România cu „Felinarul roşu” la poartă

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 05 - 11 august 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos!

Rostiri incomode

România cu „Felinarul roşu” la poartă

Trăiesc senzaţia că m-am transformat, fără voia mea, din cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, într-un locatar de bordel. Sunt martor neputincios la violul practicat de câţiva venetici care călăresc trupul României în văzul întregii Europe, luptându-se între ei pentru a obţine satisfacţia deplină că ţara le este, în sfârşit, supusă, sleită de puteri, tocmai bună pentru a fi vândută primului amator de chilipiruri.

Cum altfel putem să privim la lupta imbecilă pe care o poartă Băsescu, Ponta şi Antonescu – cele trei capete ale monstruoasei hidre care ameninţă să ne înghită vieţile? Să-i crezi că sunt în joc principii morale, înalte interese de stat ori valori europene? Nu poţi! Nu te lasă amintirea celor opt ani în care PDL, PSD, PNL, UDMR au guvernat fie împreună, fie separat, camarila acestor partide fiind singura răspunzătoare pentru dezastrul în care suntem astăzi. Căci acest dezastru nu a fost provocat de suspendarea lui Băsescu, ci este rezultatul acumulării faptelor de... (articol integral AICI)

Ceauşescu-redivivus, PCR-ul şi ”Livoluţia din iulie”

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 30 iulie - 04 august 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos!

Rostiri incomode

Ceauşescu-redivivus, PCR-ul şi ”Livoluţia din iulie”

Referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu mi-a oferit prilejul să-mi reconfirm în forul meu interior că acest popor încă trăieşte drama de a nu se fi eliberat de sub robia lui Ceauşescu şi a PCR-ului. Personjele implicate în conflict, cu atât mai sinistre cu cât au mâncat cu toată gura cuvinte precum ”democraţie”, ”libertate” fără să creadă măcar o câtime în adevărul democratic, au readus la viaţă fantomele sfârşitului anilor 80.

Românii, fie că au votat sau nu au votat la referendum, au fost marionetele acestor fantome. L-am întâlnit pe Ceauşescu, un Ceauşescu mai mic, mai chel şi iritat, care-mi vorbea despre salvarea democraţiei şi în acelaşi timp, mă îndemna rânjind să nu-mi folosesc dreptul fundamental oferit de democraţie, anume de a merge să votez. Un Ceauşescu în panică, urmărit de gândul că va fi aruncat din slava atotputerniciei de „preşedinte-jucător”, în mizeria unor anchete penale şi banalitatea uitării. L-am văzut, spre miezul nopţii, pe acest Ceauşescu-redivivus cum prinde glas şi... (articolul integral AICI)

Care este răul cel mai mic?

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 23-29 iulie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos!

Care este răul cel mai mic?

Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al Republicii provoacă în alegătorul conştient de importanţa momentului aceeaşi dilemă ca la fiecare scrutin electoral post-decembrist: care este varianta cea mai puţin nocivă? Cum să votez când mi se oferă opţiuni care reprezintă aceeaşi esenţă a răului? Să refuz să-mi exercit dreptul de a vota pentru că interesul meu nu se regăseşte în niciuna dintre opţiuni?

Campania electorală care a precedat acest referendum a fost grotească, o ţigăneală de mahala în care mulţi români s-au lăsat spălaţi pe creiere de lăturile minciunilor propagandistice. Un om serios nu poate fi convins cu... (articol integral AICI)

Flacăra democraţiei – foc purificator sau torţa lui Nero?

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 16-22 iulie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos!

Traian Băsescu a plecat cu flacăra prin ţară. Călătorind într-un fel de colind anti-USL, Băsescu încearcă să retrezească în popor sentimentele anti-corupţie şi anti-baroni PSD din vremea primei suspendări. Actorul principal este acelaşi, dar nu putem ignora colosala diferenţă dintre distribuţia de acum a piesei şi trupa care a jucat şi a reuşit să seducă publicul, salvându-l pe Băsescu de la demitere, în mai 2007, sub sloganul electoral: „Să nu vorbesc. Asta vor ei... Tu ce vrei?”

Confruntat cu a doua suspendare şi trimitere la voia poporului, Traian Băsescu, sfătuit sau nu de echipa consilierilor de imagine, încearcă să se reinventeze. Oraşele ţării sunt bântuite de o jumătate de Traian Băsescu 2007 – cruciatul anticorupţie, voinicul cel viteaz care se ia la trântă cu parlamentarii trădători călare pe jumătate de Traian Băsescu 2012 – eroul anticriză şi garantul respectării României de către Europa, altfel spus, de o fiinţă mutantă cuprinsă de un extaz aproape mistic ce o face să viseze că ar fi putut salva „Titanicul” de la scufundare. O fiinţă mutantă care a rezultat dintr-o bizară simbioză între trecutul şi prezentul băsescian, o ciudăţenie care nu ne mai loveşte copiii la mitingurile electorale, ci îi ia în braţe, cu o stângăcie dubioasă şi ne vorbeşte despre lovitura de stat dată de politrucii USL care, peste noapte, au devenit vinovaţi pentru toate relele acumulate în cei opt ani de când Traian Băsescu ne păstoreşte.

Personajele din echipa de campanie a lui Traian Băsescu nu sunt mai puţin dubioase. Întâlnim triste şi falimentare figuri precum... (articolul integral AICI)

Adrian Năstase – laşitatea orgoliului

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 25 iunie-01 iulie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

 

Adrian Năstase – laşitatea orgoliului

Adrian Năstase nu este un erou, el este un laş! Această constatare nu reprezintă vreo recunoaştere a victoriei inamicilor lui politici din PDL, mulţi dintre aceştia meritând de fapt să împartă celula cu fostul prim-ministru. Aici nu discutăm despre conspiraţiile politice, ci despre gestul grav pe care l-a comis un om aflat la ceas de încercare. O logică simplă, a bunului simţ, dar şi a credinţei creştine pe care majoritatea românilor şi-o asumă la fiecare recensământ, ne determină să susţinem că încercarea lui Adrian Năstase de a se sinucide este un act de laşitate şi deopotrivă, de extrem egoism. 

În vremurile sale de glorie, Adrian Năstase a fost cuprins de beţia puterii. Ex-activistul comunist Ion Iliescu i-a pus porecla „Arogantul”, sintetizând într-un singur cuvânt toată urâciunea orgoliului nemărginit. Acest orgoliu l-a trădat pe Năstase şi l-a determinat să încerce să-şi curme viaţa cu un pistol. Am auzit că apărătorii domnului Năstase susţin că a fost umilit, prin modul cum a fost realizată arestarea şi că această umilinţă l-a făcut să pună mâna pe armă. Orice arestare este umilitoare, însă o conştiinţă curajoasă va înfrunta momentul, iar dacă această conştiinţă este şi curată, aşa cum susţine domnul Adrian Năstase că ar fi nevinovat, cu atât mai mult va căuta să lupte până când adevărul va ieşi la lumină.

Adrian Năstase refuză, îmbolnăvit fiind de un nemăsurat orgoliu, să accepte că... (articolul integral AICI)

Râsu’-plânsu’ pe burta goală...

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 18-23 iunie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

Râsu’-plânsu’ pe burta goală...

Românii şi-au ales dregătorii cetăţilor şi judeţelor. Nimic surprinzător, USL s-a umflat, transformându-se din timida broscuţă de opoziţie în ditamai taurul comunal. PDL a pierdut lamentabil, din dulău de casă mare degenerând la rang de maidanez de mahala şi rămâne agăţat într-o periculoasă pendulare între dispariţie şi supravieţuirea pe centura vieţii politice. Vedetele „portocalii” de ieri, ca Elena Udrea, Roberta Anastase, Emil Boc sau Ioan Oltean, cad în dizgraţia colegilor de partid care acuză că eşecul în alegeri a fost provocat de incompetenţa şi impertinenţa fostei elite conducătoare a PDL. Doar Traian Băsescu tace în palat, manifestând, deocamdată, un dezinteres total faţă de soarta foştilor slujitori şi pare a fi mai preocupat de propria supravieţuire politică, grav ameninţată de probabilitatea suspendării şi ulterior, de ce nu, de apariţia unor oarecare dosare în Justiţie. Sintetizând, în termeni fotbalistici: USL–3 / PDL–0!

În tabăra USL, euforia victoriei se stinge şi este treptat înlocuită de târguiala balcanică între parteneri la împărţeala funcţiilor în administraţia locală abia cucerită. Găşti locale şi regionale care se concurau pentru accesul la resursele bugetare sunt obligate acum, cu ordin ”de sus”, să... (articolul integral AICI)

România ca un joc de căluşari

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 11-17 iunie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

România ca un joc de căluşari

Am ales şi am cules! Să ne spălăm cu ei pe cap şi să nu mai facem gură, că aleşii noştri sunt după chipul nostru. Acestea fiind zise, vă mărturisesc că nu despre alegerile locale doresc să vă scriu. Nu! Acest moment penibil în care poporul e chemat ”să aleagă” dintre mii de draci, pe drăcuşorii cei mai mici, nu merită comentat pe motiv de inutilitate. Cum ziceam, am ales şi am cules. Sănătoşi să fim, că le ducem noi pe toate!

Totuşi, există speranţă! Oricât de nevolnici ar fi conducătorii acestui neam, întotdeauna rămâne în români o picătură de nădejde din care, mai devreme sau mai târziu, va renaşte izvorul demnităţii noastre. Am descoperit acest adevăr în sâmbăta premergătoare zilei de votare. Mă aflam, împreună cu Diana, soţia mea, în mica, dar pitoreasca piaţă de cartier. Calculele făcute cu privirile coborâte pe lista de cumpărături, parcă mai lungă decât valoarea banilor din portofel, au fost întrerupte deodată de un sunet puternic de acordeon. În mijlocul pieţei, printre tarabele pline de cartofi, varză, ceapă şi alte roade al satului românesc, răsăriseră, parcă din neant, căluşarii! 

Au început să danseze fără vreo prezentare, fără vreun anunţ. Stegarul ţinea jocul, iar ceilalţi bărbaţi ai trupei... (articolul integral AICI)

* * *

Să nu-i votaţi!

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 04-10 iunie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

SĂ NU-I VOTAȚI!

Duminică, 10 iunie 2012, vom merge să ne alegem primarii, consilierii locali, consilierii judeţeni şi preşedinţii consiliilor judeţene. Vom transfera dreptul nostru de a ne administra comunitatea acestor semeni ai noştri, care, cel puţin teoretic, vreme de patru ani trebuie să ne reprezinte interesele, să ne facă viaţa mai bună. Când vom fi în cabina de vot, singuri, cu votul în faţă, vom avea puterea supremă. Dacă vom folosi această putere supremă în mod cinstit, fără compromisuri ruşinoase şi fără să ne vindem conştiinţa, atunci ne va fi bine. 

Nu-i votaţi pe cei care au fost în demnităţi publice ca primari, consilieri, preşedinţi de consiliu judeţean, parlamentari sau funcţionari publici şi au furat, au batjocorit, au trădat comunitatea voastră! Nu-i votaţi pe cei care au făcut afaceri suspecte cu statul, cu guvernul, cu primăria, îmbogăţindu-se în câţiva ani cât alţii într-o viaţă, iar acum vin să vă ceară votul! Nu-i votaţi pe cei care au promis că vă vor aduce bunăstare şi v-au adus doar sărăcie! Nu-i votaţi pe cei care sunt imorali, care fură de la gura copiilor celor mulţi pentru a oferi familiei lor o bogăţie nemeritată! Nu-i votaţi pe cei care... (articolul integral AICI)

Stânga se întoarce

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 23-28 aprilie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

Stânga se întoarce

Francois Hollande este câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale din Franța și deopotrivă simbolul declanșării divorțului dintre națiunile Uniunii Europene și politicienii de dreapta susținători ai capitalismului neoliberal. Francezii l-au votat într-un procent de 28% pe candidatul Partidului Socialist Francez, iar într-un procent cumulat cu puțin mai mare, o parte a electorilor francezi au votat pe alți doi candidați anti-sistem și anti-UE, Marine Le Pen – liderul extremei drepte (20%) și Jean-Luc Melenchon – liderul radicaliștilor de stânga (11,7%). Totalul obținut de forțele politice anti-capitaliste și anti-UE din Franța reprezintă aproximativ 60% din voturile exprimate. Se pare că francezii au obosit să călătorească pe drumurile Uniunii Europene, iar suferințele și nedreptățile sociale provocate de așa-zisele reforme anticriză i-au determinat să abandoneze opțiunile neoliberale.

Candidatul Partidului Socialist i-a sedus pe francezi cu promisiunea unor măsuri politice și economice de sorginte socialistă, precum impozitarea cu 75% a veniturilor ce depăşesc un milion de euro anual, creşterea impozitului pe averea deținută de cei bogaţi, impozitarea patrimoniului companiilor care funcționează în Franța, dar au sediul social în diferite “paradise fiscale” etc. Altfel spus, Hollande aplică vechiul principiu politic al stângii: luăm de la bogați și dăm celor săraci. Politica de austeritate promovată de marele învins al primului tur al alegerilor prezidențiale, Nicolas Sarkozy, nu a produs beneficiile așteptate de majoritatea francezilor. Dimpotrivă, tot mai multe voci din mișcarea sindicală, din societatea civilă și din presa Franței au acuzat în ultimii ani că aceste măsuri au lovit puternic în clasa de mijloc și în păturile sărace, marii bogați nefiind afectați, iar sistemul bancar – unul dintre principalii vinovați pentru declanșarea crizei economice – relansându-se datorită ajutoarelor financiare sau scutirilor fiscale primite din partea statului.

Șansele de victorie în turul doi pentru Francois Hollande par a fi foarte mari, dacă avem în vedere cel puțin faptul că electoratul radicaliștilor au votat înainte de toate împotriva lui Sarkozy. Deja candidatul stângii franceze radicale, Jean-Luc Melenchon, a făcut apel la alegătorii săi pentru ca aceștia să-l voteze pe reprezentantul Partidului Socialist. Alegerea lui Hollande ca președinte al Franței va pune mari probleme politicii comune franco-germane de orientare neoliberală susținută până acum de tandemul Sarkozy- Merkel, mai ales că potențialul nou președinte francez dorește cu insistență atât renunțarea la modelul economic de austeritate în Uniunea Europeană, cât și renegocierea tratatului bugetar european în sensul adoptării de măsuri care să favorizeze creşterea economică.

Respectând tradiția istorică a democrației născută în timpul Revoluției Franceze, poporul francez își asumă, cu demnitate și curaj, misiunea de a schimba traiectoria Uniunii Europene, o uniune care în ultimii aproximativ 7 ani s-a transformat într-un mastodont birocratic, plutocratic, tot mai înstrăinat de națiunile europene și tot mai servil față de interesele oculte ale mariilor magnați ai sistemului bancar și companiilor multinaționale. Vive la France!

Mergeți la el și chemați-l!

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 12-18 martie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

Mergeți la el și chemați-l!

În stilul deja cunoscut de hamal din port, Traian Băsescu, președintele Republicii bananiere România, a hăhăit rânjind către monarhiștii care i-au întrerupt discursul ipocrit ținut săptămâna trecută în Parlament și la strigătele acestora: “Demisia! Demisia! Regele Mihai!” a răspuns cinic: “Mergeți la el și chemați-l!” Dușmanul de moarte al marinarului președinte este Regele Mihai I, legenda vie care l-a înlăturat pe Băsescu din inima românilor, provocându-l să-și arate fața penibilă de om mediocru, incapabil să fie la înălțimea exigențelor acestei epoci. Reacția lui Băsescu este deci naturală, orice hienă mârâie și-și arată colții atunci când simte primejdia venită dinspre leu. Totuși, ironia băsesciană se încadrează în zicala “gura păcătosului, adevăr grăiește!”

De aceea, cred că îndemnul lui Traian Băsescu trebuie luat în serios. Da, ar fi timpul să mergem la Rege și să-l chemăm. Republica instaurată în 1947 de tancurile sovietice și reconfirmată în Decembrie 1989 de lovitura de stat instrumentată de eșaloanele 2 și 3 ale PCR și Securității, acestă oribilă catastrofă istorică ce a fracturat evoluția firească a poporului român, trebuie să fie eradicată. Criza românească nu este neapărat una economică și provocată de criza capitalismului global. Criza noastră este veche, este o criză morală și a început în 1947. Momentele de prosperitate au fost rare și mereu au fost premergătoare unor căderi și mai mari în sărăcie și imoralitate.

Partidele post-decembriste, cele mai multe avortate fiind din vechiul PCR, sunt incapabile să ofere stabilitate țării. Aceasta nu pentru că armata de activiști politici ar fi lipsită de gânditori în ale economiei, ci pentru că actuala clasă politică este moral impotentă. În peste douăzeci de ani de așa-zisă democrație, nu am reușit să producem modele de urmat, lideri onorabili și loiali Țării și Neamului. În profunda beznă de imoralitate nu este defel o întâmplare că Regele Mihai I este admirat și urmat de tot mai mulți membri ai generației tinere și mature din România anului 2012. Traian Băsescu și alături de el, politrucii cu apucături fanariote de sorginte bolșevică, simt pericolul. Monarhia constituțională nu ar fi doar schimbarea formei de guvernământ, ci ar fi mai ales, începutul sfârșitului pentru gloatele de politruci și profitori care ne-au jefuit țara și pervertit viața.

Momentul de grație al monarhiei românești a fost 14 martie 1881, data la care Parlamentul Principatelor Unite votează transformarea țării în Regat. Regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen fusese chemat să conducă destinele Principatului prin plebiscitul din 8/20 Aprilie 1866 și ca urmare a votului Adunării elective din 1/13 Mai 1866,  iar în ziua de 10 mai 1866, este încoronat Rege al României. Între momentul încoronării și ziua de 14 martie 1881, Regele Carol I a dăruit poporului român măsuri de progres, de reformare a societății românești, grav afectată de rămășițele feudale, de mentalități balcanice și de corupție, iar mai presus de toate, Regele Carol I a dăruit românilor independența de stat, cucerită în urma Războiului de Independență (1877-1878) care a permis Armatei Române să se afirme ca forță importantă în sud-estul european.

Acest moment de grație se poate repeta. Avem un Rege, avem o Casă Regală, avem deja sute de mii de simpatizanți ai monarhiei constituționale. Rămâne, deci, să urmăm îndemnul lui Băsescu: “Mergeți la Rege și chemați-l!”

Cât de (ne)transparente sunt autoritățile publice din Oltenia?

Vă ofer spre lectură editorialul pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 31 ianuarie - 06 februarie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de ROSTIRI INCOMODE. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

Cât de (ne)transparente sunt autoritățile publice din Oltenia?

Academia de Advocacy, asociație neguvernamentală membră a Alianței pentru o Românie Curată, a analizat, prin diferite studii și rapoarte, modul în care autoritățile statului român respectă Legea transparenței nr. 52 / 2003 și a ajuns la concluzia că 80% dintre ministere și aproape 60% dintre consilii județene, consilii locale și primăriile din România nu respectă mecanismele de consultare publică prevăzută de acestă lege, speculând faptul că legea nu prevede sancțiuni pentru nerespectare. 

Dintr-un raport de monitorizare a site-urilor autorităților publice din România, recent dat publicității de către Academia de Advocacy, aflăm că situația transparenței decizionale a autorităților publice din Oltenia este un dezastru, cel puțin la nivelul informării cetățenilor prin intermediul Internetului. Astfel, primăriile capitalelor de județ din Oltenia – Craiova, Slatina, Rm. Vâlcea, Tg. Jiu și Drobeta Tr. Severin – prezintă pe site-urile proprii proiecte de hotărâri incomplete, postate fără respectarea termenului de 30 de zile prealabile intrării în dezbaterea consiliului local și de cele mai multe ori, secțiunea din site destinată proiectelor de hotărâri fie lipsește, fie este neactualizată. 

În detaliu, situația transparenței decizionale exprimată prin intermediul Internetului, la nivelul primăriilor capitală de județ și consiliilor județene din Oltenia este următoarea:

Primării: Există un buton denumit “proiecte de hotărâri”? Craiova – NU, ci doar butonul “proiecte de hotărâri supuse dezbaterii publice”; Rm. Vâlcea, Tg. Jiu, Slatina – NU; Drobeta Tr. Severin – DA. Sunt vizibile proiectele de hotărâri? Craiova – DA, doar acele proiecte postate la rubrica alocată pe site; Rm. Vâlcea, Drobeta Tr. Severin – DA; Tg. Jiu – NU; Slatina – DIFICIL, proiectele de hotărâri sunt prezentate parțial și în diferite zone ale site-ului. Rubrica este reactualizată la zi? Craiova, Rm. Vâlcea, Slatina – reactualizarea nu poate confirma că se respectă termenul de 30 de zile prealabile dezbaterii în consiliul local; Drobeta Tr. Severin, Tg. Jiu – NU. Se respectă termenul de 10 zile pentru exprimarea opiniilor de către cetățeni? Craiova, Drobeta Tr. Severin, Tg. Jiu – NU; Rm. Vâlcea – DA; Slatina – nu poate fi identificată respectarea termenului. Se respectă termenul de 30 de zile pentru dezbaterea publică a proiectelor de hotărâri? Craiova, Drobeta Tr. Severin, Tg. Jiu – NU; Rm. Vâlcea, Slatina – nu este posibilă identificarea respectării termenului.

Consilii județene: Există un buton denumit “proiecte de hotărâri”? Vâcea, Mehedinți – DA; Dolj, Olt, Gorj – NU; Sunt vizibile proiectele de hotărâri? Vâlcea, Mehedinți – DA; Dolj, Olt – NU există buton spre proiectele de hotărâri; Gorj – DIFICIL, proiectele de hotărâri sunt prezentate parțial și în diferite zone ale site-ului. Rubrica este reactualizată la zi? Vâlcea, Mehedinți – DA; Dolj, Gorj, Olt – NU; Se respectă termenul de 10 zile pentru exprimarea opiniilor de către cetățeni? Vâlcea – DA; Mehedinți – reactualizarea nu poate confirma că se respectă termenul de 30 de zile prealabile dezbaterii în consiliul județean; Dolj, Gorj, Olt – NU; Se respectă termenul de 30 de zile pentru dezbaterea publică a proiectelor de hotărâri? Vâlcea – DA; Mehedinți – nu este posibilă identificarea respectării termenului; Dolj, Gorj, Olt – NU.

Această analiză vorbește de la sine – aleșii oltenilor în primării, consiliile locale și consiliile județene se comportă, în general, mai degrabă ca niște dregători într-un stat feudal, decât ca politicieni responsabili ai unui stat democratic și european al secolului XXI. Dragi alegători, vedeți pe cine veți vota data viitoare!

Săptămâna în Oltenia - CREDINȚĂ ȘI DEMOCRAȚIE ÎN ANUL APOCALIPSEI MAYAȘE

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

Credință și Democrație în anul apocalipsei mayașe

În 2012, anul apocalipsei mayașe, românii, ca de altfel marea majoritate a europenilor, trăiesc sub puternica determinare a două forțe: credința și libertatea. Credința într-un Dumnezeu care ne cheamă la a ne schimba firea și implicit, la a schimba lumea. Libertatea de a fi tu însuți, de a nu te conforma unei voințe arbitrare. Interacțiunea dintre aceste forțe, atâta vreme cât ele au rămas naturale și neinstituționalizate, a dat naștere Lumii Libere și a fost izvorul acelor energii care au învins nazismul și comunismul. Societățile model care exportă permanent și insistent democrația au pierdut însă echilibrul între credință și democrație. Nori de furtună se anunță pe cerul idealului vieții în libertate.

În SUA, campania electorală din acest an va fi puternic influențată de agenda publică a marilor comunități religioase americane – evangheliștii și mormonii. Partidul Republican își ajustează permanent programul politic în conformitate cu valorile evangheliștilor, militând pentru interzicerea prin lege a avortului, limitarea imigrației, izolarea comunităților musulmane etc. Fostul senator Rick Santorum, candidat republican la alegerile prezidenţiale, promovează vehement ideea că egalitatea între oameni este un fapt deosebit de nociv, cităm: “Egalitate pentru toţi? Aşa s-a clădit cea mai măreaţă ţară din istoria lumii? Nu. Acest lucru a distrus majoritatea statelor lumii.” Concepte precum “statul bunăstării” sau “sistemul public de sănătate” sunt considerate incompatibile cu o societate întemeiată pe valorile creștine (sic!). 

Mormonii, cu șase milioane de adepți în SUA, au propria agendă publică, unul dintre obiectivele lor fiind legalizarea poligamiei. Dat fiind numărul mare și în creștere al mormonilor americani, este foarte probabilă apariția unui candidat la prezidențialele din SUA susținut de comunitatea mormonă.

Dacă în SUA este tot mai mare riscul ca fundamentalismul creștin să dobândească o periculoasă influență asupra politicului, în Uniunea Europeană încercarea de a se delimita corect credința de democrație, prin asimilarea celei dintâi, se dovedește a fi un semieșec. Vaticanul, nemulțumit de faptul că valorile creștine nu sunt explicit asumate în documentele fundamentale ale Uniunii Europene, a desfășurat permanent campanii discrete, dar deosebit de eficiente, de influențare a guvernelor din țările catolice. Drepturile homosexualilor, avortul, legalizarea drogurilor ușoare, recunoașterea drepturilor religioase pentru musulmani etc. au devenit tot atâtea motive pentru ca Vaticanul să nu susțină cu prea mult entuziasm proiectul european. 

În Rusia, acolo unde există o colaborare foarte strânsă între puterea politică și Patriarhia Rusă, sunt semne că această stare de fapt va fi în curând supusă negocierilor. Patriarhul Kiril a surprins opinia publică prin critica severă adusă atitudinii guvernului față de protestele anti-Putin: “Dacă autorităţile rămân insensibile la aceste proteste, este un semn negativ, un indiciu al incapacităţii lor de a se adapta”. Totuși, Patriarhul Kiril nu a ezitat să-i avertizeze și pe protestatari, invocând precedentul revoluţiei bolșevice din 1917: “La momentul respectiv am fost incapabili de înţelepciune şi moderaţie. Ne-am distrus ţara. Şi de ce? Pentru că oamenii care participă la manifestaţii în general fundamentate sunt folosiţi foarte abil de forţele politice care aspiră la putere”. Biserica Ortodoxă Rusă își reafirmă astfel statutul de putere superioară puterii politice vremelnice.

În România noastră, vocile profetice din Biserică sunt reduse la un piano pianissimo de discursul oficialilor bisericești. Proiectele imediate, precum construirea Catedralei Mântuirii Neamului, impun o atitudine pragmatică în relația administrației bisericești cu cel mai probabil finanțator – statul român, iar anul electoral 2012 poate oferi șansa obținerii de noi fonduri pentru monumentala construcție bisericească ce va fi umbrită doar de Casa Parlamentului. A critica erorile comise de clasa politică nu este element definitoriu în cultura organizațională a Bisericii noastre, “simfonia bizantină” fiind preferată predicii care atenționează pe mai-marii cetății că au adus sărăcia și decăderea morală asupra poporului.

Nu știu dacă 2012 va fi anul apocalipsei mayașe, dar sunt convins că vom fi martorii începutului unei noi epoci în relația dintre credință și democrație. Să sperăm că vom rămâne liberi.