Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în
regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 11-17 iunie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul
și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.
România ca un joc de căluşari
Am ales şi am cules! Să ne spălăm cu ei pe cap şi să nu mai facem gură,
că aleşii noştri sunt după chipul nostru. Acestea fiind zise, vă
mărturisesc că nu despre alegerile locale doresc să vă scriu. Nu! Acest
moment penibil în care poporul e chemat ”să aleagă” dintre mii de draci,
pe drăcuşorii cei mai mici, nu merită comentat pe motiv de inutilitate.
Cum ziceam, am ales şi am cules. Sănătoşi să fim, că le ducem noi pe
toate!
Totuşi, există speranţă! Oricât de nevolnici ar fi conducătorii acestui
neam, întotdeauna rămâne în români o picătură de nădejde din care, mai
devreme sau mai târziu, va renaşte izvorul demnităţii noastre. Am
descoperit acest adevăr în sâmbăta premergătoare zilei de votare. Mă
aflam, împreună cu Diana, soţia mea, în mica, dar pitoreasca piaţă de
cartier. Calculele făcute cu privirile coborâte pe lista de cumpărături,
parcă mai lungă decât valoarea banilor din portofel, au fost întrerupte
deodată de un sunet puternic de acordeon. În mijlocul pieţei, printre
tarabele pline de cartofi, varză, ceapă şi alte roade al satului
românesc, răsăriseră, parcă din neant, căluşarii!
Au început să danseze fără vreo prezentare, fără vreun anunţ. Stegarul ţinea jocul, iar ceilalţi bărbaţi ai trupei... (articolul integral AICI)
* * *
Un comentariu:
Foarte frumos articolul...Felicitari!
Trimiteți un comentariu