Am fost determinat să scriu aceste rânduri după ce am citit, pe Blogurile Adevărul, articolul Efectul? Electoratul Facebook nu va mai vota, sub semnătura reporterului Cristian Delcea.
M-a întristat dezamăgirea izvorâtă din constatările amare pe care le face autorul despre cum au votat tinerii şi despre cum au sperat ei că votul lor va aduce schimbarea în bine a societăţii şi statului nostru. M-a întristat dezangajarea, renunţarea la luptă care sunt mărturisite, printre rânduri, de autor. 
M-a întristat şi deopotrivă dezamăgit, mai ales, concluzia reporterului Cristian Delcea: "Ce-i de făcut, generaţie Facebook? Un like care nu mai este îşi pierde albăstrimea şi se transformă într-un pumn gri. Rămânem aşa, cu pumnii strânşi, unul lângă altul, pentru ca ei să ştie că rezistăm." 
Rămânem doar cu pumnii strânşi? Atât? Pentru nişte pumni strânşi - şi ăia gri - toată zbaterea "Generaţiei Facebook"? Dăm "delete" la "user" şi gata?
Dacă ar fi să rămân în universul PC-ului şi al Internetului, atunci pot spune că eu aparţin "Generaţiei 286/Windows 93", generaţia formată din tineri care, în anii 90, după ce doborâseră o dictatură criminală - sau cel puţin aşa credeam atunci, anume că noi, tinerii ieşiţi în stradă, în Decembrie 1989, îl izgoniserăm pe Ceauşescu de la putere - descoperea minunata lume a "Personal Computer"-rului, a "Windows 93"-ului, a primelor "games" în MS-DOS (Civilization I, Dune I, Panzer General, Duke Nukem, Wolfenstein 3D etc., veteranii ştiu despre ce vorbesc!) şi mai apoi, spre sfârşitul anilor 90, incredibila lume virtuală a Internetului. 
Îmi amintesc că am utilizat un PC 286 cu Win93, pentru prima oară în viaţă, când am început să lucrez la Fundaţia pentru Tineret Dolj, adică în 1995. Văzusem, dar fără să-l folosesc, cu vreo doi ani în urmă, cred că prin 1993, un PC 286 la biroul avocatului care ne făcuse dosarul pentru înfiinţarea Asociaţiei de Tineret CELEST Dolj, unde am fost o vreme lider. 
O asociaţie înfiinţată împreună cu zeci de tineri entuziaşti, de vârsta mea - abia împlineam 23 de ani - cu toţii hotărâţi să ne bucurăm de libertatea dobândită şi să luptăm cu sistemul. Simţeam noi - era mai mult instinct, decât raţiune, deşi "gustasem" din Mineriade şi din Piaţa Universităţii - că sistemul supravieţuise lui Decembrie 1989, că lucrurile nu sunt defel curate, că activistul PCR, deşi îmbrăcat în haine schimbate de "democrat", tot un nenorocit de activist comunist rămâne. 
Generaţia mea nu a fost prea mult ajutată de Internet - ba chiar deloc, dacă mă gândesc mai bine - pentru a lupta cu neocomuniştii lui Iliescu, cu Mineriadele lui, cu partidul-stat renăscut de către găştile foştilor membri ai eşaloanelor 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii, cei care conduc, de fapt, şi România de astăzi. Spre sfârşitul anilor 90, abia dacă învăţasem utilizarea email-ului şi a Word-ului. Noi nu am avut prea mare acces la tehnologie, dacă ne comparăm cu "Generaţia Facebook"... 
De fapt, nu tehnologia de comunicare şi procesare a informaţiei sau absenţa ei, a avut importanţă în faptele, bune sau rele, ale generaţiei mele. Nu lipsa lui "Facebook" ne-a determinat pe unii dintre noi să abandonăm dorinţa de a face politică şi să rămânem implicaţi în societatea civilă, ca militanţi în diferite ONG-uri. Nu lipsa lui "Facebook" i-a determinat pe alţii dintre membri generaţiei mele să se implice în politică şi să piardă pe drum idealurile curate de care erau animaţi la începutul anilor 90, transformându-se din contestatari ai sistemului - MATRIX, cum îl numesc eu - în slujitori loiali, ba chiar în "programatori" ai acestui MATRIX care ne distruge speranţele şi ne ruinează viaţa. 
Faptele generaţiei mele au fost condiţionate de viziunea noastră despre lume şi viaţă, formată în anii comunismului, din lecturi interzise, dar şi pervertită în acei ani de sistemul aberant de dezumanizare şi îndoctrinare la care ne-a supus dictatura comunistă. (articol integral BLOGURILE ADEVĂRUL)