Reforma Constituţională - Va fi Parlamentul unicameral o reîntoarcere la Marea Adunare Naţională?

Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească?

Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment.

Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată.

Reacţia societăţii civile a fost... (articol integral AICI)

Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx

Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx

Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx

Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx