Gânduri la Nașterea Domnului și cuvânt de bun rămas...

În Anul Domnului 2016, ne îngăduie Dumnezeu să ne bucurăm de Nașterea Sa pe acest pământ, un pământ ca o picătură de lacrimă dumnezeiască în imensitatea Universului, care este revărsarea milei Sale. Vrednici să ne înfățișăm Pruncului Iisus, știm că nu suntem, căci ne-am rătăcit. Ne ucidem pruncii în pântece, ne urâm aproapele, ne batjocorim neamul și ne uităm credința...

Ne știm rătăcirea, dar avem nădejde în marea milă a lui Hristos pentru noi și credem cuvântul Lui, că „nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi”, că El, Mântuitorul nostru „nu a venit să cheme pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.” (Marcu II, 17)

Vă mărturisesc că mereu mi-am dorit ca bucuria și pacea acestor zile ale Nașterii lui Dumnezeu pe pământ să rămână în sufletul meu tot restul anului. Slăbiciunile mele sufletești și trupești se ridică însă ca un nor întunecat și acoperă lumina pe care Pruncul Iisus o revarsă asupra mea.

Rătăcit printre ruinele acestei lumi, sufletul meu uităuneori de mărturisirea Sfântului, că „Dumnezeu este pe pământ, Dumnezeu este între oameni, nu prin foc și prin trâmbiță și prin munte fumegând sau prin nor și prin vijelia care înfricoșa sufletele, ci prin trupul nostru și vorbind blând celor de același neam.” (Sf. Vasile cel Mare - Omilie la Nașterea Domnului)

Uitarea de Dumnezeu este începutul păcatului, iar păcatul este rădăcina morții, însă există speranță. 

...iar speranța se naște din zbatere cugetului meu care se întreabă cutremurat: ce-ți va face ție, suflete, Dumnezeu când te va judeca? Căci L-ai uitat, suflete, pe Cel care ți-a dat viață, ai trăit după chemarea acestei lumi rătăcite, nesocotind poruncile Lui și nu ți-ai împlinit lucrarea de chip și asemănare de Dumnezeu.„Când Dumnezeu a rămas în înălțime nu L-ai căutat, când S-a coborât la tine și S-a întovărășit prin trup, nu L-ai primit.” (Sf. Vasile cel Mare - Omilie la Nașterea Domnului).

Din zbaterea cugetului meu se naște căutarea de Dumnezeu a sufletului meu și căutând pe Cel ce m-a zidit în pântecele mamei mele, se naște nădejdeamea în mântuire, căci știu că „după așteptarea și nădejdea mea întru nimic nu voi fi rușinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, așa și acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte.” (Filipeni I, 20)

Știu că vom învinge moartea, dacă în sufletul nostru, în fiecare clipă și cu fiecare gând, se va naște Iisus Hristos. Știu că vom învinge mortea, căci prin Nașterea Pruncului Iisus „s-a arătat harul mântuitor al lui Dumnezeu și a răsărit Soarele dreptății, iar moartea a fost înghițită de biruință, nerăbdând prezența vieții adevărate.”(Sf. Vasile cel Mare - Omilie la Nașterea Domnului)

Din nădejdea în mântuire, se naște bucuria iertării... primesc și dăruiesc iertare. Să ne iertăm unii altora și „cu magii să ne închinăm, cu păstorii să slăvim, cu îngerii să dănțuim «că ni s-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă» nu în înfățișarea lui Dumnezeu, ca să nu sperie pe cel neputincios, ci în înfățișarea robului, ca să elibereze pe cel robit.”(Sf. Vasile cel Mare - Omilie la Nașterea Domnului)

Frații mei, Hristos se naște! Slăviți-L!

***

Vă sunt dator, dragii mei frați, dragii mei cititori, cu un cuvânt de bun rămas.

Slujirea mea ca jurnalist trebuie, deocamdată, să înceteze. Am căutat să-L mărturisesc pe Hristos în mass-media, în pagini de ziar tipărit și virtual. Câtorva poate că le-am greșit, la mulți nădăjduiesc că le-am făcut bine, spre folosul mântuirii.

Trebuie însă să vă mărturisesc că am obosit...

Nu este vreo oboseală venită din lașitate, căci curajul mărturisirii lui Hristos nu m-a părăsit și am nădejde că nu mă va părăsi vreodată.

Nu este nici vreo oboseală de la cele ale lui Dumnezeu, urmată de vreo rătăcire cu sufletul cumpărat de stăpânii acestei lumi căzute, căci sufletul meu nu este de vânzare.

Este oboseala omului care scrie pentru Dumnezeu și pentru sufletele voastre, cititorii mei, de peste un deceniu. O oboseală venită din priveliștea unei lupte cu puține victorii, dar întunecată de multe înfrângeri.

Este oboseala omului care înțelege că a scrie în presă nu estecalea potrivită pentru a vindeca sufletele semenilor săi și nici propriul suflet.

...și poate că este și oboseală venită din slăbiciunile ființei mele.

Fraților mei prieteni, care cu gând curat și iubire pentru mine, m-au determinat să am curajul de a renunța, pentru o vreme, la a mai scrie în presă, le mulțumesc și îi pomenesc în rugăciunile mele.

Fraților mei neprieteni, care în rătăcirea lor, m-au ajutat să am acest curaj, le spun că îi pomenesc în rugăciunile mele și îi rog să nu se mândrească, cumva, că ar fi obținut vreun folos pentru patima lor, căci nu din vreo teamă renunț la a mai scrie, ci doar din înțelegerea faptului că nu le pot fi de folos spre vindecare și că nici mie nu-mi mai este de folos să caut vindecarea lor. Dimpotrivă, nădăjduiesc că ei, frații mei neprieteni, îmi vor deveni, cu adevărat, frați întru Hristos, că își vor lăsa patima și vor veni să slujim lui Hristos.

Familiei mele îi cer iertare! Am purtat lupta mea, prin articolele mele, prin toate câte am scris și mărturisit, dar am uitat că această luptă cere multă jertfă pentru familia mea. A venit vremea ca această jertfă să înceteze...

Mă reîntorc către bolnavii mei din spitalul unde Biserica lui Hristos m-a rânduit să slujesc ca preot, bolnavii mei – prunci și copii în suferință, tineri, maturi, bătrâni – pe care niciodată nu i-am uitat și mereu i-am slujit, și cărora le voi dărui acest plus de timp și energie pe care-l voi avea renunțând la a mai scrie.

Mă reîntorc către bătrânii din azilul unde Biserica lui Hristos m-a rânduit să slujesc ca preot, bunicii mei dragi pe care niciodată nu i-am uitat și mereu i-am slujit, și cărora le voi dărui încă și mai multă rugăciune și slujire.

...și înainte de toți și de toate, mă întorc către Dumnezeu și las Judecata lui să se împlinească. Știu că Judecata a început...

...iar eu voi călători, așa cum mereu mi-am dorit, spre dragostea lui Dumnezeu, că „de aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși;Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim.Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa.Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu.Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel XIII, 1-13)

ACTIVENEWS - Române, mergi la vot și votează creștinește!

Preotul nu face politică de partid, iar Biserica rămâne neutră față de viața politică în măsura în care politicienii respectă poruncile lui Dumnezeu. Totuși, preotul are datoria de a promova un anumit arhetip de om politic – omul politic creștin.

În temeiul acestui arhetip – prin om politic creștin înțelegând politicianul care respectă, în viața personală și în activitatea lui publică, poruncile lui Dumnezeu – trebuie să votăm și să alegem membri viitorului Parlament al României.

Prin urmare, te îndemn, creștine, să votezi candidații despre care ai convingerea că respectă poruncile dumnezeiești și să nu-i votezi pe acei candidați care încalcă aceste porunci.

Cum folosim poruncile dumnezeiești pentru a afla pe cine să votăm sau să nu votăm la aceste alegeri parlamentare.

Să începem cu Cele 10 Porunci:

Porunca I – Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alți dumnezei afară de Mine. Politicianul care se închină lui Mamona – demonul banilor – încalcă această poruncă. Nu votați acei candidați despre care aveți convingerea că și-au făcut averea prin jefuirea banilor publici, banilor europeni, sărăcind Țara și Națiunea noastră. Nu votați acei candidați care se află în conflict cu justiția lumească pentru că au furat, au corupt ori s-au lăsat corupți pentru bani, căci ei nu se închină lui Dumnezeu, ci demonilor acestei lumi.

Porunca II – Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemanare, nici să te închini lor. Politicianul care neagă credința creștină, care se închină, pentru putere și avere, unor idoli străini și este membru în organizații oculte care au ca unic scop să controleze arbitrar și demonic viețile oamenilor, se închină la chip cioplit. Nu votați acei candidați care au conspirat pentru sărăcirea și distrugerea Țării, a tradițiilor și civilizației românești.

Porunca III – Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. Politicianul care a batjocorit credința creștină, prin vorbe sau și mai grav, prin fapte, a luat numele lui Dumnezeu în deșert și nu trebuie votat. Nu votați acei candidați care au batjocorit credința noastră creștină, au promovat în agora cetății valori incompatibile cu creștinismul sau au încercat să-i cumpere pe creștini prin danii din bani furați, crezând că așa vor avea ocrotirea lui Dumnezeu.

Porunca IV - Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește. Politicianul care a nesocotit tradițiile și sărbătorile creștine, care a promovat tradiții străine de duhul creștinesc, care a batjocorit, prin vorbă și prin faptă, sărbătorile creștine, nu trebuie votat. Nu votați acei candidați care au nesocotit participarea la Sfânta Liturghie sau au încercat să transforme participarea lor la slujbele Bisericii în acțiune electorală. Ei au nesocotit ziua Domnului și nu merită votați.

Porunca V – Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ. Politicianul care și-a uitat părinții sau le-a nesocotit învățătura morală creștinească, nu trebuie votat. Politicianul din a cărui vină, prin faptele comise în activitatea politică, bătrânii noștri de la sate mor cu zile, în uitare și sărăcie, nu trebuie votat. Politicianul din a cărui vină, copiii își părăsesc părinții, bătrâni și bolnavi, pentru că pleacă în țări străine, în căutarea prosperității pe care nu o pot găsi acasă, nu trebuie votat. (articol integral - ACTIVENEWS -)

ACTIVENEWS: Ziua Națională a României – lacrimi puține, multă fasole și niște cârnați

De Ziua Națională, puține lacrimi au vărsat românii întru pomenirea Eroilor Neamului Românesc. Puține lacrimi au picurat pe pământul Țării întru pomenirea Voievozilor care au apărat Țara și Credința Creștină, a Domnitorilor și Regilor care au făurit România modernă, independentă și întreagă în teritoriile istorice,a ostașilor căzuți pe fronturile de luptă pentru Țară, a mărturisitorilor căzuți în închisorile comuniste, a pruncilor, copiilor, tinerilor și tuturor celor asasinați în Decembrie 1989 pentru libertatea noastră.

Elita politică a României anului 2016 este fără simțire patriotică. Doar măști grotești și multă ipocrizie. Vreme de aproape trei decenii, începând cu asasinarea dictatorului Ceușescu de către propriile creaturi, politicienii și slugile lor au jefuit economia Țării, au provocat un exod spre Occident a peste 4 milioane de români, fugiți din țară datorită sărăciei, au înstrăinat resursele Țării și au transformat Statul Român într-un mecanism mafiot și clientelar.

 

O duhoare, ca după o masă prea încărcată cu fasole fiartă, a hoției generalizate, a minciunii și umilirii românilor de rând se răspândește din palatele unde se lăfăie dregătorii trădători de Credință, Neam și Țară. (articol integral - ACTIVENEWS -)

ACTIVENEWS: Sfătuiri creștine-politice pentru politicianul român candidat și cetățeanul alegător

O discuție pe care am avut-o cu niște oameni implicați în viața politică și publică a cetății – oameni cu neputințe sufletești provocate de o facilă și probabil nemeritată, rapidă ascensiune pe scara socială, de bogăție și putere, altfel spus oameni cu păcate așa cum este oricare dintre noi – m-a determinat să meditez, în rugăciune, la relația dintre valorile creștine și implicarea creștinilor (preoți și mireni) în agora cetății.

Înainte de toate, trebuie să spun am avut neplăcuta surpriză de a afla că mulți oameni politici și membri ai grupurilor de influență și putere din jurul partidelor politice, își doresc ca Biserica, ierarhul, preotul să fie doar o anexă de protocol a vieții de partid, a actului de guvernare, anexă pe care să o poată activa atunci când au nevoie de imagine, de voturi.

Dacă cumva Biserica, ierarhul sau preotul ar îndrăzni să mărturisească, concret și aplicat, în agoră, anumite valori creștine, anumite porunci ale lui Dumnezeu, care tulbură interesele omului politic – cea mai deranjantă poruncă dumnezeiască pentru politicianul român postdecembrist fiind SĂ NU FURI! – atunci acesta reacționează cu vehemență, în mod grobian și cu o duritate extrem de cinică asemănătoare activiștilor PCR și securiștilor din timpurile dictaturii lui Ceaușescu.

Dacă cumva preotul este și implicat în agora cetății – lider de ong, jurnalist etc., cum este și cazul meu– și promovează prin activități concrete (folosind comunicarea modernă, diferite mecanisme ale transparenței decizionale sau alte mecanisme civice legale) respectarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci politicianul ajunge, în neputința lui sufletească și în boala după înavuțire și putere care-i macină sufletul, să-l considere pe preot asemenea unui inamic politic.

Politicienii români îi vor pe preoți exilați între zidurile bisericilor, unde să predice cum vor, dar fără să tulbure interesele politice, ba dimpotrivă, dacă este posibil, să ajute la satisfacerea unor astfel de interese, de multe ori imorale... (articol integral -ACTIVENEWS-)

ACTIVENEWS: Metoda lui Peștaloțiu și măgarul tehnocrat de școală nouă

M-am liniștit! Viitorul școlii românești va fi pe mâini bune! Sunt fericit că managerul unde învață fetița mea, care abia a început clasa a V-a, va fi un manager care știe cu precizie și fără echivoc ce iaște și ce are întotdeauna... măgarul!

Căci măgarul, dragii noștri elevi, are întotdeauna o dotare „de la natură” de invidiat, intimitate rușinoasă din străfundurile căreia au fost aduse, de tehnocrații Ministerului Educației Naționale, întrebările la care au răspuns, la concurs, viitorii manageri ai școlii unde voi învățați. Domnii manageri, acești pedagogi de școală nouă în variantă tehnocrată, vor fi posesorii de necontestat ai răspunsului la întrebarea lui nenea Iancu: „Ce iaște ființă și ce iaște lucru, mă?”.

Cunoscând natura intimă a măgarului, definind corect ce au în comun șosetele și mânușile, înșiruind asemănările între schiat și înot, muzică și pictură, filme și nuvele, tuberculoză și astm, managerii de școală nouă tehnocrată fac deja istorie ca primii pedagogi care cunosc, oficial și certificat prin examen de la minister, ce are întotdeauna, măgarul! (articol integral - ACTIVENEWS -)

ACTIVENEWS: Elita tehnocrată, multiculturalist-globalistă vs. Elita național-creștină – lupta pentru renașterea națională

Peste puțină vreme vom merge să votăm pentru un nou Parlament național. Probabil că vom participa la cel mai urât moralicește, tensionat și violent, cel puțin la nivel de propagandă, scrutin electoral parlamentar din ultimii zece ani. România este în criză de identitate, Națiunea Română se micșorează prin cea mai gravă criză demografică cunoscută în istoria ultimului secol, Statul Român este destructurat, lipsit de independență, cu economia și resursele strategice controlate de capitalul străin, cu unitatea teritorială în pericol. La granița noastră de est se adună câinii războiului, întărâtați de politica agresivă a SUA și a Rusiei.

Suntem în criză. O criză profundă – spirituală, politică, economică și de sistem – în care se afundă Națiunea și Statul Român, o tragedie care ne impune asumarea imediată a unei lupte de renaștere națională. Această luptă este complexă, presupune mari eforturi de gândire și organizare și trebuie să spunem că ea nu se limitează doar la acțiunea politică, așa cum ar crede unii. Dacă renașterea națională a națiunii noastre ar fi apanajul exclusiv al vieții politice, poate că ar fi ceva mai simplu de realizat acest imperios deziderat național, însă o forță politică loială interesului național nu poate să apară în lipsa unei elite care să fie mânată de idealuri naționale și creștine.

Prin urmare, salvarea noastră de la un faliment național total și ireversibil stă în renașterea unei elite cu adevărat românești, loială intereselor naționale și valorilor creștine, dornică să reașeze România într-o poziție demnă și respectată în marea familie a națiunilor europene.

Totuși, agora politică rămâne linia întâi a frontului renașterii naționale. Din acest motiv, criza politică trebuie privită în detaliu și cu o mare seriozitate, astfel încât să fie corect înțeles contextul politic în care se poartă lupta de renaștere națională.

Trebuie spus, în primul rând, că această criză devastatoare în care se zbat partidele politice din România – măcinate de corupție, de nepotisme, de trădări și incapabile să se mai definească doctrinar și ideologic – nu este o criză a partidului, ca instituție, deși este evidentă intenția activiștilor neomarxismului cultural care infestează Europa, ca instituția partidului să fie eliminată pentru a lăsa locul unor experimente de laborator salvaționiste, „hipster” și multiculturaliste. De fapt, criza partidelor este o criză a elitelor, căci partidele politice postdecembriste, să le numim „clasice” – PSD, PNL, UDMR și alte cioburi, precum PMP, PNR, ALDE etc. – nu sunt întemeiate, susținute de vreo elită națională și creștină, ba nici măcar de vreo clasă socială. Ele au eșuat, ca un fel de clanuri cu apucături semi-tribale, în mlaștina mafiei politico-economice, unde numitorul comun este dorința bolnăvicioasă, animalică de a frauda și jefui avuția națională și bugetul statului.

Absența unei elite politice românești veritabile, națională și deopotrivă creștină, eșecul clasei politice românești post-decembriste de a se constitui într-o astfel de elită, au lăsat locul pentru apariția unei elite crescută în condițiile artificiale ale laboratorului mutliculturalist și globalist, o elită care se autodefinește ca fiind fie tehnocrată, fie civică, fie salvaționistă. (articol integral -ACTIVENEWS-)

ACTIVENEWS: Eșecul subscripției publice pentru „Cumințenia Pământului” – un răspuns la ipocrizia statului român

Domnul Mircea Vasilescu, redactorul-șef de la „Dilema Veche”, deplânge eșecul subscripției publice pentru achiziționarea „Cumințenie Pământului” într-un articol intitulat „Zgârciți? Nu, ignoranți!”, publicat în arena „corectitudinii politice” a Blogurilor Adevărul, și ajunge la concluzia că ar exista o singură cauză principală pentru acest mic dezastru de „public relations” provocat de Ministerul Culturii, anume ignoranța românilor în cele ale culturii și artei.

Această cauză principală ar fi însoțită, în opinia domnului Vasilescu, de alte cauze secundare. Zice domnia sa: „cred că la noi filantropia nu a trecut de genunchiul broaștei. Și, în orice caz, cetățeanul mediu nu are exercițiul de a dona pentru artă și cultură. Singurul mod pe care îl are la dispoziție este mecanismul prin care poate redirecționa 2% din impozitul pe venit către o organizație socială, culturală, umanitară etc. Dar mecanismul e greoi și tot prin birocrația statului trece. Ar fi mult mai simplu dacă oamenii ar putea dona bani direct către organizațiile cu pricina, iar sumele respective ar fi scutite de impozit.”

O spunem direct și fără ezitare: teza domnului Vasilescu este falsă și ne dovedește o prea puțină cunoaștere de către autor a fenomenului filantropiei în România. Un exemplu edificator este oferit de datele statistice cu privire la filantropia organizată de Biserica Ortodoxă, în cea mai mare parte din banii atrași de la credincioși, date care dovedesc că românii au exercițiul filantropiei, iar nivelul lor de asumare a gestului de ajutorare benevolă a semenilor și comunității este infinit mai înalt decât genunchiul broaștei la umbra căruia se rătăcește domnul Vasilescu. Să-i oferim câteva cifre:

„În anul 2015, în cadrul activității filantropice a BOR s-au acordat ajutoare financiare directe în valoare de 11.605.048 LEI și ajutoare materiale în valoare estimată de 22.912.063 LEI.Pentrususținerea întregii activități de asistență socială și filantropică și pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2015, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 122.807.914 LEI și 1.231 EURO.În cursul anului 2015, s-a desfășurat activitate filantropică și de asistență socială în 766 de instituții și servicii sociale: 150 cantine sociale și brutării, 52 instituții ce oferă servicii medicale și farmacii, 97 centre de zi pentru copii, 16 centre de zi pentru vârstnici, 50 centre rezidențiale vârstnici, 25 centre comunitare, 37 centre de tip familial, 40 grădinițe sociale și afterschool, 14 locuințe protejate, 78 centre de informare, de consiliere și centre de resurse, 2 instituții de învățământ pentru adulți, 16 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice, pentru victime ale traficului de persoane), 9 campusuri de tabără, 54 centre educaționale și alte 126 instituții cu specific diferit. În 2015, în eparhiile BOR s-au derulat 489 proiecte și programe sociale, din care: (articol integral ACTIVENEWS)

ActiveNews - „Cumințenia Pământului”, suta de euro a rușilor și prostul Europei

România noastră a ajuns tarlaua cu bălării de la marginea Europei, pe unde se joacă cu prostia în țărână, prin ambasadorii lor ratați și mediocri, cele două mari super-puteri ale lumii: SUA și Federația Rusă.

După ce ambasadorii SUA din teritoriile românești, de la Chișinău și București, ne-au spoit pe față, „din prietenie” (sic!), cu mizeria unor declarații și gesturi umilitoare – unul spune cinic că „Moldova nu e România!”, altul se trage-n poză, ilegal și imoral, cu „steagul” secesioniștilor maghiari – iată că a venit rândul Ambasadei Federației Ruse de la București să ne dea palme peste ceafă, ca la prostul clasei, prin „donația” de 100 de Euro făcută în contul achiziționării „Cumințeniei Pământului”.

Trebuie să vă spun că am o mare simpatie pentru Națiunea Rusă, poate și datorită faptului că bunicul meu a fost un rus cazac, militar în Armata Roșie, născut undeva în stepa rusească și crescut, se pare ca orfan, într-o casă de copii din Ismail (Basarabia). Am în mine sânge căzăcesc, dar am și o mare admirație pentru Ortodoxia Rusă, pentru cultura rusă, pentru puterea creatoare a Națiunii Ruse și pentru frumusețea acestei țări.

Cu toată aproape înrudirea de neam pe care o am cu Națiunea Rusă, eu nu uit că trei sferturi din mine este esență românească. Prin urmare, loialitatea mea față de Națiunea Română mă determină să spun că gestul făcut de Ambasada Rusiei la București este în egală măsură de cretin, stupid și fără alt rost decât să trezească o puternică antipatie, ca și declarațiile și acțiunile sus-amintite făcute de ambasadorii americani în teritoriile noastre.

(articol integral - ACTIVENEWS -)

* * *

- videoclipul care a însoţit donaţia -

ACTIVENEWS: „Binele” de mâine – statistici despre compromiterea criminală a viitorului copiilor noștri

Sursa foto: http://www.cartoonmovement.com

Fetița mea, Casiana Gabriela, este de acum elevă în clasa a V-a. Am însoțit-o la prima ei întâlnire cu atmosfera școlii gimnaziale, cu mult diferită de anii când Doamna Învățătoare ne întâmpina în clasă. Emoțiile fetiței mele s-au transmis sufletului meu, însă acolo, în intimitatea inimii mele, au aflat o mare tulburare provocată de gândul că viitorul copiilor mei este compromis, de peste două decenii, de o clică de politruci trădători, adevărați asasini ai națiunii noastre.

Acestă revoltă, amestecată cu o adâncă tristețe, mă determină să vă ofer, ca temă de meditație și deopotrivă, îndemn la luptă, câteva date statistice care, în felul lor rece, impersonal, dar obiectiv, ne descriu dezastrul cumplit în care se află școala românească în anul 2016 d.Hr.

Comisia Europeană: Raportul de țară pentru România (Februarie 2016)

Conform cu datele oferite de acest raport, „rata de părăsire timpurie a școlii rămâne în România la un nivel ridicat din cauza acordării unei atenții insuficiente acțiunilor de depistare și prevenire timpurie, a sărăciei și a unui grad scăzut de disponibilitate a programelor corective.”

Rata de părăsire timpurie a școlii afectează puternic locuitorii din mediul rural, populația de etnie romă și copiii cu nevoi speciale, iar sprijinul acordat părinților și profesorilor care lucrează cu elevi aflați în situații de risc ridicat este insuficient.  

Raportul Comisiei Europene precizează că „grupurile vulnerabile, cum ar fi romii și elevii din familiile sărace, continuă să se confrunte cu obstacole semnificative în ceea ce privește accesul la educație și finalizarea studiilor, mai ales în zonele rurale.” În ciuda progreselor înregistrate, 27 % din copiii romi continuă să fie școlarizați în unități de învățământ segregate de facto, astfel cum sunt definite în indicele de incluziune a romilor

Raportul statistic EUROSTAT (primul trimestru al anului 2016) 

Conform statisticilor EUROSTAT, România se afla, la începutul anului 2016, pe locul 3 în clasamentul privind abandonul școlar timpuriu în țările membre ale Uniunii Europene. În Uniunea Europeană, o situație mai gravă găsim în Spania (20,3%) și în Malta (20,1%), iar la nivelul continentului european, doar Turcia (36,6%) și Islanda (19,3%) se află într-o situație mai gravă.

Institutul Național de Statistică: Studiul ”Proiectarea Populației Școlare a României la orizontul anului 2060” 

Conform studiului elaborat de INS, la 1 ianuarie 2015, populația de vârstă școlară (0-23 ani) a fost de 5043,8 mii persoane, cu 328,7 mii persoane mai puțin față de... (articol integral ACTIVENEWS)

ACTIVENEWS - O ”știre-șoc” despre Familia Regală postată de FLUX24 – unde sunt dovezile?

Rețelele de socializare, dar și câteva site-uri de știri, au preluat și promovat cu insistență o așa-zisă ”știre-șoc” despre o presupusă ”poveste de dragoste” în care ar fi implicată ASR Principesa Maria – sora ASR Principesa Moștenitoare Margareta – și Dan Duda, fratele ASR Principele Radu.

Articolul în discuție – postat cu un titlu de tabloid: „EXCLUSIV/ Love story ȘOC la Casa Regală: Fratele lui Radu Duda și sora Principesei Margareta/Căsătoria celor doi este CONTRARĂ CANOANELOR Bisericii Ortodoxe” – prezintă date biografice trunchiate despre persoanele așa-zis „implicate în scandal”, câteva fotografii de familie sau oficial cu aceste persoane, două declarații care ar fi fost făcute de doi clerici ortodocși cu privire la Canoanele Bisericii care reglementează Taina Cununiei și supoziția că între ASR Principesa Maria și Dan Duda ar exita o „love story”, așa cum ar fi „dezvăluit în exclusivitate pentru FLUX 24 surse apropiate Casei Regale.”

Orice cititor cu mintea întreagă și cu bunul simț nealterat, la citirea unui astfel de articol în care se fac afirmații grave despre Familia Regală a României,s-ar fi întrebat imediat: unde sunt dovezile? În articol nu sunt prezentate nici fotografii cu cei doi presupuși amanți, nici fragmente din declarațiile martorilor, făcute măcar sub protecția anonimatului, nici înregistrări audio/video etc., nimic!

Din nefericire pentru agora românească, există mulți români care se „hrănesc” cu astfel de „can-can”-uri și prin urmare, „știrea” celor de la FLUX24 a fost preluată imediat, fără discernământ și fără verificarea valorii de adevăr a conținutului, de alte entități mass-media, precum RomâniaTV, Curentul, NasulTV, Comisarul, KanalD, WoWbiz etc.

Până când colegii de la FLUX24 vor aduce dovezile directe și de necontestat că această „știre” ne spune un adevăr, se poate spune că suntem de fapt, martorii și eventual, victimele unei manipulări de presă. Lipsită fiind de dovezi, „știrea”are caracteristicile unei... (articol integral - ACTIVENEWS -)

ACTIVENEWS - Alegeri locale 2016: Sfârșitul "Revoluției Colectiv", clonarea FSN-ului și moartea clinică a democrației românești

După anunțarea primelor rezultate date de "exit poll"-uri, care confirmă victoria PSD la nivelul Bucureștiului, Președintele USB Nicușor Dan a declarat că Uniunea Salvați Bucureștiul se va transforma în Uniunea Salvați România, partid care va candida la alegerile din toamnă.

Pe un ton de om supărat și amărât, Nicușor Dan a făcut declarațiile care se mai pot face de un politician care cu puțină vreme în urmă se credea deja învingător, cităm:

"Vreau să îi asigur pe bucureștenii care ne-au votat că nu vom face niciun compromis. (...) USB este formată din oameni care nu au mai făcut politică până acum. Sunt oameni care sunt competenți în meseria lor, care fac un sacrificiu față de cariera lor. (...) Nu facem asta pentru bani, facem ceea ce facem pentru binele comun, pentru că actuala clasă politică ne-a dezamăgit de atât de multe ori încât realmente nu se mai putea. (...) Clasa politică a dezamăgit la nivel național. USB devine Uniunea Salvați România și va lupta pentru locuri în Parlament la alegerile parlamentare din toamna acestui an."

Aparent, în aceste cuvinte se poate identifica una din cauzele înfrângerii pe care o suferă Nicușor Dan, anume incapacitatea, refuzul acestuia de a negocia, de a-și asuma compromisul politic. Probabil că situația politică la nivelul administrației publice a Capitalei României ar fi fost alta, dacă forțele de dreapta ar fi reușit să negocieze susținerea unui candidat unic, demers pe care Nicușor Dan l-a refuzat, să nu zic, sabotat, convins fiind că șansele de victorie îi sunt favorabile.

Totuși, dincolo de aparențe, mesajul lui Nicușor Dan pare a fi scris "după dictare" și se constituie în primul gest public al următoarei etape de dezvoltare a unui partid politic globalist, secularist, internaționalist, vector al intereselor corporatiste și promotor al culturii de inspirație neomarxistă care bântuie Europa. De aici, refuzul imediat anunțat de Nicușor Dan - nici măcar nu a așteptat primele rezultate parțiale comunicate de BEC la miezul nopții - privind colaborarea cu alte partide politice, precum și repetarea mecanică, într-un stil care amintește de propaganda proletcultistă, a celor câteva "setări" pe care le-a primit, probabil, de la Stăpâni: "nu am mai făcut politică până acum", "nu facem asta pentru bani, ci pentru binele public", "actuala clasă politică a dezamăgit" etc.

Nicușor Dan și asociații au reușit să execute, deși cu rezultate cu mult sub așteptările și estimările întemeiate pe analizele "de laborator", prima sarcină: să oficializeze transformarea "Revoluției Colectiv" în partid politic. Se naște, cu forcepsul, un nou mutant pe scena politică românească, partidul "Uniunea Salvați România".

Undeva, cineva a decis ca Frontul Salvării Naționale (exprimat în prezent prin cioburile sale PSD, PNL, PMP, ALDE, UNPR etc.) - care multă vreme a fost folositor pentru Stăpâni la distrugerea economiei naționale, la transferul resurselor din mâinile Națiunii Române în proprietatea marilor corporații, la degradarea gravă a identității naționale și înlocuirea ei cu o falsă identitate europeană - să fie înlocuit treptat, tocmai pentru că a dat dovadă de o rezistență neașteptată la toate asediile gen DNA, campanii negative în presa mainstream, cumpărarea unora dintre lideri etc., să fie clonat în acest nou mutant numit... (articol integral ACTIVENEWS)

ACTIVENEWS - Câteva gânduri pentru semenii noștri Cristian Tudor Popescu, Florin Iaru și Vlad Levente Viski

Foto - ActiveNews

Mobilizarea exepțională a cetățenilor români creștini care, în număr de aproximativ trei milioane, au semnat documentul prin care se solicită apărarea familiei naturale, prin revizuirea Constituției, a provocat inițial un șoc paralizant, iar apoi o reacție aproape isterică din partea "multiculturaliștilor", "pan-europenilor", "seculariștilor" și a unora dintre puținii și insignifianții lideri ai răsfiratei și măruntei comunități LGBT din România.

Prin această nouă tulburare despre "dreptul" membrilor LGBT de a încheia o căsătorie și a întemeia o familie recunoscute de stat - și implicit de a beneficia de toate drepturile care decurg din aceasta, între care cel mai important fiind dreptul de a înfia copii - societatea românească face încă un pas în drumul său, dar și al omenirii, spre Apocalipsă, Parusie și întâlnirea noastră cu Hristos, la Judecata cea de obște. Tensiunea socială este destul de mare, provocări sunt multe, iar resursele celor care atacă familia naturală sunt cu mult mai bogate și mai diverse decât cele ale Coaliției pentru Familie, în ciuda milioanelor de români care doresc să instituționalizeze, prin Constituție, acest tip de familie. 

Activiștii "multiculturalismului" și ai "corectitudinii politice", deși extrem de firavi, ca număr și uneori ca nivel intelectual, dețin însă o mare putere de influență, conferită de forțele anti-creștine în solda cărora au ales să lucreze. Instituții de presă centrale, ziare, televiziuni, platforme media online - multe dintre acestea fie înglodate în datorii imense la bugetul statului, fie cu patroni anchetați penal, fie implicate în jocuri politice murdare - au lansat un virulent atac împotriva Coaliției pentru Familie, a creștinilor și cu precădere, a Bisericii Ortodoxe Române, în numele așa-ziselor "valori ale democrației și Uniunii Europene", sub masca unor pseudo-dezbateri publice - și iarăși trebuie să fac o paranteză și să spun că, din păcate, unii jurnaliști creștini au acceptat să participe la "dezbaterile" respective, girând astfel, o falsă "obiectivitate" a unor forumuri care, în esență, sunt anti-creștine.

Probabil că șocul provocat de succesul imens al campaniei de strângere de semnături în favoarea  instituționalizării, prin revizuirea Constituției, a familiei naturale, desfășurată de Coaliția pentru Familie, i-a făcut pe mulți dintre jurnaliștii, analiștii și activiștii "democrației europene" să-și piardă cumpătul și mai ales, bruma de bun simț și de bună măsură.

În acest context, reprezentativi, cel puțin pentru mine, sunt trei semeni ai noștrii care, de la înălțimea calității lor de persoane publice - fie sufocați de un fel de "mânie proletară", fie timorați și lăsați fără argumente de victoria de etapă a creștinilor - și-au vărsat "oful și amarul" pe cele trei milioane de creștini. Aceștia sunt remarcabilul jurnalist Cristian Tudor Popescu și talentatul poet Florin Iaru - doi oameni ai condeiului tulburați de ispita "multiculturalismului" secularizant și de logica strâmbă a "corectitudinii politice" - alături de Vlad Levente Viski, lider al comunității LGBT, un tânăr analist politic cu un nivel excepțional de pregătire intelectuală, dar din păcate, rătăcit grav în ceea ce noi, creștinii, numim a fi păcatul, boala sufletească a homosexualității.  

Înainte de a încerca un răspuns la afirmațiile - unele jignitoare, altele incorecte și câteva absolut ridicole - făcute de aceștia, trebuie spus că pentru noi, creștinii, marea ispită în toată această dispută cu semenii noștri LGBT și apărătorii lor, rămâne reacția pătimașă, orientată asupra acestora și alimentată doar de setea de dreptate, uitând mila și iubirea de aproapele. Suntem ispitiți să uităm că Biserica lui Hristos condamnă păcatul, însă pe păcătos îl iubește... 

În lupta noastră de mărturisire a lui Hristos, atunci când suntem confruntați cu ispitele venite din priveliștea păcatului ridicat la rang de valoare socială, trebuie să urmăm nu chemarea viscerală a vreunei imediate dreptăți lumești - care într-adevăr, poate să răcorească, pe moment, sufletul însetat după dreptate, dar alungă întotdeauna duhul iubirii de semeni și de Dumnezeu - ci glasul deopotrivă drept și iubitor al învățăturii creștine: "Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel VI, 1).

Da, recunosc că este extrem de dificil, ba uneori pare a fi imposibil, să răspunzi cu duhul blândeții, după porunca lui Hristos, mărturisită de Apostolul Neamurilor, atunci când cineva îți jignește, îți batjocorește credința, familia sau propria persoană. În rătăcirea lor, diavolul și cei care slujesc acestui înger căzut, se hrănesc cu ura pe care o provoacă în sufletul tău, prin ispitirea pe care o aduc în calea ta. Prin urmare, ar fi un mare păcat să ne lăsăm otrăviți cu această ură, ar fi o gravă eroare de comunicare să răspundem cu ură la atacurile unor semeni ai noștri ca CTP, Iaru sau Viski și totodată, ar fi o teribilă eroare de pedagogie și de tratament duhovnicesc să te cerți cu un om bolnav sufletește, crezând că așa îl ajuți să se vindece...

De aceea, doresc doar să dăruiesc câteva gânduri pentru acești trei semeni ai noștri, nu pentru a impune "dreptatea noastră", ci cu nădejdea că pot fi de folos acestor oameni, spre vindecarea și luminarea sufletelor lor.

***

Spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu, în anul 2016 d.Hr.: (articol integral - ACTIVENEWS -)

Unul dintre membri "elitei SS a Auschwitz"-ului românesc a dispărut. Rămâne întrebarea: Cine și unde sunt "marii naziști"?

Sursa foto: Arhiva Hotnews.ro

Dispariția patronului "Hexi Pharma" - accident rutier, sinucidere, asasinat la comandă, substituire de persoane, încă nu știm clar - complică extrem ancheta cu privire la dezinfectanții diluați pe care spitalele de stat românești le-au cumpărat și folosit de peste un deceniu și care se presupune că au contribuit la moartea a câteva mii de pacienți.
Scandalul "Hexi Pharma" dobândise, oricum, caracteristicile unei încercări de mușamalizare în care au aflat un interes comun aproape toți actorii importanți ai scenei politice românești post-decembriste - chiar dacă premizele acestora au fost total diferite.

Unii au încercat să ascundă complicități criminale, estimate în acte de corupție în valoare de milioane de euro. Alții au încercat să ascundă incompetența criminală a instituțiilor statului. Câțiva s-au speriat de perspectiva declanșării - dacă s-ar fi ajuns la dezvăluirea întregului mecanism de "lagăr de concentrare" prin care a fost distrus sistemul de sănătate publică al României - a unei revolte populare cu intensitatea și dimensiunea a câteva mii de "Revoluții Colectiv". Nu în ultimul rând, există și câteva instituții și/sau personaje care vor să profite de scandal fie pentru a "plăti polițe" unor rivali, fie pentru a se salva de confruntarea cu legea, în propriile dosare de corupție.

Oricare ar fi felul morții patronului de la "Hexi Pharma" și oricare ar fi interesele celor care vor profita de această moarte suspectă, există totuși beneficiul public că această acutizare a scandalului "Hexi Pharma" devine marea "bomboană pe coliva" sistemului de sănătate post-decembrist, transformat într-un mecanism de exterminare a bolnavilor.

Să fie marii vinovați ai acestui genocid național doar membri "elitei SS" - comercianții de dezinfectanți diluați, de medicamente false ori experimentale, corupții în halate albe, adică unii dintre profesorii universitari din învățământul academic de medicină care promovează studenții pe bază de "șpagă la examen" sau apartenență la "clanuri de medici" ori unii dintre managerii de spitale, șefii de secții medicale, dintre medicii, asistentele medicale, anesteziștii etc. care solicită și/sau primesc bani pentru faptul că exercită actul medical care oricum le este plătit, prin salariu, de la bugetul statului?

Un genocid se execută cu ajutorul "ofițerilor și soldaților", însă coordonarea lui aparține "generalilor" și mai ales "marilor naziști". Rămânem deci, cu întrebarea: unde și cine sunt "marii naziști" ai sistemului de sănătate publică românesc, când vor fi prinși, anchetați, judecați și băgați la pușcărie, măcar pentru o detenție de 15 ani?

Nu știm dacă vom avea un răspuns corect și rapid la această întrebare, însă există posibilitatea de a înțelege cum s-a transformat sistemul de sănătate publică românesc într-un lagăr național de exterminare, prilej de îmbogățire pentru politicieni, negustori și medici corupți, de experimentare a unor medicamente promovate de marile corporații multinaționale și de asasinare, directă sau indirectă, prin infecții spitalicești și medicație incorectă sau controversată a mai multor mii de români. 

Acest "lagăr de concentrare", acest "Auschwitz" al sistemului de sănătate publică din România se constituie, în fapt, ca un mecanism mafiot extrem de complex, de ocult și cu o putere imensă de auto-apărare și regenerare.  Probabil că dispariția patronului de la "Hexi Pharma" contribuie la întărirea acestui mecanism mafiot. Totuși, dincolo de această dimensiune ocultă a sistemului de sănătate publică post-decembristă, rămân anumite aspecte pe care le poate observa orice român care a fost nevoit să devină "deținut al lagărului". O succintă prezentare a lor ne oferă o imagine suficient de sugestivă a gravității genocidului care se comite în spitalele publice românești de peste două decenii.

"Lagărul de exterminare", numit "sistemul de sănătate publică" din România se caracterizează, "la vedere", cel puțin prin următoarele aspecte negative: (articol integral - ActiveNews -)

Gânduri la Ziua de 10 Mai

Sunt credincios adevărului dureros, rostit spre folosul mântuirii. Sunt credincios cuvântului MS Regele Mihai I care m-a onorat cu "Medalia Regele Mihai pentru Loialitate" tocmai pentru că "în activitatea misionară și jurnalistică am pus pe primul loc adevărul și echitatea socială", așa cum stă scris în brevetul de decorare. În numele acestui adevăr, al credinței mele și al loialității mele față de Casa Regală a României, afirm că Mișcarea Monarhistă din România se află în impas, la marginea unui drum care duce spre o criză de identitate.

* * * 

"Personalitatea care marchează societatea și istoria țării ei nu este providențială numai prin calitățile profesionale, ci și prin două alte ingrediente sine qua non: o viziune (ceea ce nu are nimic de a face cu programul administra­tiv de guvernare) și altruismul responsabil, care trebuie să exceadă interesele de partid, de grup sau personale. Iscusința fără orizont, fără ideal, rămâne un exercițiu sterp de "masaj al eului", care poate crea școală de abilitate politică, dar nu va da bunăstare și demnitate, statornicie și libertate, națiunii."  ("România - O viziune pe 30 de ani", A.S.R. Principesa Margareta a României, A.S.R. Principele Radu al României, Palatul Elisabeta, 1 ianuarie 2007)

Am așezat la începutul acestor rânduri un scurt fragment dintr-un document pe care îl consider programatic și de o importanță esențială pentru Mișcarea Monarhistă din România. "Viziunea pe 30 de ani" - concepută și proclamată acum nouă ani, sub semnătura A.S.R. Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei României și a A.S.R. Principele Radu al României -reprezintă o sinteză de principii și valori pe care orice monarhist sincer și loial este chemat să le recunoască, să le respecte și să le dea viață. 

În trecerea timpului, Casa Regală a României și membrii Familiei Regale s-au străduit să respecte aceste principii și să le promoveze în comunitatea românească. Rezultatul principal al efortului, uneori supraomenesc, făcut de Casa Regală în susținerea acestui demers - concretizat în numeroase proiecte și activități diplomatice, culturale, filantropice și de educație realizate în beneficiul românilor și mai ales, al copiilor și tinerilor noștri - a fost acela de a aduce alături de ideea monarhistă aproape o treime dintre românii cu drept de vot. Cu aproximativ doi-trei ani în urmă, am trăit chiar speranța că în societatea românească se va declanșa o forță de simpatie și de entuziasm pro-monarhist suficient de puternică pentru a obliga, a determina clasa politică să-și asume o dezbatere publică și cu precădere legală, prin organizarea unui referendum, pe tema formei de guvernământ a Monarhiei Constituționale.

Speranța că România va redeveni curând Regat și Monarhie Constituțională a fost însă deocamdată risipită, atât de numeroasele atacuri, mai mult sau mai puțin oculte, instrumentate împotriva Casei Regale și a membrilor Familiei Regale de forțele potrivnice Restaurației, cât și de unele slăbiciuni de natură umană sau organizațională din interiorul Familiei Regale și al Mișcării Monarhiste. 

Deși respectul pentru persoana MS Regele Mihai I al României este imens și desăvârșit în rândul majorității românilor, deși Monarhia Constituțională este considerată o alternativă viabilă pentru reformarea statului român, deși există mii de monarhiști activi și probabil sute de mii de simpatizanți,în România nu poate fi deocamdată identificată o Mișcare Monarhistă unitară, disciplinată, coerentă, eficientă, bine coordonată și mai ales, ferită de prezența unor persoane pentru care a fi monarhist este mai mult o chestiune de paradă, o "modă", un "trend", oportunitate de a te afișa pe la diferitele evenimente monarhiste și eventual, de a-ți satisface oarecare orgolii sau interese personale. (articol integral ActiveNews)