joi, 20 martie 2014

”Anschluss Crimeea” între diplomaţia laşă a democratului vestic şi curajul bădăran al mujicului estic



Anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă este un fapt împlinit. Argumentele pro şi contra intervenţiei militare ruse şi a consultării locuitorilor provinciei prin referendum formează deja subiectul unor viitoare tratate de geopolitică şi strategie militară. Importante sunt lecţiile şi consecinţele acestei tragedii.

Preşedintele Putin a reacţionat ca un rus veritabil. O cunoaştere minimă, la nivelul unui absolvent mediocru de facultate provincială de istorie - nu vorbim, prin urmare, despre analiştii serviciilor secrete şi ai diplomaţiei occidentale, aşteptările de la aceştia fiind infinit mai mari - ne spune că Maica Rusia a acţionat întotdeauna în apărarea intereselor sale, indiferent de forma organizare politică - Imperiul Ţarist, URSS, Federaţia Rusă post-comunistă etc. - cu brutalitate şi prin acţiuni care au surprins adversarul total nepregătit. Acţiunea de anexare a Crimeei este una tipic rusească, iar stupoarea şi stângăcia cu iz de retard care au caracterizat primele reacţii ale liderilor democraţiilor occidentale reprezintă doar dovada unei stupide subestimări a capacităţii şi mai ales, determinării care îi caracterizează pe ruşi în a-şi apăra interesele imperiale.
De fapt, acţiunile ruşilor în Ucraina erau previzibile, iar preşedintele Putin nu poate fi acuzat de ipocrizie. Atitudinea severă, critică şi potrivinică la adresa intervenţiilor militare şi politice ale democraţiilor occidentale în Europa de Est (scutul anti-rachetă), Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (”primăvara arabă” şi războiul civil din Siria) a fost un semnal foarte clar că Federaţia Rusă va relansa procesul de recuperare a sferelor de influenţă pe care le deţinea fosta URSS. În contextul în care prezenţa NATO şi a Uniunii Europene la graniţa de vest a Federaţiei Ruse reprezintă un pericol tot mai mare pentru prestigiul şi interesele ruseşti în zonă, iar dorinţa Preşedintelui Putin de a realiza proiectul Uniunii Euroasiatice a devenit prioritatea politicii externe ruse şi aproape o obsesie a liderului de la Kremlin, controlul asupra Ucrainei reprezenta un element extrem de important.
Ucraina a devenit, fără voia naţiunii ucrainene, câmpul de luptă în confruntarea dintre U.E./NATO şi Federaţia Rusă. (articol integral AICI)

Niciun comentariu: