Violenţa care ucide îngeri vs. Nepăsarea care naşte demoni

Articolul pe care l-am scris acum câteva zile, îngrozit fiind de tragedia care a curmat viaţa lui Andrei Goreci – adolescentul de numai 17 ani înjunghiat de alt tânăr, Rommel Voicu, de 19 ani – a stârnit comentarii furibunde şi pe alocuri descalificant de jignitoare, din partea unora dintre cititorii mei, teribil de deranjaţi de faptul că eu susţin ideea că există o vinovăţie generală, a noastră, a tuturor, pentru această vărsare de sânge. Am afirmat şi reafirm că eu, ca preot ortodox, mă consider unul dintre numeroşii vinovaţi pentru deriva tinerilor noştri, o vinovăţie pe care mi-o asum alături de toţi ceilalţi semeni români aflaţi la vârsta maturităţii şi, mai ales, alături de instituţiile puse să lucreze la formarea tinerei generaţii, anume familia, şcoala, Biserica, administraţia politică statală. Cei care m-au criticat vehement pot să fie mulţumiţi. Autorităţile oraşului Craiova au reacţionat aşa cum ei şi-au dorit, adică spălându-se pe mâini mai dihai ca Pilat din Pont. Spun „mai dihai“ pentru că Pilat din Pont a încercat măcar să discute şi chiar să-L salveze pe Hristos, nu şi-a declinat cu seninătate responsabilitatea.

Sute de tineri elevi şi studenţi voluntari din Craiova, membri ai Centrului de Voluntariat, ai Centrului Educaţional de Resurse şi Training, ai Casei de Cultură a Sindicatelor Dolj, ai Asociaţiei Române a Tineri-lor cu Iniţiativă, ai Asociaţiei Studenţilor Creştini-Ortodocşi din România - fili-ala Craiova, ai Federaţiei Studenţilor români fizicieni, AIESEC Craiova, Consiliului Local al Copiilor Craiova, au încercat să obţină sprijinul autorităţilor locale pentru a organiza o serie de activităţi, sub genericul „Violenţa ucide îngeri“, în memoria lui Andrei şi ca semnal către comunitatea noastră că nu trebuie să mai asistăm nepăsători la coborârea în infern a tinerilor noştri.

Reacţia autorităţilor locale dezamăgeşte. Lista se deschide cu poziţia oficială exprimată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, al cărui reprezentant declară că „am refuzat să semnez solicitarea acestor tineri în care cereau pichetarea sediilor Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj, Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, Judecătoriei Craiova, Tribunalului Judeţean Dolj şi Curţii de Apel Craiova. În cazul în care totuşi doresc să lanseze o astfel de campanie, o pot face în timpul liber, sâmbăta sau duminica, nu chiulind de la şcoală în cursul săptămânii, dar trebuie să fie însoţiţi de cadre didactice şi să aibă în prealabil acceptul părinţilor. Au nevoie de aprobări din partea organelor abilitate, Poliţie sau Jandarmerie“.

Celelalte autorităţi, adică Primăria, Poliţia, Jandarmeria, au ciopârţit programul manifestărilor propus de tineri. Iniţial, se dorea ca miercuri şi vineri să fie pichetate mai multe sedii de autorităţi publice, cu responsabilităţi în educaţia tinerilor şi în păstrarea ordinii publice, iar joi urma să fie organizat un „Marş al durerii“ pe traseul Primărie – Inspectoratul Şcolar Judeţean – Colegiul „Carol I“ – Inspectoratul Judeţean de Poliţie – Colegiul „N. Titulescu“ – Colegiul „Tudor Arghezi“, cu oprire finală în locul unde s-a scurs sângele lui Andrei.

Autorităţile au aprobat doar un fel de întâlnire a tinerilor, pe esplanada din faţa Teatrului Naţional, pentru ziua de joi, în două perioade de timp, de la 11.30 – 12.30 şi de la 13.30 – 14.30, fragmentare de timp motivată de faptul că doar aşa s-ar asigura participarea elevilor care au ore de clasă fie dimineaţă, fie după-masă. Tot acolo şi doar pe perioada întâlnirii, tinerilor li s-a dat voie să monteze câteva panouri cu mesaje împotriva violenţei din şcoala românească.

Ce poţi înţelege de la o astfel de reacţie? Eu înţeleg că autorităţilor le este frică de tineri, că sunt incapabile să-şi gestioneze relaţia cu tinerii, că se ascund în spatele birocraţiei şi aparatului de putere. Îi îndemn pe ocupanţii de fotolii din Inspectoratul Şcolar Judeţean, din Poliţie şi din Primărie să studieze un pic istoria mişcărilor de tineret din SUA sau din ţările Europei de Vest, de la începutul anilor ’60 şi poate că aşa vor înţelege că tinerii noştri sunt încă nişte tineri cuminţi.

Revolta împotriva situaţiei care a dus la oribila crimă a cărei victimă este Andrei, o revoltă firească, tinerii noştri au cerut să şi-o manifeste paşnic şi organizat, având încredere în înţelepciunea autorităţilor publice. Au primit ca răspuns „să nu chiuliţi“, „să nu faceţi dezordini“, „să nu încurcaţi circulaţia“. Jenant, penibil, grotesc! Potenţialul tinerilor de a schimba lumea a mai fost ignorat acum 20 de ani, de către dictatorul Ceauşescu. Conducătorii societăţii româneşti postdecembriste au făcut şi fac aceeaşi greşeală. Ignoră potenţialul creator al tinerilor noştri, îi lasă să părăsească ţara, în căutarea unei vieţi demne, sau să se distrugă prin alunecarea în lumea interlopă, le nesocotesc aspiraţiile şi le înşală aşteptările. O greşeală pe care o vom plăti scump! Nepăsarea naşte demonii care vor popula şi condamna definitiv la întuneric România de mâine...

*** articol publicat în Gazeta de Sud, ediţia din ziua de Miercuri, 13 octombrie 2010 - link ***