Moartea lui Florin Cioabă, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri ai rromilor
din România, ne-a oferit prilejul de a fi martorii unui spectacol vulgar şi infestat
de ipocrizie. Privind gesturile şi declaraţiile care formează miezul
deplorabilei afaceri politice în care a fost transformată moartea unui om – de
la condoleanţele rostite la TV, în ”prime-time”, de diferiţi lideri politici,
prin care aceştia îşi exprimă regretul de circumstanţă şi caută un câştig
electoral cât de mic de pe urma celui decedat, până la solicitarea cel puţin
deplasată (gândindu-ne la comorile ”regale” prezentate de Cioabă într-un
reportaj TV, ”coroana” de aur masiv cu pietre preţioase, sceptrul de aur masiv
etc. am fi îndreptăţiţi să folosim o expresie chiar mai severă, însă tristeţea
momentului ne opreşte!) adresată guvernului de către familia mortului, prin
care se cere, nici mai mult, nici mai puţin decât achitarea notei de plată de
câteva sute de mii de euro pentru spitalizarea lui Cioabă – am avut senzaţia că
se doreşte mai mult a se profita de tristul eveniment şi mai puţin a se exprima
sentimentele sincere, creştineşti, de pomenire a celui care a fost Florin Cioabă.
Totuşi, moartea acestui om ne oferă şi o altă oportunitate, nu doar aceea
– folosită de politicieni – de a fi ipocriţi. Plecarea la Dumnezeu a lui Cioabă
ne determină să ne gândim dacă problema romilor reprezintă o prioritate pentru
clasa politică românească şi europeană, dacă există cu adevărat voinţa politică
de a-i integra pe rromi în societatea europeană, de a-i ajuta şi determina
să-şi asume valorile şi normele de civilizaţie ale Uniunii Europene.
Să parcurgem câteva seturi de informaţii, în încercarea de a înţelege
care este adevărata dimensiune a acestei probleme. (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu