Democraţia şi românii – după 20 de ani

Aniversarea celor 20 de ani împliniţi de la înfiinţarea Asociaţiei Pro Democraţia a prilejuit lansarea Manifestului „Să facem democraţia să meargă!“ şi realizarea Cercetării sociologice privind perceperea Democraţiei, Cetăţeniei şi Participării civice în România, la 20 de ani de la căderea comunismului. Rezultatele acestei cercetări oferă imaginea unui popor care, deşi îşi doreşte libertatea şi prosperitatea, nu reuşeşte deocamdată să-şi asume mecanismele libertăţii în democraţie. Dacă 83% din cetăţenii români care au răspuns la întrebările sondajului sunt de acord cu democraţia, 49% sunt de părere că oamenii trebuie să-şi câştige libertatea pe parcursul vieţii şi abia 47% consideră că oamenii sunt din naştere, liberi de la natură. Românii îşi doresc să fie liberi, chiar dacă libertatea duce la apariţia de inegalităţi (58%), însă 33% consideră că egalitatea dintre oameni este mai importantă, chiar dacă generează îngrădirea libertăţii. Opinia majorităţii românilor despre democraţie este că aceasta favorizează pe cei bogaţi (83%), că în democraţie sistemul politic funcţionează rău (75%). Tot în democraţia imaginată de români, minorităţile trebuie să fie obligate să se supună majorităţii, oricare ar fi poziţia susţinută de majoritate (72%). Cât despre drepturile omului, 62% dintre cetăţeni consideră că în România aceste drepturi nu sunt respectate.

Cei douăzeci de ani de jefuire permanentă a eco-nomiei naţionale au creat în mintea românilor o demonizare a noţiunii de „om bogat“. Astfel, 69% din cei chestionaţi consideră că majoritatea oamenilor care au făcut avere în România au apelat la încălcarea legii pentru a deveni bogaţi. A fi bogat înseamnă pentru români a fi suspectat că ai încălcat legea, că ai folosit mita, traficul de influenţă, complicitatea cu mediul politic sau, altfel spus, că eşti un hoţ, un infractor. Românii, deşi se declară creştini la recensământ, nu sunt iubitori de semeni. 64% consideră că oamenii din jur ar profita de ei, dacă ar avea ocazia, iar 64% au opinia că, în gene-ral, nu pot avea încredere în oameni. Pe o scară de 1 la 10 (maximum), românii acordă un punctaj de abia 5,6 încredere în străini (persoanele venite din altă ţară) şi 6,3 încredere în persoanele care au o religie, credinţă diferită, valoarea cea mai mare de încredere fiind de 9,3 în membrii familiei.

În zona valorilor religioase, 63% dintre români nu acceptă ca vreunul dintre apropiaţi să treacă la o altă religie, iar 92% nu şi-ar părăsi religia pentru o alta. Şocante sunt însă următoarele rezultate: 42% dintre cetăţenii români chestionaţi ar fi de acord cu pedepsirea penală a persoanelor care nu sunt de acord cu învăţătura creştină ortodoxă, care prezintă atitudini critice la adresa religiei creştine ortodoxe şi a Bisericii Ortodoxe Române, putând astfel fi acuzaţi de ofensă adusă unei instituţii publice şi de blasfemie; 55% ar fi de acord cu retragerea cetăţeniei române persoanelor de etnie romă care au comis infracţiuni în statele occidentale; 36% ar fi de acord cu retragerea cetăţeniei române persoanelor de etnie maghiară care cer autonomia Ţinutului Secuiesc. O ultimă dovadă de „credinţă“ la românii noştri: 50% dintre cei chestionaţi ar vota pentru introducerea pedepsei cu moartea, dacă s-ar organiza un referendum pe această temă.

Încrederea în instituţii, aşa cum rezultă din răspunsurile date în cadrul acestui sondaj, se exprimă astfel: pe primele patru locuri, în pompieri (89%), în biserică (80%), în armată (73%) şi în jandarmerie (63%), iar pe ultimele patru locuri, în preşedinţie (17%), în parlament (14%), în guvern (13%) şi în partidele politice (12%). Instituţiile politice specifice democraţiei nu beneficiază de încrederea cetăţenilor! Deşi asaltaţi de grave probleme economice, sociale şi politice, românii nu manifestă dorinţa de a se organiza, de a fi solidari. 91% din cei chestionaţi declară că nu sunt membri în vreo asociaţie, organizaţie care nu le aduce venit, ca, de exemplu, o asociaţie profesională, religioasă, sindicală, politică, sportivă etc. Doar 8% au răspuns că sunt membri într-o astfel de organizaţie. Cât despre politică, deşi se plâng de modul în care funcţionează sistemul politic românesc – 80% cred că alegerile se fraudează în România şi 59% discută des despre politică şi efectele acesteia asupra vieţii lor – totuşi, 61% declară că nu sunt interesaţi de politică.

La 20 de ani trecuţi de la căderea dictaturii ceauşiste, românii demonstrează că au tendinţa de a fi rasişti, fundamentalişti, enclavizaţi şi egocentrici. Democraţia românească a eşuat în a genera prosperitate, condiţia obligatorie pentru acceptarea unui sistem de către oameni. Un grav semnal de alarmă! Închei acest comentariu cu un citat din Manifestul lansat de Pro Democraţia, un îndemn la apărarea democraţiei: „Republica suntem noi, cetăţenii! Iar cetăţenii simt: când egalitatea suferă, democraţia suferă. Când libertatea nu se poate manifesta, democraţia este cea vizată. Punerea între paranteze a drepturilor şi libertăţilor e semnul derivei de la reperele democraţiei. Democraţia nu poate fi compatibilă nici cu inegalitatea, nici cu polarizarea societăţii. Promisa societate a cunoaşterii nu poate fi una a inegalităţilor şcolare flagrante. Pentru a avea o autentică şcoală a democraţiei şi civismului avem nevoie de deschidere şi dialog. Avem nevoie de democraţie ca spaţiu al siguranţei şi libertăţii noastre!“

...şi o doină de jale dedicată celor care şi-au iubit cândva Ţara şi au trădat-o, siluind-o, batjocorind-o, jefuind-o!