Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în
regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 23-28 aprilie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul
și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.
Stânga se întoarce
Francois Hollande este câștigătorul primului tur al
alegerilor prezidențiale din Franța și deopotrivă simbolul declanșării divorțului
dintre națiunile Uniunii Europene și politicienii de dreapta susținători ai
capitalismului neoliberal. Francezii l-au votat într-un procent de 28% pe
candidatul Partidului Socialist Francez, iar într-un procent cumulat cu puțin
mai mare, o parte a electorilor francezi au votat pe alți doi candidați
anti-sistem și anti-UE, Marine
Le Pen – liderul extremei drepte
(20%) și Jean-Luc Melenchon – liderul radicaliștilor de stânga (11,7%). Totalul
obținut de forțele politice anti-capitaliste și anti-UE din Franța reprezintă
aproximativ 60% din voturile exprimate. Se pare că francezii au obosit să
călătorească pe drumurile Uniunii Europene, iar suferințele și nedreptățile
sociale provocate de așa-zisele reforme anticriză i-au determinat să abandoneze
opțiunile neoliberale.
Candidatul Partidului Socialist i-a sedus pe
francezi cu promisiunea unor măsuri politice și economice de sorginte
socialistă, precum impozitarea cu 75% a veniturilor ce depăşesc un
milion de euro anual, creşterea impozitului pe averea deținută de cei bogaţi,
impozitarea patrimoniului companiilor care funcționează în Franța, dar au
sediul social în diferite “paradise fiscale” etc. Altfel spus, Hollande aplică
vechiul principiu politic al stângii: luăm de la bogați și dăm celor săraci.
Politica de austeritate promovată de marele învins al primului tur al
alegerilor prezidențiale, Nicolas Sarkozy, nu a produs beneficiile așteptate de majoritatea
francezilor. Dimpotrivă, tot mai multe voci din mișcarea sindicală, din
societatea civilă și din presa Franței au acuzat în ultimii ani că aceste
măsuri au lovit puternic în clasa de mijloc și în păturile sărace, marii bogați
nefiind afectați, iar sistemul bancar – unul dintre principalii vinovați pentru
declanșarea crizei economice – relansându-se datorită ajutoarelor financiare sau
scutirilor fiscale primite din partea statului.
Șansele de victorie în turul doi pentru Francois Hollande par a fi foarte mari, dacă avem în
vedere cel puțin faptul că electoratul radicaliștilor au votat înainte de toate
împotriva lui Sarkozy. Deja candidatul stângii franceze radicale, Jean-Luc Melenchon, a făcut apel
la alegătorii săi pentru ca aceștia să-l voteze pe reprezentantul Partidului
Socialist. Alegerea lui Hollande
ca președinte al Franței va pune mari probleme politicii comune franco-germane
de orientare neoliberală susținută până acum de tandemul Sarkozy- Merkel, mai ales că potențialul
nou președinte francez dorește cu insistență atât renunțarea la modelul
economic de austeritate în Uniunea Europeană, cât și renegocierea
tratatului bugetar european în sensul adoptării de măsuri care să favorizeze
creşterea economică.
3 comentarii:
Cu nişte precizări:
1. Nu e vorba de "radicalişti" ci de bolşevici sadea.
2. Melenchon nu a cerut partizanilor săi să-l voteze pe Hollande ci le-a cerut ca fără discuţie să-l dea jos pe Sarkozy. Mai interesantă mi s-a părut o nuanţă, şi nu ştiu câţi au perceput-o: a făcut-o în numele distrugerii imperialismului financiar franco-german. Uite cum Marea Britanie, cu un guvern de DREAPTA!, este creditată tacit, prin opoziţia sa faţă de măsurile de înrobire promovate de Merkozy, drept campioană a libertăţii.
3. "Capitalismul" este o ficţiune. O minciună promovată de marxişti şi neomarxişti. Nu există nici o ţară "capitalistă". Doar state naţionale, regate bazate pe Lege, dictaturi diverse (de stânga sau de dreapta). În toate finanţele sunt doar o pârghie în guvernarea ţării. Dar doctrina "capitalistă" slujeşte în schimb de minune unor state cu veleităţi imperiale ce una dictează popoarelor "de rang doi" şi alta fac în propria casă. De exemplu limita de deficit.
4. În ţările în care se guvernează conform normelor de Drept legea nu se discută ci se aplică. Acolo unde "Capitalismul" subordonează "Justiţia", acolo pensionarii îşi pot afla dreptatea doar în funcţie de data la care şi-au depus cererea la Tribunal. Altfel spus, vechiul "colonialism" a primit o definiţie foarte nouă pentru a se vopsi gardul spolierii naţiunilor.
Hristos a inviat!
Nu cred ca votul acordat unui candidat socialist poate schimba in mod hotarator drumul infundat pe care merg Franta si UE. Neoliberalismul pune piata deasupra oamenilor, in schimb socialismul face o haiducie ilicita prin care incurajeaza parazitismul. Cantitatea enorma de parizieni care NU VOR sa munceasca si traiesc din ajutoare sociale este rezultatul direct al politicilor socialiste. Ca si abordarea iresponsabila a politicii de emigrare, care duce la tensiuni violente (amintiti-va de incendiatorii de masini din Paris). Deci nu vad curaj sau viziune in votul francez pentru Hollande - ci doar plimbare in acelasi cerc vicios. Stanga nu reprezinta o solutie.
Paul Slayer se referă la acea înscenare organizată de ministrul de interne din acea veme, nimeni altul decât actualul preşedinte Sarkozy.
Deşi Franţa, ca şi Olanda, Regatul Unit, Italia, SUA sunt cu zeci de ani mai înaintate, totuşi se găsesc oameni - precum Paul Slayer - care le ţin lecţii de cum trebuie să-şi organizeze treburile interne. După cum ştie toată lumea, România este un model de urmat în această privinţă iar guvernarea actuală, rod al gândiriii politice remarcabile a preşedintelui Băsescu, este de invidiat de către toate ţările europene şi nu numai.
Trimiteți un comentariu