La 24 iunie
2013, Consiliul Uniunii Europene pentru Afaceri Externe a adoptat documentul
intitulat ”Orientările UE privind promovarea şi protecţia libertăţii de religie
sau de convingere”, care poate fi consultat la adresa de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11491.ro13.pdf
În aceeaşi
zi, Consiliul a adoptat şi documentul ”Orientări pentru promovarea şi protejarea
respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay,
bisexuale, transgen şi intersexuale (LGBTI), care poate fi consultat la adresa
de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11492.ro13.pdf
Deşi
teoretic, aceste documente ar orienta în primul rând politica externă a Uniunii
Europene, prin intermediul lor sunt stabilite standarde care se aplică şi
ţărilor membre ale UE.
Aparent –
voi încerca să argumentez în continuare de ce aparent – venerabilii membri ai
Consiliului Uniunii Europene au manifestat neutralitate faţă de părţile
implicate (credincioşi, atei, heterosexuali şi LGBTI, societate civilă şi stat) şi au emis două documente
prin care s-ar dori definirea viziunii UE asupra unor relaţii sociale deosebit
de complexe, acelea care sunt generate de convingerile şi opţiunile spirituale
şi sexuale personale.
Totuşi, dacă
studiem cu atenţia cuvenită textul acestor documente, chiar şi din perspectiva
unei analize nepartinice – atenţionez, însă, cu sinceritate, că analiza mea
este a unui preot creştin, partinică şi întemeiată pe valorile creştine, nu pe
cele seculare – vom observa că Biserica Creştină Europeană pierde încă o luptă
în încercarea de a încreştina Uniunea Europeană. (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu