Halloween 2010: Palatul Parlamentului şi Piaţa Constituţiei

Ziua de 28 octombrie 2010 ne-a oferit spectacolul a două evenimente forţat aşezate laolaltă. O moţiune de cenzură a fost dezbătută ore în şir, cu discursuri pline de jigniri de cea mai joasă speţă cu care parlamentarii opoziţiei şi puterii s-au spurcat reciproc, eveniment care face parte din jocul politic trădător pe care membrii actualei clase politice româneşti îl practică încă din Decembrie 1989. Un miting de protest, presărat cu câteva incidente semi-violente, mai mult revărsări de supărare, dar şi posibile provocări, decât încercări de a lua cu asalt sediul Parlamentului, s-a desfăşurat în organizarea sindicatelor, eveniment la care zeci de mii de oameni au îndurat frigul în speranţa deşartă că o schimbare de guvern le-ar oferi în scurt timp o viaţă mai bună.

Acest spectacol al disperării – o disperare manipulată cu cinism de liderii opoziţiei şi ignorată criminal de liderii coaliţiei de guvernământ – mi-a amintit de păgâna „sărbătoare” de Halloween. Chipurile protestatarilor, afişând frica de şomaj, de sărăcie, de ziua de mâine, sunt chipurile fantomelor în care românii au fost transformaţi de cei douăzeci de ani de falsă democraţie. În Parlament, purtând măşti hidoase, domnii „aleşi ai poporului” şi-au continuat macabrul dans pe cadavrul României. Parlamentarii opoziţiei, îmbrăcaţi în „îngeri nevinovaţi” au acuzat Guvernul că fură, că distruge, că aruncă ţara în haos. Însă, au uitat să spună că sunt complici la aceste crime, că ani în şir au guvernat ţara, singuri sau chiar în alianţă cu actualii guvernanţi. Prinşi în aceeaşi horă a cinismului, parlamentarii coaliţiei de guvernământ au rânjit meschin şi au mai violat încă o dată democraţia, stând în bănci şi executând „întocmai şi la timp” ordinul venit de la partid de a nu-şi exercita votul pentru care au fost mandataţi de cetăţeni, atunci când au fost aleşi în colegiile lor.

Politicienii români au mai scris o pagină în cartea trădării naţionale. Liderii confederaţilor sindicale au mai pus o lopată de pământ peste sicriul sindicalismului românesc, politizând mitingul de protest şi demonstrând că nu sunt altceva decât „cureaua de transmisie” a partidelor. România rămâne în acelaşi punct mort ca şi înainte de acest mizerabil spectacol: datoria externă a ţării este de 87,762 miliarde de euro şi creşte în fiecare oră, bani împrumutaţi cu dobândă pe care copiii noştri, nu ai politicienilor, vor fi obligaţi să-i plătească; numărul românilor care părăsesc ţara este tot mai mare, cu cei aproximativ 3 milioane de români care au ales să trăiască printre străini şi nu în propria ţară, datorită sărăciei; statul român rămâne printre cele mai corupte state din Uniunea Europeană, a fi corupt fiind un fel de „a doua natură” a politicianului şi funcţionarului public român. Statul român este un stat destructurat, iar naţiunea română este o naţiune aproape distrusă.

Cum se distruge o naţiune? Fostul agent KGB, Yuri Alexandrovich Bezmenov declara într-un interviu că există câteva etape în acest proces de distrugere. „Prima etapă este demoralizarea. Durează între 15 şi 20 de ani pentru a demoraliza o naţiune.” În această etapă procesul de distrugere se concentrează pe generaţia tânără, pe manipularea valorilor tradiţionale până la compromiterea oricărui sistem de valori, prin ruperea de adevărul trecutului, prin inducerea unei atitudini cinice faţă de prezent şi de neîncredere în viitor. Spionul rus ne spune că “un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu îi spun nimic, chiar dacă l-ai umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii”.

A doua etapă este destabilizarea. “Durează numai între 2 şi 5 ani pentru a destabiliza o naţiune. Contează lucrurile esenţiale: economia, relaţiile externe şi sistemul de apărare”. A treia etapă este criza. “Uneori sunt suficiente până la şase săptămâni să aduci o ţară în pragul crizei.” Finalul procesului de distrugere este normalizarea. Ce este această “normalizare”? Preluarea controlului naţiunii de către autorii procesului de distrugere. “Sărbătoarea” de Hallowene în care rătăcesc românii de douăzeci de ani poartă în sine toate aceste etape. Mult a fost, puţin a mai rămas...