ROSTonline.ro: Despre falimentul democraţiilor parlamentare – Învăţăminte peste timp (Revista „Gândirea”, Nr.1, An I, 1 Mai 1921)

Motto: ”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine, Tu te-ntreabă şi socoate.
Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece.”
(Glossă, de Mihai Eminescu)

Intrarea în faliment a democrației europene unionale

Brexit-ul – marea criză apărută în procesul de construire a supra-statului U.E. – şi decăderea morală din Parlamentul Ţării – subiectul cel mai discutat în agora românească –, deşi fenomene social-politice manifestate în zone geografice, în culturi şi mentalităţi, dar şi în conţinuturi diferite, reprezintă efecte ale unei cauze comune, marea dramă a timpurilor noastre: intrarea în faliment a democraţiei europene întemeiată pe economia capitalistă neoliberală.

Brexit-ul – fără a insista prea mult pe un subiect discutat în aproape toate detaliile, consecinţele şi interpretările sale – este proba de foc prin care Istoria testează elitele pan-europene în predispoziţia lor de a accepta criza democraţiei europene, asumându-şi adoptarea unor soluţii care să întoarcă puterea în mâinile Naţiunilor Europene, sau dimpotrivă, de a acţiona arbitrar pentru întărirea centralismului instituţional, a birocratizării şi nivelării supra-naţionale a unei Uniuni Europene transformată în sămânţa viitoarelor State Unite ale Europei (S.U.E.). Reacţiile majorităţii liderilor europeni – cu precădere a celor puternici, care profită în mod direct, atât personal, cât şi ca grup de interese, de existenţa U.E., dar şi a liderilor dineşaloanele doi care şi-au asumat situaţia de slujitori ai celor dintâi – tind să demonstreze că Brexit-ul se poate transforma, pentru camarila birocraţilor şi politicienilor de la Bruxelles, într-o nesperată oportunitate de a accelera înfiinţarea Statelor Unite ale Europei. 

În context, falimentul democraţiei europene este confirmat nu doar de această intenţie de accelerare a centralizării, instituţionalizării şi birocratizării U.E. într-o nouă structură a S.U.E., ci mai ales de reacţiile de antipatie, ba chiar de condamnare, a gestului suveran al Naţiunii Britanice de a decide dacă îi mai este sau nu de folos apartenenţa la structura unională. Politicieni, analişti politici, lideri ai societăţii civile, mercenari din mass-media au lansat o adevărată ofensivă de condamnare a Brexit-ului – prezentat ca fiind rezultatul nu al voinţei britanicilor exprimată prin intermediul unui mecanism democratic, ci al unor manipulări periculoase ale politicienilor populişti din U.K. – acţiune completată de o insistentă punere sub semnul întrebării a dreptului Naţiunilor Europene de a se exprima prin intermediul unor referendumuri.

Ameninţati de probabilitatea destul de mare ca şi alte naţiuni din U.E. să decidă organizarea de referendumuri pe subiectul rămânerii/ ieşirii din Uniune, liderii politici europeni adepţi ai S.U.E. au decis să declanşeze o serie de acţiuni menite să elimine această consultare a naţiunilor care s-ar dovedi fatală pentru viitorul construcţiei statale trans-europene. Altfel spus, Uniunea Europeană, entitate înfiinţată în scopul protejării şi promovării democraţiei, decide să acţioneze prin măsuri anti-democratice pentru a se salva…

În România, falimentul democraţiei este în plină desfăşurare şi atinge forme groteşti de manifestare. Avem un guvern format din tehnocraţi şi exprimând o excepţie de la regula democratică – guvernul nu exprimă voinţa electoratului şi nici... (articol integral - ROSTonline.ro -)

Timpuri moderne...

Privind la mizerie în care se afundă societatea contemporană, mi-am amintit de filmul lui Charlie Chaplin, ”Modern Times”. Merită să-l revedem și să medităm la degradarea ființei umane pe care o propagă sistemul. Să medităm profund, căci deznodământul crizei morale în care ne aflăm probabil că nu va fi un ”happy-end” ca în filmul lui Chaplin. Vizionare plăcută și meditație cu folos! 

Biserica şi capitalismul contemporan

Capitalismul este un sistem nedrept şi tinde să devină unul criminal - această realitate nu poate fi contestată! 

Nu este vorba de un slogan marxist. Nici de vreun crez anarhist. Este o constatare. O simplă constatare, la îndemâna tuturor celor care îşi asumă sinceritatea şi obiectivitatea, că sistemul economic şi structura politică întemeiate pe filosofia neoliberalismului - acest ”miez ideologic” al capitalismului post-modern - au eşuat în încercarea de a asigura prosperitate materială şi mai ales, progres spiritual fiinţei umane. 

Sistemul economic capitalist - teoretic întemeiat pe principiile liberei concurenţe, dar care în practică este acum controlat de mega-entităţi transnaţionale care îşi împart pieţele şi resursele la nivel planetar - a trecut de la etapa istorică a prosperităţii cvasi-generalizate, la etapa crizei finale. O criză care împarte locuitorii planetei în câţiva bogaţi şi foarte mulţi săraci, o criză care solicită umanităţii fie să accepte perpetuarea şi agravarea nedreptăţilor generate de acest sistem, sfârşitul sistemului devenind un fel de sfârşit apocaliptic al civilizaţiei noastre, fie să-l reformeze, mergând până la transformarea totală a capitalismului în altceva. Aici apare problema: ce altceva? O problemă deopotrivă complexă şi complicată. Soluţiile oferite de marxismul clasic, oricât de seducătoare ar părea, sunt deocamdată excluse. Amintirea crimelor comise în numele marxismului, în teritoriile fostului ”lagăr socialist”, falimentul sângeros al statelor aşa-zis socialiste şi zecile de milioane de victime nevinovate a căror viaţă a fost chinuită, pervertită ori spulberată de dictaturile comuniste reprezintă suficiente argumente pentru a refuza orice soluţie de economie politică venită din zona fundamentalismului marxist.

Simultan cu falimentul sistemului economic capitalist are loc degradarea, prăbuşirea sistemului politic democratic întemeiat pe capitalism. Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au ajuns să fie golite de conţinut, tot mai lipsite în practică de posibilitatea de a fi exercitate. De exemplu, unul din drepturile fundamentale şi esenţiale pentru existenţa fiecărei persoane, dreptul la muncă, nu este însoţit şi de posibilitatea reală a exercitării lui, dovadă şomajul care bântuie statele capitaliste avansate ori în curs integrare în sistem - conform statisticilor, în Uniunea Europeană rata şomajului în rândul tinerilor este de 23,5%, iar în unele ţări, precum Grecia şi Spania, a depăşind 50%. Cui mai foloseşte un drept proclamat rituos în zeci de legi şi tratate europene, dacă cetăţeanul european nu poate să-l exercite? Democraţia capitalistă, prea puţin interesată să ofere conţinut drepturilor cetăţeneşti fundamentale, în schimb inventează şi promovează până la exacerbare drepturi care nu fac altceva decât să agraveze ruina persoanei umane - drepturile minorităţilor sexuale, dreptul la avort, dreptul la consumul de droguri uşoare, dreptul la practicarea oficială a prostituţiei etc.

În acest început de haos, Biserica este chemată să-L mărturisească pe Hristos. Cum să fie această mărturisire? Care sunt forţele care o condiţionează, limitându-i ori dimpotrivă, multiplicându-i efectele? (articol integral AICI)

Memoria pierdută a Paradisului – dincolo de capitalism şi comunism

Memoria pierdută a Paradisului – dincolo de capitalism şi comunism

Pe hârtie, capitalismul şi comunismul par a fi societăţi perfecte. Teoretic şi aparent, fiecare dintre cele două sisteme oferă fiinţei umane şansa unei vieţi bune, aici, pe pământ. Libertatea, demnitatea, egalitatea, prosperitatea sunt proclamate, garantate, într-un cuvânt, este promisă FERICIRE. Totuşi, în practica istorică, ambele societăţi au generat nedreptăţi cumplite şi au îngăduit crime abominabile împotriva umanităţii.

Drumul spre iad este pavat întotdeauna cu intenţii bune şi idealuri spulberate

.

Simplificând, s-ar putea spune că pe de o parte, capitalismul, ca darwinism economic, propune un sistem al libertăţilor de tot felul şi al unei concurenţe între indivizi, în exprimarea/exercitarea libertăţilor, concurenţă care ar genera progresul în chip echitabil, ca urmare a unui mecanism social-politic şi economic de autoreglare de tip cost/eficienţă/solidaritate socială. Pe de altă parte, comunismul, darwinism social, proclamă o societate în care clasa supremă – clasa muncitoare – ieşind învingătoare, prin revoluţie, din lupta cu capitaliştii şi asimilând celelalte clase sociale, conduce comunitatea umană spre o societate liberă la modul absolut, fără clase şi implicit, fără stat. În numele şi pentru obţinerea/conservarea acestei libertăţi, individul este supus totalmente dezideratelor interesului comun al maselor de indivizi organizate şi călăuzite de Partid şi Conducător, ca forţe atotputernice şi atotştiutoare ce exprimă, decisiv şi fără drept de apel, voinţa clasei muncitoare.

Atât capitalismul, cât şi comunismul se proclamă a fi societăţi democratice. În capitalism, fiinţa umană pare a fi... (articol integral AICI)