Câteva
observaţii despre începutul campaniei electorale
S-a
dat startul la campania electorală pentru alegerile europarlamentare, adică
”Lume, lume, vine circul!”. Partidele politice îşi reamintesc de alegătorul
român, îi fac declaraţii de dragoste şi năvălesc spre mintea şi sufletul lui cu
promisiuni, laude de sine şi acuzaţii. Promisiuni despre toate câte vor face
candidaţii lor, dacă îi (re)alegem ca parlamentari europeni, laude despre câte
au făcut ei prin Parlamentul European ori la guvernarea ţării şi acuzaţii la
adresa adversarilor politici, despre cât de incompetenţi, hoţi şi mincionoşi
sunt aceştia. Într-un autentic stil caragialian şi balcanic de abordare a
politicii, începutul de campanie electorală este cu scandal şi cu încălcarea
vădită a moralei politice (dacă o mai exista vreuna!) şi a stabilimentului
constituţional. Preşedintele Republicii dă buzna în campania electorală şi
caută să fixeze liniile directoare ale dezbaterii electorale, amestecând
nepermis şi neconstituţional necesare teme de discuţie cu atacuri împotriva
adversarilor unei formaţiuni politice pe care o păstoreşte mai mult sau mai
puţin vizibil. Primul-ministru operează acelaşi amestec ipocrit, aplicând
campaniei electorale a propriei alianţe politice eticheta ”anti-băsismului”.
Nimic european, nimic naţional!
În
vacarmul scandalului de mahala în care debutează campania electorală pentru
alegerile europarlamentare 2014, auzim prea puţine despre Parlamentul European,
despre criza politică, socială şi economică profundă în care se zbate Uniunea
Europeană, despre eşecul lamentabil al diplomaţiei euro-atlantice în faţa
imperialismului rusesc şi despre eventualele soluţii pe care doresc să le
promoveze partidele politice româneşti prin intermediul europarlamentarilor.
Puţin probabil ca dezbaterile din această campanie electorală să depăşească
mediocritatea şi obtuzitatea competitorilor şi să ofere electoratului român
oportunitatea de a afla viziunea naţională şi deopotrivă europeană a viitorilor
europarlamentari. Mult mai probabil că vom asista la certuri violente între
băsişti şi anti-băsişti, între pesedişti şi anti-pesedişti, cu dosare penale
scoase de la naftalină şi interceptări ambientale livrate
jurnaliştilor-mercenari şi nu în ultimul rând, probabil că vom viziona în
direct şi câteva arestări operate spectaculos cu ajutorul celebrilor figuranţi
din trupele de mascaţi. Cum spuneam: nimic european, nimic naţional, doar un
”curat murdar” balcanic, dragă alegătorule!
Al
cărei Uniuni Europene mai este Parlamentul European?
Părăsind
mahalaua politică românească, să ne îndreptăm atenţia spre ceea ce ar fi (şi
din păcate pare că nu este) miza alegerilor europarlamentare 2014, adică spre
problema viitorului apropiat al Uniunii Europene şi pentru că a proiecta un
viitor presupune să-ţi cunoşti trecutul şi să-ţi înţelegi prezentul, să încercăm
o vedere de ansamblu a stării generale a Uniunii Europene. Uniunea Europeană
este în criză, unii spun economică, alţii politică. Criza este vizibilă în
viaţa fiecăruia dintre noi, nu numai în statisticile oficiale.
Însă,
ceea ce se comentează prea puţin este că marea problemă care afectează
entitatea suprastatală europeană nu este de natură economică, politică,
energetică ori militară, ci este aceea a degradării democraţiei. Deşi
considerat a fi doar o marotă anti-europeană din arsenalul euroscepticilor şi
un paradox discutabil în contextul în care U.E. este definită cu insistenţă, în
tratatele de înfiinţare şi documentele sale programatice, ca un garant aproape
absolut şi un areal ideal al tuturor drepturilor cetăţeneşti posibile,
fenomenul degradării democraţiei în Uniunea Europeană este cât se poate de real
şi de periculos. În articolul ”The Political Repercussions of the Crisis.
Democratic Legitimacy in Europe” publicat de Enrique Ayala - analist al
”FUNDACIÓN ALTERNATIVAS” - în Raportul ”The State of the European Union -
The Failure of Austerity 2012”, se menţionează următoarele: (articol
integral -aici-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu