sâmbătă, 31 august 2013

Sfinţii Închisorilor Comuniste – Beatificarea Monseniorului Ghika: sfârşitul începutului




Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste.

Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti.

Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist. (articol integral AICI)


Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste. Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti. Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist.

Citeste mai mult: adev.ro/msequ0
Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste. Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti. Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist. Practic, însă, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea sub acuzaţie a torţionarului Vişinesu reprezintă, deocamdată, un singur pas făcut pe calea dificilă a exorcizării societăţii româneşti de prezenţa demonului comunist.

Citeste mai mult: adev.ro/msequ0
Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste. Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti. Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist. Practic, însă, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea sub acuzaţie a torţionarului Vişinesu reprezintă, deocamdată, un singur pas făcut pe calea dificilă a exorcizării societăţii româneşti de prezenţa demonului comunist.

Citeste mai mult: adev.ro/msequ0
Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste. Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti. Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist. Practic, însă, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea sub acuzaţie a torţionarului Vişinesu reprezintă, deocamdată, un singur pas făcut pe calea dificilă a exorcizării societăţii româneşti de prezenţa demonului comunist.

Citeste mai mult: adev.ro/msequ0
Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste. Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti. Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist. Practic, însă, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea sub acuzaţie a torţionarului Vişinesu reprezintă, deocamdată, un singur pas făcut pe calea dificilă a exorcizării societăţii româneşti de prezenţa demonului comunist.

Citeste mai mult: adev.ro/msequ0
Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste. Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti. Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist. Practic, însă, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea sub acuzaţie a torţionarului Vişinesu reprezintă, deocamdată, un singur pas făcut pe calea dificilă a exorcizării societăţii româneşti de prezenţa demonului comunist.

Citeste mai mult: adev.ro/msequ0

joi, 29 august 2013

Roşia Montana - cronica unei trădări anunţate



Naţiunea română a fost obişnuită, de aproximativ şase decenii, să accepte umilinţe şi trădări. În mlaştina trădărilor de tot felul - fonduri europene fraudate, buget naţional jefuit, privatizări împotriva interesului naţional, falimentarea sistemului de sănătate, distrugerea şcolii româneşti etc. - scandalul Roşia Montana reprezintă doar o mizerie în plus runcată pe obrazul naţiunii noastre. Dacă înalta trădare de naţiune şi de stat a devenit o a doua natură a politicienilor români şi nu prea mai avem ce comenta, interesantă este însă priveliştea convertirii conştiinţelor de către aurul de la Roşia Montana, tocmai pentru că are loc împotriva tuturor evidenţelor şi cu sfidarea impertinentă a interesului naţional.

Presa românească şi organizaţiile neguvernamentale care apără Roşia Montana au oferit numeroase detalii despre cum a fost trădat interesul naţional în această afacere. Acum, când deznodământul acestei mari trădări naţionale este aproape, nu ne rămâne decât să mai reamintim că există doi politicieni responsabili pe deplin pentru dezastrul care va urma la Roşia Montana, anume Traian Băsescu, marele ”lobbyist” al RMGC şi Victor Ponta, mâna care semnează sentinţa de înstrăinare a resurselor naturale şi de distrugere definitivă şi ireversibilă a patrimoniului natural, cultural şi istoric de la Roşia Montana. (articol integral AICI)
Naţiunea română a fost obişnuită, de aproximativ şase decenii, să accepte umilinţe şi trădări. În mlaştina trădărilor de tot felul - fonduri europene fraudate, buget naţional jefuit, privatizări împotriva interesului naţional, falimentarea sistemului de sănătate, distrugerea şcolii româneşti etc. - scandalul Roşia Montana reprezintă doar o mizerie în plus runcată pe obrazul naţiunii noastre. Dacă înalta trădare de naţiune şi de stat a devenit o a doua natură a politicienilor români şi nu prea mai avem ce comenta, interesantă este însă priveliştea convertirii conştiinţelor de către aurul de la Roşia Montana, tocmai pentru că are loc împotriva tuturor evidenţelor şi cu sfidarea impertinentă a interesului naţional. Presa românească şi organizaţiile neguvernamentale care apără Roşia Montana au oferit numeroase detalii despre cum a fost trădat interesul naţional în această afacere. Acum, când deznodământul acestei mari trădări naţionale este aproape, nu ne rămâne decât să mai reamintim că există doi politicieni responsabili pe deplin pentru dezastrul care va urma la Roşia Montana, anume Traian Băsescu, marele ”lobbyist” al RMGC şi Victor Ponta, mâna care semnează sentinţa de înstrăinare a resurselor naturale şi de distrugere definitivă şi ireversibilă a patrimoniului natural, cultural şi istoric de la Roşia Montana.

Citeste mai mult: adev.ro/msarws
Naţiunea română a fost obişnuită, de aproximativ şase decenii, să accepte umilinţe şi trădări. În mlaştina trădărilor de tot felul - fonduri europene fraudate, buget naţional jefuit, privatizări împotriva interesului naţional, falimentarea sistemului de sănătate, distrugerea şcolii româneşti etc. - scandalul Roşia Montana reprezintă doar o mizerie în plus runcată pe obrazul naţiunii noastre. Dacă înalta trădare de naţiune şi de stat a devenit o a doua natură a politicienilor români şi nu prea mai avem ce comenta, interesantă este însă priveliştea convertirii conştiinţelor de către aurul de la Roşia Montana, tocmai pentru că are loc împotriva tuturor evidenţelor şi cu sfidarea impertinentă a interesului naţional. Presa românească şi organizaţiile neguvernamentale care apără Roşia Montana au oferit numeroase detalii despre cum a fost trădat interesul naţional în această afacere. Acum, când deznodământul acestei mari trădări naţionale este aproape, nu ne rămâne decât să mai reamintim că există doi politicieni responsabili pe deplin pentru dezastrul care va urma la Roşia Montana, anume Traian Băsescu, marele ”lobbyist” al RMGC şi Victor Ponta, mâna care semnează sentinţa de înstrăinare a resurselor naturale şi de distrugere definitivă şi ireversibilă a patrimoniului natural, cultural şi istoric de la Roşia Montana.

Citeste mai mult: adev.ro/msarws
Naţiunea română a fost obişnuită, de aproximativ şase decenii, să accepte umilinţe şi trădări. În mlaştina trădărilor de tot felul - fonduri europene fraudate, buget naţional jefuit, privatizări împotriva interesului naţional, falimentarea sistemului de sănătate, distrugerea şcolii româneşti etc. - scandalul Roşia Montana reprezintă doar o mizerie în plus runcată pe obrazul naţiunii noastre. Dacă înalta trădare de naţiune şi de stat a devenit o a doua natură a politicienilor români şi nu prea mai avem ce comenta, interesantă este însă priveliştea convertirii conştiinţelor de către aurul de la Roşia Montana, tocmai pentru că are loc împotriva tuturor evidenţelor şi cu sfidarea impertinentă a interesului naţional. Presa românească şi organizaţiile neguvernamentale care apără Roşia Montana au oferit numeroase detalii despre cum a fost trădat interesul naţional în această afacere. Acum, când deznodământul acestei mari trădări naţionale este aproape, nu ne rămâne decât să mai reamintim că există doi politicieni responsabili pe deplin pentru dezastrul care va urma la Roşia Montana, anume Traian Băsescu, marele ”lobbyist” al RMGC şi Victor Ponta, mâna care semnează sentinţa de înstrăinare a resurselor naturale şi de distrugere definitivă şi ireversibilă a patrimoniului natural, cultural şi istoric de la Roşia Montana.

Citeste mai mult: adev.ro/msarws
Naţiunea română a fost obişnuită, de aproximativ şase decenii, să accepte umilinţe şi trădări. În mlaştina trădărilor de tot felul - fonduri europene fraudate, buget naţional jefuit, privatizări împotriva interesului naţional, falimentarea sistemului de sănătate, distrugerea şcolii româneşti etc. - scandalul Roşia Montana reprezintă doar o mizerie în plus runcată pe obrazul naţiunii noastre. Dacă înalta trădare de naţiune şi de stat a devenit o a doua natură a politicienilor români şi nu prea mai avem ce comenta, interesantă este însă priveliştea convertirii conştiinţelor de către aurul de la Roşia Montana, tocmai pentru că are loc împotriva tuturor evidenţelor şi cu sfidarea impertinentă a interesului naţional. Presa românească şi organizaţiile neguvernamentale care apără Roşia Montana au oferit numeroase detalii despre cum a fost trădat interesul naţional în această afacere. Acum, când deznodământul acestei mari trădări naţionale este aproape, nu ne rămâne decât să mai reamintim că există doi politicieni responsabili pe deplin pentru dezastrul care va urma la Roşia Montana, anume Traian Băsescu, marele ”lobbyist” al RMGC şi Victor Ponta, mâna care semnează sentinţa de înstrăinare a resurselor naturale şi de distrugere definitivă şi ireversibilă a patrimoniului natural, cultural şi istoric de la Roşia Montana.

Citeste mai mult: adev.ro/msarws

miercuri, 21 august 2013

Recuperarea memoriei: Securiști și turnători de ieri și de azi




Vernisajul Expoziţiei “Regele Urmărit – Mihai I al României în dosarele Securității”, care va avea loc vineri, 23 august, începând cu orele 17.00, la Muzeul ”Olteniei”, cu sprijinul direct al Președintelui Consiliului Județean Dolj, domnul Ion Prioteasa, mă determină să vă propun un exercițiu de recuperare a memoriei colective și să vă ofer câteva nume de ofițeri ai Securității din Județul Dolj. Înțelesul unui astfel de demers este simplu de exprimat și trebuie asumat de orice om posesor al bunului simț: dictatura comunistă nu a fost un sistem impersonal, o construcție virtuală, ci a fost un mecanism al terorii și opresiunii format și condus de oameni reali, care s-au constituit într-un grup infracțional la nivel național și care au comis fapte penale în scopul păstrării puterii politice în beneficiul propriu și contrar intereselor cetățenilor români.

Să cităm, deci, din informațiile oferite pe site-ul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, despre indivizii care au slujit, în calitate de ofițeri, Securitatea în județul Dolj: (articol integral AICI)

***



luni, 19 august 2013

Gânduri la moarte lui Cioabă – ipocrita relaţie a politicienilor români cu liderii rromilor


Moartea lui Florin Cioabă, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri ai rromilor din România, ne-a oferit prilejul de a fi martorii unui spectacol vulgar şi infestat de ipocrizie. Privind gesturile şi declaraţiile care formează miezul deplorabilei afaceri politice în care a fost transformată moartea unui om – de la condoleanţele rostite la TV, în ”prime-time”, de diferiţi lideri politici, prin care aceştia îşi exprimă regretul de circumstanţă şi caută un câştig electoral cât de mic de pe urma celui decedat, până la solicitarea cel puţin deplasată (gândindu-ne la comorile ”regale” prezentate de Cioabă într-un reportaj TV, ”coroana” de aur masiv cu pietre preţioase, sceptrul de aur masiv etc. am fi îndreptăţiţi să folosim o expresie chiar mai severă, însă tristeţea momentului ne opreşte!) adresată guvernului de către familia mortului, prin care se cere, nici mai mult, nici mai puţin decât achitarea notei de plată de câteva sute de mii de euro pentru spitalizarea lui Cioabă – am avut senzaţia că se doreşte mai mult a se profita de tristul eveniment şi mai puţin a se exprima sentimentele sincere, creştineşti, de pomenire a celui care a fost Florin Cioabă.

Totuşi, moartea acestui om ne oferă şi o altă oportunitate, nu doar aceea – folosită de politicieni – de a fi ipocriţi. Plecarea la Dumnezeu a lui Cioabă ne determină să ne gândim dacă problema romilor reprezintă o prioritate pentru clasa politică românească şi europeană, dacă există cu adevărat voinţa politică de a-i integra pe rromi în societatea europeană, de a-i ajuta şi determina să-şi asume valorile şi normele de civilizaţie ale Uniunii Europene.

Să parcurgem câteva seturi de informaţii, în încercarea de a înţelege care este adevărata dimensiune a acestei probleme. (articol integral AICI)

sâmbătă, 17 august 2013

Craiova – Capitală Culturală Europeană: viața culturală din Arhiepiscopia Craiovei



Ofensiva lansată de primarul Cetății Băniei, doamna Lia Olguța Vasilescu, pentru cucerirea de către orașul nostru a titlului de ”Capitală Culturală Europeană”, beneficiază de o forță deosebit de importantă, anume patrimoniul și activitatea de cultură pe care Biserica Ortodoxă Română le dăruiește locuitorilor Olteniei.

În presa românească există un fel de ”trend”: dacă subiectul de presă este Biserica, atunci musai vom scrie despre slăbiciunile și căderile clerului. Bine, bine, va spune cititorul posesor de bun simț, dar în Biserică există și multă lumină, se realizează activități de filantropie, de cultură, avem duhovnici binecuvântați cu înțelepciune dumnezeiască, Biserica nu se reduce doar la acei câțiva preoți care sunt lipsiți de vocație!

Din păcate, presa laică refuză să promoveze activitățile luminoase realizate de Biserică, iar presa centrală bisericească este fie ignorată de cititorii avizi de senzațional (de exemplu, cum să fie senzațional, pentru unii, faptul că la Mânăstirea Tismana, s-a organizat, în perioada 10-19 august, pentru al optulea an consecutiv, o tabără internațională pentru copii și tineri români din Occident, în colaborare cu Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale), fie limitată de propriile erori de comunicare în a arăta adevărata stare de slujire din Biserică. (articol integral AICI)

luni, 12 august 2013

Un nou eşec ”Made in European Union” – Extremismul naţionalist-şovin, rasist şi antisemit

 

Trăim într-o Europa fără suflet, ne-am rătăcit şi ne va fi tot mai rău, căci în Noul Turn Babel European, de prea multă vreme nu se mai aude glasul psalmistului: ”De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.” (Psalmul 126,1)


În luna mai a acestui an, în cadrul unei conferinţe europene care a avut ca temă agravarea fenomenului extremist în Uniunea Europeană, comisarul european Cecilia Malmström a rostit un discurs sub titlul generic: ”Creşterea extremismului de dreapta în Europa”. În contextul tensiunilor naţionaliste declanşate între politicienii români şi maghiari de declaraţiile unui lider de partid neo-nazist din Ungaria, este folositor să cităm un fragment din acest discurs:  (articol integral AICI)

joi, 8 august 2013

Craiova – Capitala Culturală Europeană: câteva teme de meditaţie


Administrația orașului nostru s-a mobilizat și pregătește ofensiva de dobândire a titlului de Capitală Culturală Europeană pentru Cetatea Băniei. A fost înființată Asociația ”Craiova Capitală Culturală Europeană – 2021”, instituțiile de cultură ale orașului își orientează programul conform cu cerințele acestui demers, iar în presă apar tot mai multe știri despre cultura craioveană.

Să câștigăm titlul de Capitală Culturală Europeană – un ideal nobil, o acțiune lăudabilă. Totuși, seriozitatea competiției necesită o abordare în detaliu a acestui demers, astfel încât pe de o parte, să fie înlăturate eventualele erori, iar pe de altă parte, să se evite transformarea demersulului într-un simplu exercițiu de imagine.


Primul detaliu: despre cadrul legal european al titlului
 
Conferirea titlului de ”Capitală Culturală Europeană” este reglementată prin Decizia 1622/2006/CE, cu Anexele, o sinteză fiind cuprinsă în Ghidul pentru orașele candidate la titlul de Capitală culturală europeană”, care poate fi consultat la adresa de Internet: http://ec.europa.eu/culture/pdf/doc633_ro.pdf
 
În ghid suntem atenționați că a fi candidat la acest titlu înseamnă, înainte de toate, a înțelege corect conceptul de Capitală Culturală Europeană, precum și criteriile de selecție. Deosebit de important este următorul fragment din Ghid: (articol integral AICI)

marți, 6 august 2013

Schimbarea la Față - Sărbătoarea sufletului meu


Prin mila lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Părinte Acad. Dr. Irineu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, prin punerea mâinilor de către Prea Sfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, acum patru ani, la Mânăstirea Lainici, având martori pe cei ai familiei mele și alți peste o mie de creștini, în Sfânta Liturghie, am primit harul preoției.

Am călătorit patru ani pe calea veșnică a preoției în Hristos. Am ridicat rugăciune, am slujit bolnavii din Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova, am avut căderi, m-am ridicat, am fost și sunt om cu toate cele ale omului, căutându-L mereu și mereu pe Dumnezeu.

Sufletul meu plânge căindu-se pentru toate câte am greșit și iarăși plânge smerindu-se pentru toate pe care le-am primit ca daruri binecuvântate de la Hristos.

În călătoria mea, în Lumina lui Hristos, după mila Lui, iar uneori în întunericul păcatului, după neputințele mele, am fost mereu însoțit cu dragoste și loialitate de Diana, soția mea mult iubită, femeia creștină care mi-a iertat căderile, mi-a dăruit doi prunci și acum poartă în pântec un al treilea suflet care se va alătura neamului nostru. Îți mulțumesc, Diana mea! Roagă-te pentru mine!

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a rânduit după mare mila Sa. Rugați-vă pentru mine, păcătosul, Marcel preotul și iertați-mă!

duminică, 4 august 2013

APEL CĂTRE JUSTIŢIA ROMÂNĂ – organizaţi un ”Nurnberg” anticomunist românesc!




Ofensiva penală împotriva torţionarilor din Gulagul comunist românesc lansată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în colaborare cu Gândul.info, reprezintă o oportunitate extraordinară oferită Justiţiei din România de a pune punct, pentru totdeauna, prezenţei fantomei comuniste în societatea românească

Deja sunt anchetaţi penal 35 de foşti torţionari din anii 50, criminali care au asasinat în închisorile comuniste sute, poate mii de luptători anti-comunişti. 


Demersul curajos şi lăudabil al colegilor de la Gândul.info şi specialiştilor din IICCMER este însă, insuficient.

Da! În sfârşit, vor fi daţi spre judecată penală câţiva dintre indivizii malefici care au asasinat în numele comunismului. Da! Este un necesar act de dreptate socială şi de justiţie – împlinit din păcate cu peste 20 de ani întârziere, dacă socotim pornind de la momentul căderii comunismului şi la o distanţă de peste o jumătate de veac de la data comiterii înfiorătoarelor crime.


Cum rămâne, însă, cu abuzurile şi crimele comise împotriva poporului român de dictatura comunistă în perioada 1963-1989? Când vor fi anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi indivizii care au constituit eşaloanele 2 şi 3 ale activului UTC, PCR şi ale Securităţii Statului? Când vor fi condamnate penal, ca organizaţii criminale, instrumentele terorii dictaturii ceauşiste, adică UTC, PCR şi Securitatea?

Anchetarea, judecarea şi condamnarea torţionarilor din închisorile perioadei de început a dictaturii comuniste în România reprezintă – trebuie să fie aşa! – doar un prim pas făcut pe drumul exorcizării societăţii româneşti de fantoma comunismului. Rămâne, însă, întrebarea: CINE VA AVEA CURAJ SĂ ACUZE PENAL PE FOŞTII MEMBRI AI EŞALOANELOR 2 ŞI 3 ALE UTC, PCR ŞI SECURITĂŢII? (articol integral AICI)

vineri, 2 august 2013

Rememorarea suferintei - Canonizarea Sfintilor Inchisorilor Comuniste


 "Azi noapte, cand voi dormeati, am avut o vedenie. Am inteles temnita. Am vazut moartea si invierea temnitei. Am vazut pamantul deschizindu-se si inghitind inchisoarea. Pamantul si-a luat pamantul inapoi. Cu surprindere am vazut aparand in loc o biserica. La inceput era mica. Incetul cu incetul a crescut, asemenea unei flori. Cand a ajuns mare, cat temnita noastra, am intrat cu sfiala in ea.
Fratilor, nu sunt nebun. V-am gasit in biserica rugandu-va. Catapeteasma era obisnuita, avand pe ea sfintii care ne-au ajutat de atatea ori. Dar, pe pereti, nu mi-a venit sa cred... Pe cine am vazut in icoane? Erau de-ai nostri, imbracati in zeghe. Pe unii i-am recunoscut usor, pe altii mai greu. Aveau aura de sfinti. In spate, in iezerul cel de foc, i-am vazut pe cei care ne haituiau sufletele. Nu erau toti acolo, unii erau cu voi..." (Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor)


In aceste ganduri marturisite de Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu, este cuprinsa toata filosofia pe care se poate intemeia un demers corect de reevaluare si de condamnare a comunismului din Romania. Calitatea de victime a celor asasinati in zecile de inchisori si lagare de munca din Gulagul romanesc este nu atat una juridica, aflata sub incidenta legii penale si fara vreo perioada de prescriere, ci mai ales una spirituala, religioasa. (articol integral AICI)

joi, 1 august 2013

Despre Români şi România – gânduri naţional-creştine


Hotărârea de a scrie aceste rânduri (oarecum inspirate dintr-un articol mult mai detaliat, a cărui publicare este aşteptată zilele următoare în paginile virtuale ale unei platforme naţional-creştine) mi-a fost determinată de două discuţii avute cu persoane aflate în zone socio-profesionale radical diferite: un taximetrist (fost tehnician, de tânăr aruncat în şomaj de la o întreprindere de stat privatizată acum aproape un deceniu în beneficiul unui investitor străin care a vândut la fier vechi ce se putea şi a plecat când nu a mai avut ce vinde) şi un profesor (implicat în managementul învăţământului preuniversitar privat, cu rezultate excepţionale obţinute de elevii săi la olimpiade naţionale, cu promovabilitate la bacalaureat mult peste media naţională, lider de ONG şi unul dintre puţinii luptători ai comunităţii mele împotriva birocraţiei şi corupţiei din şcoala românească).

Concluzia acestor minunate întâlniri (spun minunate pentru că este un sentiment extraordinar să descoperi în semenii tăi români puterea de a înţelege şi de a mărturisi adevărul despre soarta Naţiunii şi a Ţării) a fost însă comună: Naţiunea şi-a pierdut demnitatea, Ţara este în prag de faliment şi transformată în colonie, Uniunea Europeană a eşuat în misiunea asumată de a dărui naţiunilor europene bunăstarea şi dreptatea socială, transformându-se într-un instrument al marelui capital bancar şi al corporaţiilor multinaţionale.

Firesc, i-am întrebat: ce este de făcut? Răspunsurile, deşi diferite ca formă (taximetristul s-a exprimat în cuvinte simple, cu puţine argumente economice, politice, dar cu o sinceritate evident născută din suferinţa unui om care face taximetrie 12 ore pe zi pentru a întreţine o familie cu trei copii aflaţi la vârsta adolescenţei, profesorul a făcut un adevărat expozeu, cu argumente istorice, economice, politice de o logică şi un bun simţ cum mai rar am întâlnit, tonul fiind cel al unui intelectual sedus şi abandonat de fata morgana a idealului aşa-zisei Europe unite) mi-au oferit, iaraşi, câteva imagini arhetipale comune: să ne redobândim demnitatea, să fim respectaţi în Ţară şi în Europa, să ne bucurăm de prosperitatea materială pe care munca cinstită şi bogăţiile ţării o pot oferi tuturor românilor, să trăim într-o societate în care să domnească legea şi moralitatea.

Fraţii mei de dialog mi-au descris, de fapt, ţelul comun care îi animă – o Românie renăscută în demnitate, moralitate şi prosperitate. Mărturisirile lor despre acest deziderat m-au determinat, cum spuneam, să aştern pe hârtia virtuală a PC-ului câteva gânduri care pot să reprezinte, în viziunea mea, un bun început în aflarea răspunsului la întrebarea: ce este de făcut? Anticipând răspunsul, mărturisesc: trebuie să retrezim în noi sentimentul naţional-creştin. (articol integral AICI)