Se afișează postările cu eticheta reforma constituțională. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reforma constituțională. Afișați toate postările

marți, 11 iunie 2013

”Constituţia lui Radu cel Frumos” şi ”Referendumul lui Băsescu”




Am avut dreptate, din nefericire, atunci când avertizam, într-un articol anterior, despre existenţa pericolului ca familia creştină să nu fie ocrotită de viitoare Constituţie, iar solicitarea Patriarhiei Române ca familia să fie definită ca formată dintr-un bărbat şi o femeie, să rămână fără efect, ca o lovitură de bici aplicată mării.

Marţi, 11 iunie 2013, onorabilii membri ai Comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei au reanalizat şi au respins amendamentul Art. 48 (1) care preciza că: ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Acum câteva zile, acest amendament a fost admis. Mulţi creştini şi membri ai ierarhiei clericale bisericeşti s-au bucurat, crezând că s-a obţinut o victorie definitivă, că Patriarhia Română are o mare putere de convingere asupra clasei politice româneşti. Bucurie vremelnică şi nejustificată, atitudine superficială! Defel surprinzător, Comisia parlamentară a renunţat la consacrarea familiei naturale - formată din bărbat şi femeie - în textul viitoarei Constituţii a României şi probabil, a cedat la presiuni venite atât din partea organizaţiilor LGBT din România şi mai ales, din străinătate, cât şi de la persoane care sunt adepte ale homosexualităţii şi ocupă poziţii de influenţă, eventual de decizie în politică, în mediul de afaceri, în ambasade străine şi structuri pan-europene.

”Constituţia a lui Radu cel Frumos” - domnitor bănuit că ar fi câştigat tronul Ţării Româneşti datorită calităţii de favorit-amant al sultanului Mehmed al II-lea, cuceritorul Bizanţului - va fi darul otrăvit pe care îl pregăteşte naţiunii române majoritatea USL din Parlamentul României, o ceată de politicieni rătăciţi care au renunţat să-şi asume ocrotirea familiei naturale, ignorând credinţa creştină, împărtăşită de peste 90% dintre cetăţenii români şi lăsând uşa întredeschisă pentru oficializarea cuplurilor de homosexuali, iar mai apoi, urmând planul deja în curs de implementare în unele ţări ”avansate” ale lumii, pentru adopţia de copii de către ”familiile” homosexuale. (articol integral AICI)

vineri, 12 aprilie 2013

Reforma Constituţională. Evoluţia relaţiei dintre Stat şi Biserică în Constituţiile României: Partea I – Epoca de lumină a Regatului României






Dezbaterea privind revizuirea Constituției României atinge – uneori cu exprimări afectate de subiectivitate și necunoaștere, tensionând inutil dialogul – subiectul relației Statului cu Biserica. În încercarea de a vă oferi o perspectivă de istorie constituțională a evoluției acestei relații, vă invit să lecturați câteva fragmente de texte constituționale românești care au reglementat, de-a lungul timpului, atitudinea Statului român față de libertatea religioasă, în general, și de Biserica Ortodoxă Română, cel mai important cult din România, în particular.

Înainte de a prezenta aceste texte constituționale, mai este necesar să remarcăm faptul că înțelegerea completă a realităților din epoca în care fiecare Constituție și-a exercitat puterea de lege fundamentală presupune și o rememorare a realităților sociale, economice, politice, culturale și religioase specifice momentului istoric respectiv. Utilizarea eficientă a spațiului virtual oferit de blog nu ne permite să insistăm asupra unor astfel de importante aspecte, dar vă îndemn să realizați acest necesar exercițiu de cunoaștere.
Constituția din 1866 afirmă la Art. 5. ”Românii se bucură de libertatea consciinței, de libertatea învețămentului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor.”

Se proclamă și se garantează, pentru prima oară în Istoria Poporului Român, o serie de libertăți specifice statului modern european. Reglementarea relației statului cu Biserica Ortodoxă și cu celelalte culte religioase în Constituția din 1866 se face prin mai multe articole. Astfel, la Art. 21 se stabilește că: (articol integral AICI)

vineri, 22 martie 2013

Reforma Constituţională - Va fi Parlamentul unicameral o reîntoarcere la Marea Adunare Naţională?



Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească?

Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment.

Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată.

Reacţia societăţii civile a fost... (articol integral AICI)
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx
Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească? Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment. Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată. Reacţia societăţii civile a fost

Citeste mai mult: adev.ro/mk16qx

luni, 18 martie 2013

Reforma Constituţională – vor fi anulate efectele loviturii de stat din 30 decembrie 1947?

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat pe Blogurile Adevărul. Lectură cu folos!



Reforma Constituţională – vor fi anulate efectele loviturii de stat din 30 decembrie 1947? 

În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Liderii politici cu rădăcini biografice și dependență față oculta PCR-Securitate au susținut cu vehemență ideea că Monarhia Constituțională ar fi o instituție anacronică și că Regele este doar un exponat istoric, simbolul unor vremuri de mult apuse. După peste patru decenii de comunism, minciunile despre Rege și Monarhie declamate de istoricii promotori ai naționalism-comunismului și-au arătat roadele. La începutul anilor ’90, mulți dintre români combăteau cu mânie proletară ideea revenirii Regelui în țară.

Poporul român a redescoperit însă treptat Monarhia și în prezent, Majestatea Sa Regele Mihai I al României reprezintă pentru români simbolul înțelepciunii, al nobleței și mai ales, al loialității față de Credință, Neam și Țară. Atacurile și jignirile la adresa Regelui, venite inclusiv din partea Președintelui Republicii, dar și indiferența uneori rece manifestată de diferiți lideri politici sau religioși nu au fost întâmplătoare. Undeva, niște oameni, care prin puterea pe care o dețin controlează destinul lumesc al acestui popor, refuză să renunțe la haina republicană, atât de comodă când vine vorba de a favoriza corupția și jaful. (articol integral AICI) 

 

În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Citeste mai mult: adev.ro/mjusm4
În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Citeste mai mult: adev.ro/mjusm4
În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Citeste mai mult: adev.ro/mjusm4

vineri, 15 martie 2013

Biserica lui Hristos şi schimbarea veşmintelor constituţionale ale Cezarului

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în Blogurile Adevărul. Lectură cu folos!

 

Biserica lui Hristos şi schimbarea veşmintelor constituţionale ale Cezarului

În complexa dezbatere privind reforma constituţională a statului român diferite voci din ierarhia Bisericii noastre încep să se facă auzite. Cezarul doreşte să-şi croiască o nouă haină constituţională şi importanţa acestui demers solicită creştinilor să reia cu seriozitate meditaţia despre cum să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.

Mulţi activişti ai secularismului şi (zic ei!) ai democraţiei moderne, au atins o intensitate atât de mare a asumării propriilor idealuri încât declamă pe oriunde găsesc ocazia că Biserica nu are ce căuta într-o dezbatere constituţională. Statul este şi trebuie să rămână laic şi cu asta, basta! Ce să caute popii şi bisericoşii să-şi dea cu părerea, că doar Dumnezeu nu are vreo treabă cu normele constituţionale.

Dacă ne-am limita la a discuta exclusiv despre caracterul laic al statului, atunci am acorda cu oarecare îngăduinţă dreptate celor care vor să excludă Biserica de la dezbaterea privind viitoarea Constituţie a României. Totuşi, o constituţie se referă la mult mai multe chestiuni, nu doar la laicitate. De aceea, păstrând necesara, în contextul dat, neutralitate faţă de problema laicităţii statului, Biserica are nu numai dreptul, ci mai ales datoria de a se pronunţa în dezbaterea constituţională. Hristos se mărturiseşte nu doar duminica, în biserici şi nu doar în faţa poporului, ci şi în calea dregătorilor cetăţii, la răscruce de drumuri, în fiecare clipă a existenţei noastre.

Ierarhia Bisericii Ortodoxe înţelege importanţa deosebită a reformei constituţionale, însă, în ciuda acestui fapt, a exprimat în aceste zile un dublu discurs, generând o anumită stare de confuzie în rândul clerului şi credincioşilor care aşteaptă un mesaj clar, ferm şi canonic argumentat cu privire la problema viitoarei Constituţii a statului român. În spaţiul public al reformei constituţionale au fost lansate, din zona administraţiei bisericeşti... (articol integral AICI)