Abecedarul votantului la Alegerile Prezidenţiale 2014 – Episodul I: Constituţia României despre Preşedintele Republicii

Campania electorală pe care neoficial partidele politice au lansat-o la mijlocul verii abia trecute, oferă alegătorilor români obişnuitul şi nocivul circ politic post-decembrist, cu iz de scandal de mahala şi fără folos pentru democraţia românească. Nu s-a renunţat la minciuni, la manipulare, la infestarea agorei cetăţii româneşti cu atacuri la persoană, la credinţă, este mult mai comod pentru echipele candidaţilor la funcţia de Preşedinte al Republicii să colporteze stupidităţi şi invective, decât să ofere cetăţenilor subiecte serioase de dezbatere, conforme cu importanţa şi rolul Preşedintelui în mecanismul democratic românesc.

Mi-am dorit încă de la începutul anilor 90, când am început activitatea mea de activist al Asociaţiei PRO DEMOCRAŢIA, în Clubul APD Craiova, ca cetăţenii români să voteze în temeiul unor programe politice clar definite, a unor proiecte de ţară care să aducă prosperitatea, iar nu să voteze contra-cost, cu votul plătit cu pomeni electorale ori din ficaţi, mânaţi de ură sau de prostie.

În sfertul de secol de democraţie bolnăvicioasă, cât a trecut de la momentul Decembrie 1989, electorii români au evoluat şi involuat. Lipsa de voinţă şi de dorinţă în asumarea propriului destin, manipularea criminală permanentă comisă de casta politicienilor, jefuirea şi înstrăinarea economiei naţionale, capitularea în faţa corupţiei fanariote care sugrumă ţara de atâta vreme şi mai ales, exodul tinerilor şi al inteligenţei româneşti spre Occidentul European nu au permis nici schimbarea calităţii dezbaterii politice şi nici transformarea votantului român din individ corupt/slugă la stăpân/dependent de statul asistenţial/fan imbecil al Marelui Lider/cinic indiferent, în cetăţean conştient de drepturile şi obligaţiile pe care le are faţă de sistemul politic, de democraţie, de comunitatea unde trăieşte.

Loial principiilor democraţiei, încerc prin această mini-serie a „Abecedarul votantului la Alegerile Prezidenţiale 2014”, să prezint cititorilor mei câteva repere în temeiul cărora să voteze, nu cu ficatul, cicu creierul. (articol integral -AICI-)

”Constituţia lui Radu cel Frumos” şi ”Referendumul lui Băsescu”

Am avut dreptate, din nefericire, atunci când avertizam, într-un articol anterior, despre existenţa pericolului ca familia creştină să nu fie ocrotită de viitoare Constituţie, iar solicitarea Patriarhiei Române ca familia să fie definită ca formată dintr-un bărbat şi o femeie, să rămână fără efect, ca o lovitură de bici aplicată mării.

Marţi, 11 iunie 2013, onorabilii membri ai Comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei au reanalizat şi au respins amendamentul Art. 48 (1) care preciza că: ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Acum câteva zile, acest amendament a fost admis. Mulţi creştini şi membri ai ierarhiei clericale bisericeşti s-au bucurat, crezând că s-a obţinut o victorie definitivă, că Patriarhia Română are o mare putere de convingere asupra clasei politice româneşti. Bucurie vremelnică şi nejustificată, atitudine superficială! Defel surprinzător, Comisia parlamentară a renunţat la consacrarea familiei naturale - formată din bărbat şi femeie - în textul viitoarei Constituţii a României şi probabil, a cedat la presiuni venite atât din partea organizaţiilor LGBT din România şi mai ales, din străinătate, cât şi de la persoane care sunt adepte ale homosexualităţii şi ocupă poziţii de influenţă, eventual de decizie în politică, în mediul de afaceri, în ambasade străine şi structuri pan-europene.

”Constituţia a lui Radu cel Frumos” - domnitor bănuit că ar fi câştigat tronul Ţării Româneşti datorită calităţii de favorit-amant al sultanului Mehmed al II-lea, cuceritorul Bizanţului - va fi darul otrăvit pe care îl pregăteşte naţiunii române majoritatea USL din Parlamentul României, o ceată de politicieni rătăciţi care au renunţat să-şi asume ocrotirea familiei naturale, ignorând credinţa creştină, împărtăşită de peste 90% dintre cetăţenii români şi lăsând uşa întredeschisă pentru oficializarea cuplurilor de homosexuali, iar mai apoi, urmând planul deja în curs de implementare în unele ţări ”avansate” ale lumii, pentru adopţia de copii de către ”familiile” homosexuale. (articol integral AICI)

Reforma Constituţională. Evoluţia relaţiei dintre Stat şi Biserică în Constituţiile României: Partea I – Epoca de lumină a Regatului României

Dezbaterea privind revizuirea Constituției României atinge – uneori cu exprimări afectate de subiectivitate și necunoaștere, tensionând inutil dialogul – subiectul relației Statului cu Biserica. În încercarea de a vă oferi o perspectivă de istorie constituțională a evoluției acestei relații, vă invit să lecturați câteva fragmente de texte constituționale românești care au reglementat, de-a lungul timpului, atitudinea Statului român față de libertatea religioasă, în general, și de Biserica Ortodoxă Română, cel mai important cult din România, în particular.

Înainte de a prezenta aceste texte constituționale, mai este necesar să remarcăm faptul că înțelegerea completă a realităților din epoca în care fiecare Constituție și-a exercitat puterea de lege fundamentală presupune și o rememorare a realităților sociale, economice, politice, culturale și religioase specifice momentului istoric respectiv. Utilizarea eficientă a spațiului virtual oferit de blog nu ne permite să insistăm asupra unor astfel de importante aspecte, dar vă îndemn să realizați acest necesar exercițiu de cunoaștere.

Constituția din 1866 afirmă la Art. 5. ”Românii se bucură de libertatea consciinței, de libertatea învețămentului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor.”

Se proclamă și se garantează, pentru prima oară în Istoria Poporului Român, o serie de libertăți specifice statului modern european. Reglementarea relației statului cu Biserica Ortodoxă și cu celelalte culte religioase în Constituția din 1866 se face prin mai multe articole. Astfel, la Art. 21 se stabilește că: (articol integral AICI)

Biserica lui Hristos şi schimbarea veşmintelor constituţionale ale Cezarului

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în Blogurile Adevărul. Lectură cu folos!

 

Biserica lui Hristos şi schimbarea veşmintelor constituţionale ale Cezarului

În complexa dezbatere privind reforma constituţională a statului român diferite voci din ierarhia Bisericii noastre încep să se facă auzite. Cezarul doreşte să-şi croiască o nouă haină constituţională şi importanţa acestui demers solicită creştinilor să reia cu seriozitate meditaţia despre cum să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.

Mulţi activişti ai secularismului şi (zic ei!) ai democraţiei moderne, au atins o intensitate atât de mare a asumării propriilor idealuri încât declamă pe oriunde găsesc ocazia că Biserica nu are ce căuta într-o dezbatere constituţională. Statul este şi trebuie să rămână laic şi cu asta, basta! Ce să caute popii şi bisericoşii să-şi dea cu părerea, că doar Dumnezeu nu are vreo treabă cu normele constituţionale.

Dacă ne-am limita la a discuta exclusiv despre caracterul laic al statului, atunci am acorda cu oarecare îngăduinţă dreptate celor care vor să excludă Biserica de la dezbaterea privind viitoarea Constituţie a României. Totuşi, o constituţie se referă la mult mai multe chestiuni, nu doar la laicitate. De aceea, păstrând necesara, în contextul dat, neutralitate faţă de problema laicităţii statului, Biserica are nu numai dreptul, ci mai ales datoria de a se pronunţa în dezbaterea constituţională. Hristos se mărturiseşte nu doar duminica, în biserici şi nu doar în faţa poporului, ci şi în calea dregătorilor cetăţii, la răscruce de drumuri, în fiecare clipă a existenţei noastre.

Ierarhia Bisericii Ortodoxe înţelege importanţa deosebită a reformei constituţionale, însă, în ciuda acestui fapt, a exprimat în aceste zile un dublu discurs, generând o anumită stare de confuzie în rândul clerului şi credincioşilor care aşteaptă un mesaj clar, ferm şi canonic argumentat cu privire la problema viitoarei Constituţii a statului român. În spaţiul public al reformei constituţionale au fost lansate, din zona administraţiei bisericeşti... (articol integral AICI)