miercuri, 25 aprilie 2012

Stânga se întoarce

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 23-28 aprilie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.


Stânga se întoarce


Francois Hollande este câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale din Franța și deopotrivă simbolul declanșării divorțului dintre națiunile Uniunii Europene și politicienii de dreapta susținători ai capitalismului neoliberal. Francezii l-au votat într-un procent de 28% pe candidatul Partidului Socialist Francez, iar într-un procent cumulat cu puțin mai mare, o parte a electorilor francezi au votat pe alți doi candidați anti-sistem și anti-UE, Marine Le Pen – liderul extremei drepte (20%) și Jean-Luc Melenchon – liderul radicaliștilor de stânga (11,7%). Totalul obținut de forțele politice anti-capitaliste și anti-UE din Franța reprezintă aproximativ 60% din voturile exprimate. Se pare că francezii au obosit să călătorească pe drumurile Uniunii Europene, iar suferințele și nedreptățile sociale provocate de așa-zisele reforme anticriză i-au determinat să abandoneze opțiunile neoliberale.




Candidatul Partidului Socialist i-a sedus pe francezi cu promisiunea unor măsuri politice și economice de sorginte socialistă, precum impozitarea cu 75% a veniturilor ce depăşesc un milion de euro anual, creşterea impozitului pe averea deținută de cei bogaţi, impozitarea patrimoniului companiilor care funcționează în Franța, dar au sediul social în diferite “paradise fiscale” etc. Altfel spus, Hollande aplică vechiul principiu politic al stângii: luăm de la bogați și dăm celor săraci. Politica de austeritate promovată de marele învins al primului tur al alegerilor prezidențiale, Nicolas Sarkozy, nu a produs beneficiile așteptate de majoritatea francezilor. Dimpotrivă, tot mai multe voci din mișcarea sindicală, din societatea civilă și din presa Franței au acuzat în ultimii ani că aceste măsuri au lovit puternic în clasa de mijloc și în păturile sărace, marii bogați nefiind afectați, iar sistemul bancar – unul dintre principalii vinovați pentru declanșarea crizei economice – relansându-se datorită ajutoarelor financiare sau scutirilor fiscale primite din partea statului.

Șansele de victorie în turul doi pentru Francois Hollande par a fi foarte mari, dacă avem în vedere cel puțin faptul că electoratul radicaliștilor au votat înainte de toate împotriva lui Sarkozy. Deja candidatul stângii franceze radicale, Jean-Luc Melenchon, a făcut apel la alegătorii săi pentru ca aceștia să-l voteze pe reprezentantul Partidului Socialist. Alegerea lui Hollande ca președinte al Franței va pune mari probleme politicii comune franco-germane de orientare neoliberală susținută până acum de tandemul Sarkozy- Merkel, mai ales că potențialul nou președinte francez dorește cu insistență atât renunțarea la modelul economic de austeritate în Uniunea Europeană, cât și renegocierea tratatului bugetar european în sensul adoptării de măsuri care să favorizeze creşterea economică.

Respectând tradiția istorică a democrației născută în timpul Revoluției Franceze, poporul francez își asumă, cu demnitate și curaj, misiunea de a schimba traiectoria Uniunii Europene, o uniune care în ultimii aproximativ 7 ani s-a transformat într-un mastodont birocratic, plutocratic, tot mai înstrăinat de națiunile europene și tot mai servil față de interesele oculte ale mariilor magnați ai sistemului bancar și companiilor multinaționale. Vive la France!

3 comentarii:

Donkeypapuas spunea...

Cu nişte precizări:
1. Nu e vorba de "radicalişti" ci de bolşevici sadea.
2. Melenchon nu a cerut partizanilor săi să-l voteze pe Hollande ci le-a cerut ca fără discuţie să-l dea jos pe Sarkozy. Mai interesantă mi s-a părut o nuanţă, şi nu ştiu câţi au perceput-o: a făcut-o în numele distrugerii imperialismului financiar franco-german. Uite cum Marea Britanie, cu un guvern de DREAPTA!, este creditată tacit, prin opoziţia sa faţă de măsurile de înrobire promovate de Merkozy, drept campioană a libertăţii.
3. "Capitalismul" este o ficţiune. O minciună promovată de marxişti şi neomarxişti. Nu există nici o ţară "capitalistă". Doar state naţionale, regate bazate pe Lege, dictaturi diverse (de stânga sau de dreapta). În toate finanţele sunt doar o pârghie în guvernarea ţării. Dar doctrina "capitalistă" slujeşte în schimb de minune unor state cu veleităţi imperiale ce una dictează popoarelor "de rang doi" şi alta fac în propria casă. De exemplu limita de deficit.
4. În ţările în care se guvernează conform normelor de Drept legea nu se discută ci se aplică. Acolo unde "Capitalismul" subordonează "Justiţia", acolo pensionarii îşi pot afla dreptatea doar în funcţie de data la care şi-au depus cererea la Tribunal. Altfel spus, vechiul "colonialism" a primit o definiţie foarte nouă pentru a se vopsi gardul spolierii naţiunilor.

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Hristos a inviat!
Nu cred ca votul acordat unui candidat socialist poate schimba in mod hotarator drumul infundat pe care merg Franta si UE. Neoliberalismul pune piata deasupra oamenilor, in schimb socialismul face o haiducie ilicita prin care incurajeaza parazitismul. Cantitatea enorma de parizieni care NU VOR sa munceasca si traiesc din ajutoare sociale este rezultatul direct al politicilor socialiste. Ca si abordarea iresponsabila a politicii de emigrare, care duce la tensiuni violente (amintiti-va de incendiatorii de masini din Paris). Deci nu vad curaj sau viziune in votul francez pentru Hollande - ci doar plimbare in acelasi cerc vicios. Stanga nu reprezinta o solutie.

Donkeypapuas spunea...

Paul Slayer se referă la acea înscenare organizată de ministrul de interne din acea veme, nimeni altul decât actualul preşedinte Sarkozy.
Deşi Franţa, ca şi Olanda, Regatul Unit, Italia, SUA sunt cu zeci de ani mai înaintate, totuşi se găsesc oameni - precum Paul Slayer - care le ţin lecţii de cum trebuie să-şi organizeze treburile interne. După cum ştie toată lumea, România este un model de urmat în această privinţă iar guvernarea actuală, rod al gândiriii politice remarcabile a preşedintelui Băsescu, este de invidiat de către toate ţările europene şi nu numai.