Biserica şi capitalismul contemporan

Capitalismul este un sistem nedrept şi tinde să devină unul criminal - această realitate nu poate fi contestată! 

Nu este vorba de un slogan marxist. Nici de vreun crez anarhist. Este o constatare. O simplă constatare, la îndemâna tuturor celor care îşi asumă sinceritatea şi obiectivitatea, că sistemul economic şi structura politică întemeiate pe filosofia neoliberalismului - acest ”miez ideologic” al capitalismului post-modern - au eşuat în încercarea de a asigura prosperitate materială şi mai ales, progres spiritual fiinţei umane. 

Sistemul economic capitalist - teoretic întemeiat pe principiile liberei concurenţe, dar care în practică este acum controlat de mega-entităţi transnaţionale care îşi împart pieţele şi resursele la nivel planetar - a trecut de la etapa istorică a prosperităţii cvasi-generalizate, la etapa crizei finale. O criză care împarte locuitorii planetei în câţiva bogaţi şi foarte mulţi săraci, o criză care solicită umanităţii fie să accepte perpetuarea şi agravarea nedreptăţilor generate de acest sistem, sfârşitul sistemului devenind un fel de sfârşit apocaliptic al civilizaţiei noastre, fie să-l reformeze, mergând până la transformarea totală a capitalismului în altceva. Aici apare problema: ce altceva? O problemă deopotrivă complexă şi complicată. Soluţiile oferite de marxismul clasic, oricât de seducătoare ar părea, sunt deocamdată excluse. Amintirea crimelor comise în numele marxismului, în teritoriile fostului ”lagăr socialist”, falimentul sângeros al statelor aşa-zis socialiste şi zecile de milioane de victime nevinovate a căror viaţă a fost chinuită, pervertită ori spulberată de dictaturile comuniste reprezintă suficiente argumente pentru a refuza orice soluţie de economie politică venită din zona fundamentalismului marxist.

Simultan cu falimentul sistemului economic capitalist are loc degradarea, prăbuşirea sistemului politic democratic întemeiat pe capitalism. Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au ajuns să fie golite de conţinut, tot mai lipsite în practică de posibilitatea de a fi exercitate. De exemplu, unul din drepturile fundamentale şi esenţiale pentru existenţa fiecărei persoane, dreptul la muncă, nu este însoţit şi de posibilitatea reală a exercitării lui, dovadă şomajul care bântuie statele capitaliste avansate ori în curs integrare în sistem - conform statisticilor, în Uniunea Europeană rata şomajului în rândul tinerilor este de 23,5%, iar în unele ţări, precum Grecia şi Spania, a depăşind 50%. Cui mai foloseşte un drept proclamat rituos în zeci de legi şi tratate europene, dacă cetăţeanul european nu poate să-l exercite? Democraţia capitalistă, prea puţin interesată să ofere conţinut drepturilor cetăţeneşti fundamentale, în schimb inventează şi promovează până la exacerbare drepturi care nu fac altceva decât să agraveze ruina persoanei umane - drepturile minorităţilor sexuale, dreptul la avort, dreptul la consumul de droguri uşoare, dreptul la practicarea oficială a prostituţiei etc.

În acest început de haos, Biserica este chemată să-L mărturisească pe Hristos. Cum să fie această mărturisire? Care sunt forţele care o condiţionează, limitându-i ori dimpotrivă, multiplicându-i efectele? (articol integral AICI)