se confrunta cu realitatea se manifestă doar în spatele zidurilor bine păzite ale sălilor Parlamentului European. Ziduri de beton, dar și ziduri ale unei boli sufletești care au izolat pe aleșii cetățenilor europeni de realitate și de adevăr...

În aceste momente sângeroase și triste se vorbește despre unitatea și solidaritatea europenilor, dar și despre necesitatea de a se investi și mai mulți bani, deși se alocă deja sute de milioane de euro la nivelul Europei, în măsuri de securitate. Puțin mai este și se va spune iarăși că trebuie să renunțăm la alte câteva drepturi și libertăți cetățenești, așa cum ne-au cerut să renunțăm la viața privată, atunci când au adoptat legile Big Brother...

Liderii europeni fac declarații tari - cum au mai făcut după recentele atentate de la Paris sau după cele din Spania ori din Marea Britanie, cu ani în urmă - vorbesc de hotărârea lor de a distruge terorismul, de a apăra Uniunea Europeană, de a promova valorile europene etc. Un discurs devenit deja penibil și pe care îl auzim de foarte multă vreme, dar ale cărui efecte sunt total contrare aștepărilor noastre.

Uniunea Europeană nu este mai sigură, dimpotrivă, frica a cuprins sufletele europenilor. De peste un deceniu, bugetele serviciilor secrete și de securitate din Uniunea Europeană au fost mărite în fiecare an cu sume imense, bani care puteau fi folosiți pentru construirea de școli, de spitale sau pentru... (articol integral - ACTIVE NEWS -) 

BLOGURILE ADEVĂRUL - Uniunea Europeană "Flower-Power"

Revelion 2016 în Koln - Azil şi protecţie...
@Gianfranco Uber (http://www.cartoonmovement.com)

"Mă bucur că Germania a devenit o ţară pe care mulţi oameni o asociază cu speranţa. Asta este ceva foarte valoros, mai ales având în vedere istoria noastră. Integrarea imigranţilor cu siguranţă se va face în parte prin intermediul copiilor, care vor invata limba germană la grădiniţă. Şi sper şi cred că majoritatea imigranţilor vor dori să înveţe limba noastră foarte repede." (Angela Merkel, septembrie 2015)

____________________________________

Marea speranţă a Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, că imigranţii care au invadat Uniunea Europeană se vor integra rapid şi vor deveni cetăţeni europeni respectabili şi loiali, nu a fost confirmată. Violenţele provocate în noaptea de Anul Nou, în zona Gării Centrale din Koln, de peste 1000 de indivizi, suspectaţi a fi din rândul imigranţilor, au risipit iluzia.

În septembrie 2015, Angela Merkel saluta călduros sosirea sutelor de mii de imigranţi în teritoriile Germaniei şi anunţa că guvernul german va suplimenta fondurile acordate pentru găzduirea şi integrarea acestora cu suma de aproximativ 7 miliarde de euro. (sursa "Washington Times", 10 septembrie 2015: http://www.washingtontimes.com/news/2015/sep/10/angela-merkel-welcomes-refugees-to-germany-despite/?page=all)    

Alături de Angela Merkel, zeci de mii de europeni occidentali, zeci de ONG-uri, diferite personalităţi politice au aplaudat sosirea în Uniunea Europeană, a imigranţilor din Orient şi Africa. Un fel de "fiesta flower-power" a fost celebrată de mulţi europeni, porţile Uniunii Europene fiind deschise vraişte şi îngăduind să pătrundă, în ceea ce se dorea a fi Casa Comună a Naţiunilor Europene, nu doar pe cei fugiţi din calea războiului, ci şi mulţi indivizi dubioşi, extremişti şi cu intenţii anti-europene şi anti-creştine făţiş declarate.

Cetăţeni europeni cuprinşi de un val de simpatie intens, dar neînsoţit de raţiune şi de un minim instinct de conservare, s-au grăbit să ajute zecile de mii de imigranţi, fără să considere că ar fi necesar să solicite autorităţilor europene organizarea unui mecanism securizat şi coordonat de gestionare, selecţie, verificare şi găzduire a imigranţilor. (articol integral -BLOGURILE ADEVĂRUL-)

BLOGURILE ADEVĂRUL: Declinul Democraţiei - "A trăi în siguranţă" versus "A trăi în libertate"

Franţa a avizat Consiliul Europei că măsurile ce decurg din starea de urgenţă instituită după atacurile teroriste de pe 13 noiembrie ar putea implica suspendarea respectării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, autorităţile de la Paris invocând chiar o prevedere din această convenţie ce permite întreruperea aplicării ei în anumite circumstanţe excepţionale. (AGERPRES) 

Această ştire de presă poartă cu sine, dincolo de cuvinte, chipul unui monstru cumplit - Anti-democraţia - născut, de această dată, nu în taberele ISIS din deşertul sirian, ci în cancelaria guvernului unei ţări europene democratice care a dăruit umanităţii, în august 1789, un document esenţial pentru naşterea lumii libere: Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. După seria atentatelor sângeroase de la Paris, din 13 noiembrie - şi trebuie să spunem, bizar de lejer organizate şi executate, în contextul în care serviciile secrete franceze (şi nu numai!) erau bine informate în legătură cu riscul extrem de mare al comiterii unor astfel de acte teroriste pe teritoriul european - cuvântul de ordine în Vestul Uniunii Europene este FRICA! 

O frică nu atât indusă de ameninţările ISIS, cât mai ales întreţinută de măsurile militare "pe picior de război" adoptate de serviciile anti-teroriste şi de securitate ale unor state europene, precum Franţa, Germania sau Belgia. Frica de noi atentate este folosită pentru justificarea acţiunilor poliţieneşti declanşate de guverne, în numele siguranţei publice, mergând chiar până la o posibilă suspendare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aşa cum doreşte Franţa.

În Uniunea Europeană, combaterea terorismului ISIS trece la un nou nivel de gravitate - apariţia unui contra-terorism cel puţin identic de nociv pentru democraţie şi cu un grav potenţial criminal, promovat de autoritatea statală împotriva propriilor cetăţeni, prin degradarea până la suspendarea parţială sau totală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. O asemenea sfidare a sistemului democratic, într-o ţară din lumea aşa-zis liberă, s-a manifestat până acum doar în SUA, prin controversatul şi anti-democraticul "Patriotic Act", promovat de Preşedintele G.W. Bush în octombrie 2001, după atentatele de la WTC, şi ulterior extins ca valabilitate până în iunie 2015, de Preşedintele Barack Obama.

Aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului poate fi suspendată de statele semnatare, în temeiul Articolului 15 "Derogarea în caz de stare de urgenţă", din convenţie, care precizează următoarele: 

"1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional. 2. Dispoziţia precedentă nu permite nicio derogare de la articolul  2 (Dreptul la viaţă), cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la articolele 3 (Interzicerea torturii), 4 (Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate) paragraful 1 şi 7 (Nicio pedeapsă fără lege). 3. Orice Înaltă Parte Contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile." 

Care sunt drepturile şi libertăţile pe care guvernul Franţei (Matrix?) poate (doreşte?) să le suspende, folosindu-se de derogarea în caz de stare de urgenţă oferită de art.15 din Convenţie? Sunt cele prevăzute la articolele: (text integral - BLOGURILE ADEVĂRUL - )

BLOGURILE ADEVĂRUL - Biserica Ortodoxă din Grecia între Grexit şi mărturisirea creştină

Primul Ministru Alexis Tsipras şi ierarhii Bisericii Ortodoxe din Grecia
Sursa foto: europe.newsweek.com

"Şi L-au întrebat, zicând: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu." (Luca XX, 21-25)

În aceste zile extrem de tensionate şi hotărâtoare atât pentru viitorul naţional al Greciei, cât şi pentru construcţia unională europeană, Biserica Ortodoxă din Grecia se află într-o situaţie complicată şi delicată, generată de poziţionarea majorităţii ierarhilor şi a unei părţi din clerul ortodox grec alături de tabăra celor care au votat cu "DA" la referendumul cu privire la acceptarea condiţiilor de austeritate impuse Greciei de creditorii internaţionali. 

Victoria taberei primului ministru Alexis Tsipras la referendum, agravează criza relaţiei dintre Biserica Ortodoxă din Grecia şi Statul Grec, condus de un guvern de stânga. Un guvern care, pe de o parte, are în fruntea sa un prim-ministru ateu ce a decis la investire să depună un jurământ civil de loialitate - şi nu unul religios, cu mâna pe Biblie, cum cerea tradiţia, deşi îl invitase personal pe Arhiepiscopul Greciei să participe la festivitate - iar pe de altă parte, s-a arătat foarte interesat să promoveze, cu o grabă suspectă, o serie de iniţiative legislative neagreate de Biserică, între care cea mai importantă fiind uniunea civilă între persoanele de acelaşi sex (căsătoria civilă homosexuală).

Relaţia dintre Biserică şi guvernul socialistului ateu Alexis Tsipras a cunoscut şi un moment de aparentă relaxare, în luna aprilie, când primul ministru a anunţat oficial că a fost început un dialog cu Biserica Ortodoxă pentru utilizarea unor bunuri şi resurse financiare bisericeşti pentru a ajuta la ieşirea Greciei din situaţia financiară dezastruoasă. Tsipras mulţumea atunci "cu toată inima"Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Grecia, ÎPS Ieronim al II-lea Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, care declarase că Biserica se va folosi de averea pe care o deţine pentru a ajuta la rambursarea unei părţi din datoria externă a Greciei.

Dorinţa public exprimată de ierarhii ortodocşi greci, de a ajuta la plata datoriei externe, nu reprezintă o excepţie de la vreo regulă a neimplicării şi nici o declaraţie cu iz politic, propagandistic. De mai mulţi ani, încă de la începutul crizei financiare şi economice, Biserica Ortodoxă din Grecia organizează... (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)

BLOGURILE ADEVĂRUL - Glasul profetic al Bisericii – Discursul Papei Francisc în Parlamentul European

(foto: Adevărul.ro)

În vremurile noastre întunecate, când existenţa civilizaţiei europene este pusă sub semnul întrebării, atât de neputinţele politice şi economice ale Uniunii Europene, cât şi de ofensiva Marelui Est, declanşată de Rusia şi China, Papa Francisc al Romei îşi asumă să mărturisească adevăruri dureroase şi să facă atenţionări severe liderilor politici ai Uniunii Europene.

În vremurile noastre întunecate, când existenţa civilizaţiei europene este pusă sub semnul întrebării, atât de neputinţele politice şi economice ale Uniunii Europene, cât şi de ofensiva Marelui Est, declanşată de Rusia şi China, Papa Francisc îşi asumă să mărturisească adevăruri dureroase şi să facă atenţionări severe liderilor politici ai Uniunii Europene. 

Discursul rostit de Papa Francisc în Parlamentul European nu este unul politic, nici măcar unul formal, nu este o rostire ceremonială, colorată în formă şi golită de mesaj, în fond. Dimpotrivă, cuvintele Papei Francisc au lovit ca nişte puternice sunete de clopot conştiinţele parcă adormite şi voinţa paralizată a parlamentarilor europeni aşezaţi de prea multă vreme într-o atmosferă de călduţă amorţeală şi rătăciţi într-un pustiu al lipsei de soluţii viabile pentru salvarea Uniunii Europene. 

Papa Francisc urmează porunca lui Hristos, aceea de a mărturisi mereu Adevărul atât în calea poporului, dar şi a dregătorilor cetăţii lumeşti, mai ales în acele momente în care poporul cetăţii este în grav pericol trupesc şi sufletesc datorită faptelor necugetate ale conducătorilor şi propriilor slăbiciuni şi păcate. 

De fapt, însuşi Papa Francisc avertizează, în discursul său, că vorbeşte parlamentarilor europeni nu ca cetăţean al Uniunii Europene, ci ca păstor duhovnicesc, destinatarii mesajului de speranţă şi nădejde în Hristos fiind nu atât politicienii, cât mai ales naţiunile europene. 

Ideea principală a mesajului Papei este încurajarea adresată europenilor de a reveni la idealurile părinţilor fondatori ai Uniunii Europene, care au imaginat un viitor pentru continentul european întemeiat pe capacitatea europenilor de a lucra împreună, de a construi punţi de fraternitate peste lucrurile care aduc dezbinarea şi de a promova pacea între naţiunile Europei. Papa Franciscreaminteşte politicienilor europeni că în centrul acestui proiect politic ambiţios a fost încrederea în om, nu atât de mult privit ca un cetăţean sau un agent economic, ci respectat ca fiinţă umană posesoare a unei demnităţi transcendente. (articol integral -BLOGURILE ADEVĂRUL-)

Credința în imagini: “Culorile Ortodoxiei. Polonia.”

Craiova înregistrează un nou pas înainte în competiţia pentru dobândirea titlului de Capitală Culturală Europeană 2021, prin organizarea Expoziţiei “Culorile Ortodoxiei. Polonia”.

Înainte de a prezenta câteva note despre acest important eveniment cultural, trebuie să spunem că lupta în care Primăria Craiova s-a implicat – proclamarea oraşului nostru Capitală Culturală Europeană 2021 – prezintă majoritatea caracteristicilor unei competiţii sportive: talent, efort, energie, disciplină, gândire lucidă, muncă în echipă. Totuşi, dacă vom reuşi să devenim Capitala Culturală a Europei, victoria noastră va fi cu mult mai importantă pentru Craiova decât oricare victorie sportivă.

Declarat Capitală Culturală Europeană, oraşul nostru va primi finanţări de peste o jumătate de miliarde de euro, va fi vizitat de mii de turişti europeni şi va dobândi capacitatea unei dezvoltări fără precedent a vieţii culturale şi turistice, implicit economice.

În contextul acestei onorabile şi onorante lupte, am avut bucuria să fiu implicat, cu o modestă contribuţie, în demersurile pentru organizarea Expoziţiei de Artă Fotografică intitulată “Culorile Ortodoxiei. Polonia.”

În ziua de 2 iulie 2014, această expoziţie a fost vernisată în foaierul central al Universităţii din Craiova, în prezenţa Excelenţei Sale dl. Marek Szczygieł, Ambasadorul Republicii Polonia la Bucureşti, a doamnei Lia Olguţa Vasilescu, primarul oraşului nostru, domnului Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, domnului Dan Claudiu Dănişor, rectorul Universităţii din Craiova, şi a unor personalităţi ale vieţii culturale craiovene.

Organizată sub egida Centrului de Cultură şi Limbă Poloneză (cu sediul la biblioteca Universităţii din cartierul Lăpuş), Expoziţia “Culorile ortodoxiei. Polonia” prezintă aspecte din... (articol integral -aici-)

Românii şi Europarlamentarele 2014 - între dorinţă şi putinţă

Una peste alta, toate câte s-au întâmplat şi se vor întâmpla în urma acestor alegeri europarlamentare, nu aduc nimic nou pentru cei mai mulţi dintre români, inclusiv pentru cei care au refuzat să-şi exercite votul. Politicienii români rămân neschimbaţi în metehne şi apucături, iar U.E. nu se opreşte din naufragiu, ci doar îşi schimbă cârmacii.

Prezenţa la vot la Europarlametarele 2014 a fost de peste 30% - un procent superior alegerilor europarlamentare din 2009 - dar sub media europeană de aproximativ 43% participare a cetăţenilor europeni. Aproape o treime din cetăţenii români cu drept de vot s-au prezentat la urne şi şi-au exprimat voinţa în legătură cu reprezentarea României în Parlamentul European.

Românii rămân eurosceptici şi dezinteresaţi de exercitarea drepturilor democratice pe care le oferă mecanismele Uniunii Europene. De fapt, nu numai românii, ci majoritatea cetăţenilor U.E. Marile erori comise de instituţiile europene în combaterea efectelor crizei economice - între acestea dificil de uitat/iertat fiind sacrificarea clasei de mijloc şi a păturilor sărace europene şi salvarea castei celor bogaţi şi a sistemului bancar privat, prin utilizarea rezervelor financiare ale statelor membre - creşterea şomajului, cu precădere în rândul tinerilor, falimentarea afacerilor mici şi mijlocii, pauperizarea fermierilor şi felurite alte grozăvii economice aducătoare de faliment şi sărăcie au deteriorat încrederea în mecanismele U.E., încurajând euroscepticismul.

Românii au refuzat să participe la vot nu numai datorită dezamăgirii faţă de U.E., ci mai ales pentru că sunt sătui de circul mizerabil al scandalului de mahala în care s-a transformat viaţa politică din România, de corupţia din administraţia publică, de manipularea politizată a Justiţie, de minciuna ridicată la nivel de politică de stat, altfel spus, cei mai mulţi dintre români nu au mers să voteze pentru că ei simt nu mai au perspectiva unei vieţi normale şi prospere nici în propria ţară şi nici în U.E.

Vor înţelege politicienii mesajul acestui evident refuz de a participa la viaţa politică europeană pe care l-au exprimat cetăţenii români prin neparticiparea la vot? Puţin probabil, căci animalul politic mioritic are obrazul gros şi burdihaiul mare...

Să aruncăm o privire asupra rezultatelor votului - aşa cum erau cunoscute la miezul nopţii dintre 25-26 mai 2014.

PSD obţine un scor istoric. După o campanie aproape perfect organizată şi implementată, utilizând fără ezitare avantajul tactic al numărului de primari PSD din teritoriu şi mobilizând vestita şi eficienta armată de activişti şi votanţi, PSD înscrie (cel puţin până la ora când scriu aceste rânduri) cel mai bun scor al unui partid social-democrat la nivelul Uniunii Europene. Victor Ponta îşi consolidează poziţia în... (articol integral în -Adevărul-)

Alegerile Europarlamentare (Episodul 2) - Biserica şi alegerile: pe cine să NU voteze creştinii români

Dacă ne numim creştini, purtând numele lui Hristos, atunci să fim creştini în toate zilele vieţii noastre. O astfel de zi a vieţii noastre de creştini va fi şi 25 mai 2014, când suntem chemaţi să ne alegem reprezentanţii în Parlamentul European. Dacă ne dorim ca acest parlament să nu se transforme într-un nou Turn Babel, dacă ne dorim ca Europa să redevină creştină, atunci să alegem pe acei candidaţi care urmează învăţătura lui Hristos.

Vă mărturisesc că doream să postez, în mini-seria numită ”Alegerile Europarlamentare” (din care am publicat primul episod care poate fi lecturat -aici-), un studiu despre prezenţa candidaţilor în realitatea virtuală a Internetului. Voi amâna publicarea articolului respectiv şi vă propun să medităm împreună asupra unui subiect deosebit de important, anume atitudinea unui creştin în faţa urnei de votare.

Totodată, vă mărturisesc şi faptul că am luat hotărârea să scriu despre acest subiect după ce am lecturat articolul fratelui în slujire şi colegului de blog, preotul Bogdan Tănăsescu, articol care pe de o parte, mi-a oferit ocazia unei rememorări a poruncilor lui Hristos, iar pe de altă parte mi-a trezit dorinţa de a lămuri cu şi mai mare claritate şi fermitate care trebuie să fie atitudinea creştinilor şi implicit, a Bisericii lui Hristos faţă de procesul electoral din democraţie.

Prin urmare, vă îndemn să NU votaţi partidele şi candidaţii care nu respectă poruncile lui Hristos. Îndemnul meu, pe cât de simplu de enunţat, pe atât de dificil este de detaliat. Totuşi, voi face încercarea de a vă oferi câteva necesare lămuriri şi astfel, de a vă ajuta să votaţi sau să nu votaţi în deplină comuniune cu poruncile lui Hristos şi deopotrivă, cu împăcarea că aţi ales în agora europeană nişte dregători creştini ori dimpotrivă că aţi salvat-o de prezenţa unor nevrednici.

Să nu-i votăm pe cei care încalcă cele 10 porunci dumnezeieşti 

Porunca I - Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

Dacă un candidat se închină la idoli străini şi urmează legăminte ori porunci idoleşti, căutând prin această închinare să obţină putere lumească şi egoistă asupra semenilor săi, să nu-l votăm!

Dacă un candidat şi-a făcut idol din puterea lumească, pe care o foloseşte spre folosul său personal şi împotriva poruncilor lui Dumnezeu, a intereselor Statului Român şi Naţiunii Române, să nu-l votăm!

Dacă un candidat a promovat legi care sunt împotriva poruncilor lui Dumnezeu ori dacă este ateu, să nu-l votăm! 

Porunca II - Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.

Dacă un candidat şi-a făcut idol din iubirea de arginţi şi se închină banilor... (articol integral -aici-)

Alegerile Europarlamentare (Episodul 1) - Începutul campaniei electorale între mahalaua politică românească şi criza Uniunii Europene

Câteva observaţii despre începutul campaniei electorale 

S-a dat startul la campania electorală pentru alegerile europarlamentare, adică ”Lume, lume, vine circul!”. Partidele politice îşi reamintesc de alegătorul român, îi fac declaraţii de dragoste şi năvălesc spre mintea şi sufletul lui cu promisiuni, laude de sine şi acuzaţii. Promisiuni despre toate câte vor face candidaţii lor, dacă îi (re)alegem ca parlamentari europeni, laude despre câte au făcut ei prin Parlamentul European ori la guvernarea ţării şi acuzaţii la adresa adversarilor politici, despre cât de incompetenţi, hoţi şi mincionoşi sunt aceştia. Într-un autentic stil caragialian şi balcanic de abordare a politicii, începutul de campanie electorală este cu scandal şi cu încălcarea vădită a moralei politice (dacă o mai exista vreuna!) şi a stabilimentului constituţional. Preşedintele Republicii dă buzna în campania electorală şi caută să fixeze liniile directoare ale dezbaterii electorale, amestecând nepermis şi neconstituţional necesare teme de discuţie cu atacuri împotriva adversarilor unei formaţiuni politice pe care o păstoreşte mai mult sau mai puţin vizibil. Primul-ministru operează acelaşi amestec ipocrit, aplicând campaniei electorale a propriei alianţe politice eticheta ”anti-băsismului”. Nimic european, nimic naţional! 

În vacarmul scandalului de mahala în care debutează campania electorală pentru alegerile europarlamentare 2014, auzim prea puţine despre Parlamentul European, despre criza politică, socială şi economică profundă în care se zbate Uniunea Europeană, despre eşecul lamentabil al diplomaţiei euro-atlantice în faţa imperialismului rusesc şi despre eventualele soluţii pe care doresc să le promoveze partidele politice româneşti prin intermediul europarlamentarilor. Puţin probabil ca dezbaterile din această campanie electorală să depăşească mediocritatea şi obtuzitatea competitorilor şi să ofere electoratului român oportunitatea de a afla viziunea naţională şi deopotrivă europeană a viitorilor europarlamentari. Mult mai probabil că vom asista la certuri violente între băsişti şi anti-băsişti, între pesedişti şi anti-pesedişti, cu dosare penale scoase de la naftalină şi interceptări ambientale livrate jurnaliştilor-mercenari şi nu în ultimul rând, probabil că vom viziona în direct şi câteva arestări operate spectaculos cu ajutorul celebrilor figuranţi din trupele de mascaţi. Cum spuneam: nimic european, nimic naţional, doar un ”curat murdar” balcanic, dragă alegătorule!   

Al cărei Uniuni Europene mai este Parlamentul European? 

Părăsind mahalaua politică românească, să ne îndreptăm atenţia spre ceea ce ar fi (şi din păcate pare că nu este) miza alegerilor europarlamentare 2014, adică spre problema viitorului apropiat al Uniunii Europene şi pentru că a proiecta un viitor presupune să-ţi cunoşti trecutul şi să-ţi înţelegi prezentul, să încercăm o vedere de ansamblu a stării generale a Uniunii Europene. Uniunea Europeană este în criză, unii spun economică, alţii politică. Criza este vizibilă în viaţa fiecăruia dintre noi, nu numai în statisticile oficiale. 

Însă, ceea ce se comentează prea puţin este că marea problemă care afectează entitatea suprastatală europeană nu este de natură economică, politică, energetică ori militară, ci este aceea a degradării democraţiei. Deşi considerat a fi doar o marotă anti-europeană din arsenalul euroscepticilor şi un paradox discutabil în contextul în care U.E. este definită cu insistenţă, în tratatele de înfiinţare şi documentele sale programatice, ca un garant aproape absolut şi un areal ideal al tuturor drepturilor cetăţeneşti posibile, fenomenul degradării democraţiei în Uniunea Europeană este cât se poate de real şi de periculos. În articolul ”The Political Repercussions of the Crisis. Democratic Legitimacy in Europe” publicat de Enrique Ayala - analist al ”FUNDACIÓN ALTERNATIVAS” - în Raportul ”The State of the European Union - The Failure of Austerity 2012”, se menţionează următoarele: (articol integral -aici-)

Imperiul „Ţaristo-sovietic” - cronica unui faliment previzibil

Criza din Ucraina reprezintă o primejdie mortală pentru stabilitatea politică şi economică a Europei, însă în acelaşi timp, poate să fie o mare oportunitate pentru naţiunile europene şi pentru naţiunea rusă de a se cunoaşte mai bine, de a reaşeza relaţiile politico-economice, militare, culturale şi spirituale pe o temelie realistă şi reciproc avantajoasă. Din ruina previzibilului faliment al acestui bizar şi primejdios demers de refacere a Rusiei Mari, iniţiat de preşedintele Putin, sub chipul unui la fel de bizar Imperiu „ţaristo-sovietic”, poate renaşte o Nouă Rusie, puternică, democratică, respectată nu datorită forţei militare, ci pentru că reprezintă o alternativă viabilă la celelalte variante de democraţie şi libertate - U.E. şi S.U.A. - aflate deja într-o adâncă criză de sistem şi de moralitate, prefigurare a unui cumplit eşec.

Vă mărturisesc că sunt un admirator sincer al naţiunii ruse şi al spiritului slav. Nu ascund faptul că în sângele meu există cel puţin un sfert de cazac din Ismail. Bunicul din partea mamei mele a fost tânăr ofiţer în Armata Roşie, a staţionat  mai mulţi ani în România şi a întemeiat aici o familie în care s-a născut mama mea. A fost obligat de răutatea vremurilor să-şi părăsească familia - bunica mea a refuzat să-l urmeze, a rămas în ţară, cu doi copii mici - şi să se retragă în URSS cu unitatea militară în care slujea. Nu l-am cunoscut pe acest bunic cazac, dar îi port respect şi îl pomenesc în rugăciunile mele. Sunt uneori afectat de o anume subiectivitate când vorbesc despre spaţiul rusesc. Firesc, apartenenţa, chiar şi firavă, a familiei mele la arealul rusesc - deşi, atenţie, cazacii nu sunt neapărat doar ruşi, ci sunt un grup multietnic de origine slavă şi nu numai - îşi cere drepturile.

Totuşi, dincolo de această subiectivitatea, dar şi de iritarea pe care întotdeauna mi-o provoacă evocarea unui Lenin, Stalin sau mai nou, a unui Putin, nu uit că Maica Rusie este nu doar ţara unde au existat imperialismul ţarist, bolşevismul sau stalinismul, ci şi un spaţiu cultural, spiritual şi religios de o bogăţie şi profunzime unice.

A înţelege spiritul naţiunii ruse înseamnă a căuta... (articol integral AICI)

”Anschluss Crimeea” între diplomaţia laşă a democratului vestic şi curajul bădăran al mujicului estic

Anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă este un fapt împlinit. Argumentele pro şi contra intervenţiei militare ruse şi a consultării locuitorilor provinciei prin referendum formează deja subiectul unor viitoare tratate de geopolitică şi strategie militară. Importante sunt lecţiile şi consecinţele acestei tragedii.

Preşedintele Putin a reacţionat ca un rus veritabil. O cunoaştere minimă, la nivelul unui absolvent mediocru de facultate provincială de istorie - nu vorbim, prin urmare, despre analiştii serviciilor secrete şi ai diplomaţiei occidentale, aşteptările de la aceştia fiind infinit mai mari - ne spune că Maica Rusia a acţionat întotdeauna în apărarea intereselor sale, indiferent de forma organizare politică - Imperiul Ţarist, URSS, Federaţia Rusă post-comunistă etc. - cu brutalitate şi prin acţiuni care au surprins adversarul total nepregătit. Acţiunea de anexare a Crimeei este una tipic rusească, iar stupoarea şi stângăcia cu iz de retard care au caracterizat primele reacţii ale liderilor democraţiilor occidentale reprezintă doar dovada unei stupide subestimări a capacităţii şi mai ales, determinării care îi caracterizează pe ruşi în a-şi apăra interesele imperiale.

De fapt, acţiunile ruşilor în Ucraina erau previzibile, iar preşedintele Putin nu poate fi acuzat de ipocrizie. Atitudinea severă, critică şi potrivinică la adresa intervenţiilor militare şi politice ale democraţiilor occidentale în Europa de Est (scutul anti-rachetă), Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (”primăvara arabă” şi războiul civil din Siria) a fost un semnal foarte clar că Federaţia Rusă va relansa procesul de recuperare a sferelor de influenţă pe care le deţinea fosta URSS. În contextul în care prezenţa NATO şi a Uniunii Europene la graniţa de vest a Federaţiei Ruse reprezintă un pericol tot mai mare pentru prestigiul şi interesele ruseşti în zonă, iar dorinţa Preşedintelui Putin de a realiza proiectul Uniunii Euroasiatice a devenit prioritatea politicii externe ruse şi aproape o obsesie a liderului de la Kremlin, controlul asupra Ucrainei reprezenta un element extrem de important.

Ucraina a devenit, fără voia naţiunii ucrainene, câmpul de luptă în confruntarea dintre U.E./NATO şi Federaţia Rusă. (articol integral AICI)

Bugetul Craiovei, grav afectat de corecțiile financiare impuse pentru nerespectarea legislației europene

Orașul nostru a fost păgubit datorită corecțiilor financiare impuse asupra a două proiecte edilitare finanțate din fonduri europene. ”Vedeta” fostei conduceri a Primăriei Craiova – Proiectul ”Construirea unui pasaj suprateran in vederea descongestionarii traficului rutier din Zona Metropolitana Craiova – Realizare pasaj denivelat, suprateran, peste intersectia de la km 0 al mun. Craiova, in vederea preluarii traficului auto pe E70, respectiv Cl. Bucuresti – Bvd. Nicolae Titulescu” - a fost sancționat, în urma controalelor realizate de autorităţile centrale, cu importante corecţii financiare. În Raportul Primăriei Craiova, referitor la rectificarea bugetului local, se arată că:

”Pe parcursul imlementării proiectului au fost aplicate de către Autoritatea Contractantă o serie de corecţii financiare, astfel: 

- 25% din valoarea contractului de lucrări nr. 45347/09.03.2011 încheiat cu Societatea de Constructii in Transporturi SA, lider al Asocierii Societatea de Constructii in Transporturi SA – SC ERPIA SA, reprezentând corecții financiare aplicate ca urmare a nerespectarii legislației privind achizitiile publice, conform Notelor de constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare nr. CA-38121/18.05.2012 (corecţie 10%) si respectiv nr.CA-16957/01.03.2013 (corecţie 10%+15%), emise de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, Directia Generala Constatare si Stabilire Nereguli Fonduri Europene. Suma totală reţinută a fost de 11.780.613,46 lei. (articol integral AICI)

Despre cauzele sufleteşti ale rătăcirii românilor în Europa

Metidând la haosul în care societatea românească îşi târăşte rătăcirea prin Noua Europa şi fiindu-mi oferită ocazia să susţin o comunicare în cadrul unei dezbateri culturale, la Craiova, am hotărât să scriu despre câteva dintre cauzele sufleteşti ale rătăcirii noastre. O dezbatere în care s-a vorbit despre elitele vechi şi noi, dar unde eu am dorit să găsesc răspunsul la o întrebare simplă: am avut elite, avem elite şi totuşi, de la Caragiale încoace societatea românească este tot mai decăzută moral, care sunt cauzele? 

Comunicarea citită de mine în cadrul dezbaterii culturale despre care aminteam, a provocat strigăte din sală, din partea câtorva voci: ”Nu ai dreptate!”, ”Ruşine!” Voci, am aflat ulterior de la un jurnalist, aparţinând unor figuri importante ale agorei locale.

Am rămas dezamăgit şi uimit. O furtună a năvălit în sufletul meu: încă ne refuzăm adevărul stării noastre sufleteşti? Suntem încă în rătăcirea ”formelor fără fond”? Cine vrea cu tot dinadinsul să trăim în minciuna că nu suntem bolnavi sufleteşte şi astfel, să nu ne căutăm vindecarea?

Vă ofer spre lectură o mare parte din scrierea mea, cu speranţa că ne va fi de folos în străduinţa noastră de a scăpa din deşertul mahalalei Istoriei.

Românii, un popor a cărui naştere începe printr-o dureroasă abandonare a strămoşilor de către Imperiul Roman, forţa şi garanţia civilizaţiei europene a acelor vremuri, au resimţit mereu starea de enclavă europeană uitată. De fapt, gândind la începuturile noastre ca popor, se poate afirma că românii s-au născut şi dintr-un fel de revoltă împotriva Imperiului care îşi trădează, îşi părăseşte şi îşi uită supuşii sau altfel spus, împotriva a ceea ce simboliza atunci, CIVILIZAŢIA.

Reală sau nu, o asemenea interpretare a formării poporului român are totuşi valoare de simbol. O frântură de civilizaţie romană este păstrată de foştii cetăţeni, colonişti şi supuşi ai Imperiului, conduşi de un lider militar rebel, prin asumarea traiului roman la margine de civilizaţie, printre barbari şi alte vitregii ale istoriei, plătind astfel preţul libertăţii. Starea de ”avanpost al civilizaţiei europene” s-a perpetuat şi este definitorie pentru întreaga istorie a românilor. Acest ”provizorat istoric” ne condiţionează inclusiv prezentul post-decembrist şi aşa-zis de integrare europeană. ”A fi esenţă de civilizaţiei europeană, fără a fi parte a civilizaţiei europene” pare că reprezintă blestemul, dar şi binecuvântarea cu care Istoria însoţeşte călătoria poporului român spre veşnicie. Lupta românilor pentru supravieţuire - care nu a fost mereu pentru libertate, ci de multe ori, pur şi simplu, pentru supravieţuirea fizică, cum nici nu a fost întotdeauna, ci mai curând ca excepţie, eroică, nobilă şi curajoasă - a determinat o permanentă transformare a sufletului românesc, aflat încă şi astăzi în plin proces de căutare de sine şi de definire/redefinire. 

Sufletul românesc - ca sinteză a tuturor determinărilor obiective, dar şi a alegerilor şi deciziilor subiective luate în felurite momente ale Istoriei de strămoşii noştri, la care adăugăm şi propriile noastre fapte - se defineşte prin mai multe trăsături, fără a căror cunoaştere şi asumare, orice demers de reaşezare a poporului român în marea familie europeană - prin ceea ce numim ”proces de integrare europeană” - va fi un eşec, sub chipul unui ruşinos faliment naţional. (articol integral AICI)

Un nou eşec ”Made in European Union” – Extremismul naţionalist-şovin, rasist şi antisemit

 

Trăim într-o Europa fără suflet, ne-am rătăcit şi ne va fi tot mai rău, căci în Noul Turn Babel European, de prea multă vreme nu se mai aude glasul psalmistului: ”De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.” (Psalmul 126,1)

În luna mai a acestui an, în cadrul unei conferinţe europene care a avut ca temă agravarea fenomenului extremist în Uniunea Europeană, comisarul european Cecilia Malmström a rostit un discurs sub titlul generic: ”Creşterea extremismului de dreapta în Europa”. În contextul tensiunilor naţionaliste declanşate între politicienii români şi maghiari de declaraţiile unui lider de partid neo-nazist din Ungaria, este folositor să cităm un fragment din acest discurs:  (articol integral AICI)

Adversus Edictum Mediolanense – Biserica Creştină Europeană şi noile orientări ale Uniunii Europene privind libertatea

La 24 iunie 2013, Consiliul Uniunii Europene pentru Afaceri Externe a adoptat documentul intitulat ”Orientările UE privind promovarea şi protecţia libertăţii de religie sau de convingere”, care poate fi consultat la adresa de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11491.ro13.pdf

În aceeaşi zi, Consiliul a adoptat şi documentul ”Orientări pentru promovarea şi protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen şi intersexuale (LGBTI), care poate fi consultat la adresa de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11492.ro13.pdf

Deşi teoretic, aceste documente ar orienta în primul rând politica externă a Uniunii Europene, prin intermediul lor sunt stabilite standarde care se aplică şi ţărilor membre ale UE.

Aparent – voi încerca să argumentez în continuare de ce aparent – venerabilii membri ai Consiliului Uniunii Europene au manifestat neutralitate faţă de părţile implicate (credincioşi, atei, heterosexuali şi LGBTI, societate civilă şi stat) şi au emis două documente prin care s-ar dori definirea viziunii UE asupra unor relaţii sociale deosebit de complexe, acelea care sunt generate de convingerile şi opţiunile spirituale şi sexuale personale.

Totuşi, dacă studiem cu atenţia cuvenită textul acestor documente, chiar şi din perspectiva unei analize nepartinice – atenţionez, însă, cu sinceritate, că analiza mea este a unui preot creştin, partinică şi întemeiată pe valorile creştine, nu pe cele seculare – vom observa că Biserica Creştină Europeană pierde încă o luptă în încercarea de a încreştina Uniunea Europeană. (articol integral AICI)