Au sau nu miros banii chinezilor?
România aplică
politica Uniunii Europene de atragere şi favorizare a investiţiilor pe care
China doreşte să le facă în Europa. Ne bucurăm la banii chinezilor, vorba aia,
”banii nu au miros”.
Totuşi, banii
veniţi din Republica Populară Chineză au un miros urât. Mirosul unui sistem
politic nedemocratic, opresiv, controlat de o elită politico-financiară ale
cărei instrumente principale prin care îşi păstrează status quo-ul sunt Partidul Comunist Chinez, Armata de Eliberare
a Poporului şi experimentul economic al ”zonelor economice speciale”, unde capitalismul
este lăsat să se dezvolte, sub monitorizarea atentă şi în beneficiul acestei
elite, ţelul economic final al nomenclaturiştilor comunişti chinezi fiind
construirea ”economiei socialiste de piaţă”, până în 2020. Adică, o aberaţie
ideologică, indiferent că o cântărim din perspectiva marxismului clasic sau a
neo-liberalismului.
Dezvoltarea
economiei Chinei
fascinează (ca statistică, marea majoritate a chinezilor nu beneficiază
de boom-ul economic!), iar ofensiva comercială şi de investiţii lansată
de la Beijing are
proporţii pe care omenirea nu le-a mai cunoscut. În acest context, când
banii
comuniştilor chinezi încep să curgă, inundând ”seceta” crizei
capitalismului
occidental, liderii politici europeni ”uită” de nedreptăţile, crimele şi
abuzurile pe care le comite guvernul comunist al R.P. Chineză. Banii,
cum
spuneam, nu au miros... pentru unii.
Drepturile Omului sunt permanent încălcate în China
comunistă
Situaţia
democraţiei şi respectării Drepturilor Omului în China este deplorabilă şi nu
poate fi scuzată prin creşterea economică a Chinei ultimului deceniu, stare
de prosperitate de care se bucură doar o elită minoritară, alături de
slujitorii ei, în vreme ce majoritatea chinezilor se află în semi-sărăcie şi cu
viaţa sever controlată de Partidul Comunist.
Conform
Raportului ”Amnesty International - USA” pentru anul 2013, în China au loc
numeroase şi grave abuzuri împotriva cetăţenilor chinezi. Cităm un fragment: ”Poliţia
a lipsit de libertate,
în mod arbitrar, sute de mii de oameni prin plasarea lor în detenţie administrativă, inclusiv taberele RTL (Re-education through labor - ”reeducare prin muncă” n.n.), fără a recurge la procese juridice în instanţe
independente. Autorităţile au administrat sute de locaţii de detenţie, inclusiv "închisori
negre", unde tortura, uneori urmată de moartea victimei, a fost una dintre metodele de "corecţie" sau de intimidare a deţinuţilor. (...) Autorităţile
au alocat un buget de peste 701 miliarde de yuani (aproximativ 112 miliarde
de USD) pentru a menţine securitatea publică, o creştere de
peste 30 de miliarde USD, faţă de anul 2011. Guvernele provinciilor au cerut autorităţilor de nivel inferior
să "consolideze comunitatea de muncitori" în perioada premergătoare procesului de
tranziţie la nivelul central de conducere a Partidului Comunist Chinez. Această ”consolidare” a inclus colectarea de
informaţii de la monitorii comunitari
(turnătorii locali n.n.), avertizarea frecventă a disidenţilor
şi a familiilor lor şi încarcerarea
persoanelor care au adus critici la adresa guvernului ori plasarea lor sub arest
la domiciliu. Condamnările la pedeapsa cu moartea au continuat să fie impuse după procese
inechitabile. În China au fost condamnate
şi executate mai multe persoane decât în restul lumii la un loc.”(articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu