Cum am aflat că voi vota cu Elena Udrea... sau cu Kelemen Hunor

Publicaţia ”Adevărul” ne oferă prin ”Alege preşedintele!” un interesant, deşi discutabil, mecanism virtual de testare a (in)compatibilităţii dintre opiniile noastre şi opiniile onor candidaţilor la funcţia de Preşedinte al Republicii despre teme importante din agora românească. Aplicând la acest sondaj, vă pot spune că este oarecum şi amuzant, atunci când rezultatul este surprinzător şi total opus preferinţelor personale.

Evident, un astfel de sondaj on-line are în spate atât un soft cu ecuaţii matematice, variabile, condiţionări etc., cât şi o politică editorială a publicaţiei care-l promovează, iar rezultatele pe care le oferă nu pot fi privite ca având valoare de adevăr absolut.

Vă ofer, spre lectură şi meditaţie, răspunsurile pe care le-am dat eu la întrebările sondajului, alături de candidaţii Elena Udrea, Kelemen Hunor şi Victor Ponta.

1. Militati pentru imbunatatirea relatiilor cu Federatia Rusa? Eu - DA / E.U. - NU / K.H. - DA / V.P. - NU
2. Sunteti pentru o Uniune Europeana in care tarile sa renunte la cat mai mult din suveranitatea nationala? Eu - NU / E.U. - DA / K.H. - DA / V.P. - DA
3. Sunteti pentru mentinerea si intarirea parteneriatului strategic cu SUA? Eu - DA / E.U. - DA / K.H. - DA / V.P. - DA... (articol integral -aici-)

Abecedarul votantului la Alegerile Prezidenţiale 2014 – Episodul II: câteva propuneri de teme pentru dezbaterile electorale (altele decât „ofiţerul acoperit”)

Campania electorală debutează într-o atmosferă tensionată, trăieşti cu senzaţia că nişte clanuri ţigăneşti se tatonează, mârâind şi rânjind către adversari, înaintea scandalului în care se vor tăia cu săbiile în faţa cortului.

În acest context nociv pentru democraţia românească, evident antinaţional şi antistatal, principalii trei candidaţi – Victor Ponta, Klaus Iohannis şi Elena Udrea – evită să abordeze în discursul public teme de interes naţional. Confortul oferit de atacurile la persoană şi lejeritatea cu care pot fi manipulaţi alegătorii români – cei mai mulţi dintre ei fiind grav afectaţi de analfabetism politic şi de indolenţă în chestiunile civice – îi determină pe consilierii din echipele de campanie electorală din jurul candidaţilor să orienteze dezbaterea publică spre subiecte de can-can. 

Incultura civică a majorităţii electoratului, dar şi costurile reduse aferente implementării acestui tip de strategie electorală, reduc şansele ca în agora românească să fie discutate teme serioase, de interes naţional. Deocamdată, suntem martori la un circ idiot, instrumentat cu cinism de specialişti în manipulare, buni cunoscători ai mentalităţilor alegătorilor români. Aproape toate normele constituţionale şi legale, precum şi orice minima moralia au fost suspendate, lupta electorală dobândind trăsăturile unui scandal de mahala, unde orice lovitură este permisă.

Toate sunt amestecate, iar ceea ce este amestecat, de obicei, pute. Preşedintele Băsescu aruncă fumigene cu „ofiţeri acoperiţi”, indivizi ca Turcescu se aruncă imediat şi kamikaze în manipulări murdare, guvernul se transformă treptat în furnizor de pomeni electorale, nimeni nu mai ia în seamă Constituţia Republicii, legile statului, normele şi bunele practici europene cu privire la separarea puterilor în stat, rolul Preşedintelui, funcţionarea guvernului, campania electorală, alegeri, discurs politic etc. 

Devine evident că vom avea parte de una dintre cele mai urâte, cinice şi dure campanii electorale a ultimilor două decenii de democraţie românească bolnavă. Probabil că şi efectele vor fi cu atât mai grave.

 

Să ne imaginăm, însă, pentru câteva minute, că o minune dumnezeiască l-ar calma pe Traian Băsescu, determinându-l să devină un Preşedinte moral, cinstit, echidistant, garant al echilibrului în stat şi societate, să respecte Constituţia şi să nu se mai amestece în campania electorală, iar pe candidaţi i-ar transforma în nişte lideri politici responsabili, cinstiţi, morali şi loiali Statului Român şi Naţiunii noastre... (articol integral -aici-)

”Spovedania” lui Turcescu (pamflet despre nimicnicia falselor elite)

Din ceaţa lansată asupra electoratului de Preşedintele Băsescu cu afirmaţia că printre candidaţii la alegerile prezidenţiale s-ar afla un fost ofiţer de informaţii acoperit - chestiune totalmente bizară, Băsescu să lovească în serviciile secrete, tocmai el, favoritul, ocrotitorul lor - s-a auzit deodată ţipătul ”spovedaniei” jurnalistului Robert Turcescu, care a declarat în faţa naţiunii că ar fi fost ofiţer de informaţii acoperit.

Jucându-se nu numai cu legea statului român, ci mai ales cu judecata lui Dumnezeu, cetăţeanul Turcescu Robert, de profesie şi jurnalist, pozează într-un fel de vinovat nevinovat. Exact la momentul când cetăţeanul Băsescu Traian, încă Preşedinte al Republicii - prin afirmaţia că un candidat la alegerile prezidenţiale ar fi fost ofiţer de informaţii acoperit - încearcă să arunce în haos orice dezbatere serioasă şi folositoare pentru români cu privire la aceste alegeri, Turcescu îşi face o spectaculoasă mea culpa duhnind a fariseism şi manipulare, iar pe alocuri, a delir religios.

Orice cetăţean român, posesor al unui bun simţ minimal, se va întreba de ce Turcescu nu a fost cuprins de remuşcări chinuitoare că trăieşte dual - seara jurnalist la B1TV, televiziune loială lui Băsescu şi în acelaşi timp, 24 h din 24 h, ofiţer în misiune ordonată - în timpurile când făcea propagandă făţişă lui Traian Băsescu, încălcând orice minimă deontologică a profesiei de jurnalism. 

Zice Turcescu Robert că a fost ofiţer de informaţii. Atunci ne întrebăm: avea oare ordin să facă propagandă lui Băsescu? Misiunile informative pe care le executa aveau directă legătură cu interesele lui Băsescu? Notele, rapoartele informative semnate de ofiţerul Turcescu ajungeau cumva şi pe masa Preşedintelui Băsescu, în calitatea dumnealui de Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, folosindu-i acestuia să-l orienteze, influenţeze pe jurnalistul Turcescu? A comis Turcescu Robert, în calitate de ofiţer de informaţii, fapte care contravin regulamentelor militare, care i-au afectat calitatea de jurnalist, care au slujit unor interese politice ilegale, de simte Turcescu Robert o nevoie atât de mare de a se ”spovedi” public? Dacă DA, atunci de ce nu merge la Procuratura Militară să facă autodenunţ?... (articol integral -aici-)

ROMÂNIA 2039 - Mesajul tinerilor români către viitor

Anul şcolar 2014 - 2015 începe în aceeaşi gălăgie de mahala a certurilor politice. Speranţa într-un viitor mai bun pentru copiii noştri pare că a fost izgonită de cinismul şi minciunile politrucilor.

Politicienii de la guvernare, neputincioşi în faţa ruinei în care au găsit şcoala românească atunci când au preluat conducerea ţării, se apără neconvingător de acuzaţiile despre dezastrul sistemului de educaţie din România pe care politicienii din opoziţie - până mai ieri aflaţi ei înşişi la guvernare şi identic de responsabili pentru respectivul dezastru - le aruncă cinic în agora românească. Aşa începe prima zi de şcoală pentru copiii noştri, de peste douăzeci de ani. 

Totuşi, nu despre acest antinaţional şi parcă fără de sfârşit scandal al trădării intereselor României doresc să vă scriu. Să-i lăsăm pe politruci să se certe în troaca lor şi noi să ne asumăm, cu seriozitate, alături de un grup de tineri inimoşi, dialogul despre trecutul şi viitorul Ţării şi Neamului Românesc. 

Asociaţia ”Iniţiativa Tinerilor pentru Modernizarea României”, aflată sub înaltul patronaj al Alteţei Sale Regale Principelui Radu, în parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României, Asociaţia ”Pro Democraţia” - şi trebuie să vă spun, fără falsă modestie, că am onoare să fiu membru al APD de aproape două decenii - şi Sindicatul Studenţilor din Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică a lansat proiectul „România 2039”. 

”România 2039” este un demers naţional al cărui scop este de a marca împlinirea a 25 de ani de libertate şi democraţie în România, ”un demers national menit să atragă cât mai mulţi tineri într-un amplu exerciţiu de reflecţie şi imaginaţie, orientat deopotrivă către trecut (1989) şi viitor (2039)”.

 

Tinerii ne mărturisesc despre proiectul lor:... (articol integral -aici-)

Prima zi la ”grădi” și prima zi la o nouă școală

Mutarea familiei noastre într-un nou apartament - mult mai spațios și de un confort superior apartamentului cel vechi, într-o zonă aproape centrală a orașului, dar direct proporțional mai scump de achitat, vreme de 27 de ani, la bancheri, acești camatari în costume scumpe - mutarea noastră, cum spuneam, a oferit copiilor noștri bucuria de a cunoaște oameni și locuri noi.

Bucurie și emoție pentru copiii noștri și pentru noi, părinții lor.

Intensitatea emoțiilor a fost puternică mai ales în sufletul Casianei. Colegii de clasă și de joacă din Craiovița Nouă au fost treptat uitați, tristețea s-a risipit peste vară. Acum, cu emoții, dar și cu speranță și curiozitate, Casiana merge la o nouă școală, elevă în clasa a III-a, în vecinătatea locuinței noastre. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu câteva ”coincidențe” - așez ghilimelele pentru că eu nu cred în coincidențe, ci privesc astfel de situații ca parte a voinței lui Dumnezeu.

Prima ”coincidență” este că Școala Generală nr.21 ”Gheorghe Țițeica”, unde din această toamnă este elevă Casiana, are ca manager pe doamna profesoară Camelia Buzatu, soția bunului și devotatului nostru prieten Horațiu Buzatu. Știam de multă vreme despre minunile făcute de Camelia în această școală, care se numără de câțiva ani printre școlile de elită ale Craiovei. Casiana noastră se va bucura de o educație bună la Școala ”Gheorghe Țițeica”, locul unde începe pentru ea, prin mila lui Dumnezeu, urcușul dificil, dar plin de bucuria cunoașterii, spre liceu și mai târziu, spre facultate.

Călătoria Casianei pe calea cunoașterii a început - am datoria să mărturisesc - la Școala Generală nr. 32 ”Alexandru Macedonski”, în Craiovița Nouă, sub ocrotirea caldă și îndrumarea de elită a doamnei învățătoare Lucreția Marcu, de care Casiana noastră s-a despărțit cu greu. Am convingerea că semințele cunoașterii sădite în sufletul Casianei de doamna învățătoare Lucreția, vor aduce roade bune care vor fi înmulțite prin grija doamnei învățătoare Neagoe Iuliana, noua învățătoare a Casianei.

A doua ”coincidență” este numele pe care îl poartă Școala nr. 21, cel al marelui matematician și pedagog român Gheorghe Țițeica. Vorbesc despre o ”coincidență” pentru că fetița noastră Casiana are un talent deosebit pentru matematică și sper că acest talent va fi modelat pentru a-i fi de folos Casianei în călătoria ei spre liceu și facultate.

Ne-am întâlnit cu doamna învățătoare Neagoe Iuliana în curtea școlii, unde Casiana a fost primită cu îmbrățișări și încurajări voioase care au risipit din emoțiile fetiței noastre, lăsând loc nerăbdării de a-i întâlni pe colegii cei noi.   

O bucurie mare - și surprinzător, cu ceva mai puține emoții - a binecuvântat în această dimineață și sufletul băiețelului nostru Andrei Vladimir la întâlnirea cu colegii lui de la Grădinița ”Petrache Poenaru” (și pentru că tot vorbeam de ”coincidențe”, Poenaru este un mare matematician, pedagog, inginer și inventator român, cel care a dăruit civilizației noastre... stiloul!)

Andrei Vladimir a primit din toată inimioara lui invitația, lansată de Diana mea, dimineața devreme, de a merge la ”grădi”. ”La copii!”, a zis Andrei, vesel și bucuros. În clasa de grădiniță a intrat nerăbdător să-i întâlnească pe copii și a început imediat să socializeze. Nu au fost lacrimi, nu au fost țipete gen ”mami, nu pleca”. Dimpotrivă, pentru Andrei al nostru prima zi de ”grădi” a început vesel și frumos. 

Ocrotit de puritatea sufletului de copil, Andrei a făcut azi primul pas pe drumul vieții și al cunoașterii de Dumnezeu.

Ne-am întors acasă, eu și Diana mea, purtând în noi emoțiile și bucuria copiilor noștri, contopite cu emoția noastră, acasă unde ne aștepta, vesel și gângurind, ocrotit de ”buni”, pe cel mai mic dintre copiii noștri, pe Mihai Nectarie, în al cărui zâmbet ne-am regăsit liniștea.

Ziua de 15 septembrie 2014 - prima zi la ”grădi” pentru băiatul nostru Andrei Vladimir și prima zi la o nouă școală pentru fetița noastră Casiana Gabriela - rămâne... (articol integral -aici-)

La moartea politrucului comunist Ştefan Andrei - gânduri în apărarea memoriei victimelor comunismului

Am privit cu uimire şi dezamăgire la nerozia manifestată de unele instituţii mass-media româneşti cu ocazia decesului fostului demnitar comunist Ştefan Andrei. Prezentat ca ”diplomat”, ”fost ministru de externe al României”, politrucul Ştefan Andrei, unul dintre cei mai loiali şi eficienţi slujitori ai regimului criminal Nicolae Ceauşescu, este răsplătit post-mortem cu onoruri pe care nu le merită.

Înţeleg solidaritatea unor nostalgici cu foştii exponenţi ai regimului comunist. Nu este o surpriză pentru mine că unul ca Adrian Năstase îl consideră pe politrucul decedat ca fiind un ”reper luminos al unei perioade întunecate, un diplomat veritabil şi un profund iubitor de ţară”. Nu este de mirare nici că un Dinu Săraru îl consideră pe fostul nomenclaturist comunist ca fiind ”personalitate covârşitoare prin credinţa şi ştiinţa pe care se întemeia actul sãu diplomatic, prin cultura rar întâlnitã, prin vocaţia strãlucitã a dialogului capabil sã lumineze etc”.

Însă şocant este că nu există reacţii din partea societăţii civile româneşti, martoră tăcută la adularea post-mortem a unui individ care şi-a pus întreaga capacitate intelectuală şi forţă creatoare în slujba unui regim criminal.

Mulţi ar spune ”să-l iertăm, e mort, ce mai contează acum discuţia”. Da, se poate spune şi aşa, în măsura în care acest individ s-a căit pentru complicitatea lui la crimele comunismului.

Însă această căinţă nu apare nicăieri. Dimpotrivă, politrucul Ştefan Andrei nu a ratat nicio ocazie de a se prezentă presei şi publicului ca un fel de reformist ”a la perestroika”, de ”comunist cu faţă umană”, de individ care dorea binele comun şi numai obtuzitatea Elenei Ceauşescu l-a oprit să îl facă.

Nimic mai neadevărat! Politrucul Ştefan Andrei a avut rolul de a... (articol integral -aici-)

Abecedarul votantului la Alegerile Prezidenţiale 2014 – Episodul I: Constituţia României despre Preşedintele Republicii

Campania electorală pe care neoficial partidele politice au lansat-o la mijlocul verii abia trecute, oferă alegătorilor români obişnuitul şi nocivul circ politic post-decembrist, cu iz de scandal de mahala şi fără folos pentru democraţia românească. Nu s-a renunţat la minciuni, la manipulare, la infestarea agorei cetăţii româneşti cu atacuri la persoană, la credinţă, este mult mai comod pentru echipele candidaţilor la funcţia de Preşedinte al Republicii să colporteze stupidităţi şi invective, decât să ofere cetăţenilor subiecte serioase de dezbatere, conforme cu importanţa şi rolul Preşedintelui în mecanismul democratic românesc.

Mi-am dorit încă de la începutul anilor 90, când am început activitatea mea de activist al Asociaţiei PRO DEMOCRAŢIA, în Clubul APD Craiova, ca cetăţenii români să voteze în temeiul unor programe politice clar definite, a unor proiecte de ţară care să aducă prosperitatea, iar nu să voteze contra-cost, cu votul plătit cu pomeni electorale ori din ficaţi, mânaţi de ură sau de prostie.

În sfertul de secol de democraţie bolnăvicioasă, cât a trecut de la momentul Decembrie 1989, electorii români au evoluat şi involuat. Lipsa de voinţă şi de dorinţă în asumarea propriului destin, manipularea criminală permanentă comisă de casta politicienilor, jefuirea şi înstrăinarea economiei naţionale, capitularea în faţa corupţiei fanariote care sugrumă ţara de atâta vreme şi mai ales, exodul tinerilor şi al inteligenţei româneşti spre Occidentul European nu au permis nici schimbarea calităţii dezbaterii politice şi nici transformarea votantului român din individ corupt/slugă la stăpân/dependent de statul asistenţial/fan imbecil al Marelui Lider/cinic indiferent, în cetăţean conştient de drepturile şi obligaţiile pe care le are faţă de sistemul politic, de democraţie, de comunitatea unde trăieşte.

Loial principiilor democraţiei, încerc prin această mini-serie a „Abecedarul votantului la Alegerile Prezidenţiale 2014”, să prezint cititorilor mei câteva repere în temeiul cărora să voteze, nu cu ficatul, cicu creierul. (articol integral -AICI-)

O nouă ctitorie a milei creștine - Biserica bolnavilor și bătrânilor din Craiova

Credința în Hristos, mila pentru cei aflați în suferință și jertfa de sine sunt razele de lumină duhovnicească izvorâte din sufletele acelor oameni minunați care au contribuit la ridicarea unei bisericuțe dedicate bolnavilor și bătrânilor singuri din Craiova.

Vă fac mărturisire despre viitoarea biserică cu hramul “Sf. Nicolae” ridicată la granița dintre două importante așezăminte ale suferinței, dar și speranței, din orașul nostru, anume Spitalul Clinic Județean de Urgență și Căminul pentru Persoane Vârstnice Craiova.

În urmă cu aproape un an și jumătate, am primit poruncă de la părintele meu mitropolit, IPS Acad. Dr. Irineu, să slujesc nu doar ca preot de caritate în cadrul Spitalului Județean, ci și ca preot al bătrânilor îngrijiți în Cămin. Cunoșteam situația tristă a bătrânilor din Cămin și am primit cu bucurie să împlinesc această poruncă arhierească. Atunci când am preluat slujirea, eu, preot de spital, obișnuit cu priveliștea bolii și a morții, dar neștiutor în cele ale administrării unei ctitorii, am descoperit resorturile tainice ale acestui demers bineplăcut lui Dumnezeu – să zidești Lui o casă de rugăciune, o biserică.

Prima mea întâlnire cu ctitorul bisericii bolnavilor și bătrânilor din Craiova, omul de afaceri creștin Nicolae Peca, ca de altfel întreaga relație de împreună slujire a lui Hristos pe care am avut-o și nădăjduiesc că o voi avea cât mai multă vreme cu dânsul, a fost deopotrivă frumoasă și dificilă. Frumoasă pentru că am aflat un om de afaceri care nu se rușinează să-și mărturisească prin fapte credința în Hristos, o revelație minunată pentru mine, căci știu că mulți, prea mulți oameni cu bani care se tem, se jenează să arate că sunt creștini. Dificilă pentru că Nicolae Peca este un om de o sinceritate care poate părea extrem de severă pentru conștiințele neputincioase, cu vorbire directă și foarte pragmatic atunci când știe că o situație trebuie rezolvată cât mai repede și cât mai corect cu putință... (articol integral -AICI-)

Scrisoare către soția mea...

Draga mea, Diana,

Se împlinesc 14 ani din călătoria familiei noastre către Dumnezeu.

Mi-ai dăruit binecuvântarea de a accepta să te însoțești cu mine în această călătorie.

Mi-ai dăruit raiul...

Un rai ale cărui flori frumoase sunt cei trei îngeri ai noștri: Casiana Gabriela, Andrei Vladimir și Mihai Nectarie. Scumpele noastre flori de rai...

Am învățat alături de tine care este esența iubirii, sacrificiului, pasiunii și iertării. Am învățat, cu adevărat, esența vieții...

Diana mea, îmi ești binecuvântarea vieții mele, începutul drumului meu spre preoție, spre căsnicia noastră, spre izvorul de bucurie și pace care se revarsă spre noi din sufletele copiilor noștri minunați.

Diana mea, iubirea mea, iartă-mă pentru tot ce ți-am greșit. Te iubesc!

Îl rog pe Dumnezeu să ne dăruiască mulți ani împreună în această viață, câți ne sunt spre folosul mântuirii și să ne binecuvinteze a ne regăsi noi doi și toți cei ce s-au născut și se vor naște după noi, în neamul nostru, întru veșnicie, la Înviere, împreună cu Hristos!

LA MULȚI ANI, IUBITA MEA SOȚIE!