Preşedintele Klaus Iohannis, cultele religioase şi binele public

În ziua de 4 ianuarie, prima duminică a anului 2015 d.Hr., Preşedintele Republicii domnul Klaus Iohannis a participat la prima parte a Sfintei Liturghii Ortodoxe (Liturghia Catehumenilor sau A celor chemaţi) care s-a oficiat la Catedrala Ortodoxă din Sibiu de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu Streza, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Gestul religios făcut de Preşedinte este plin de semnificaţii.

Preşedintele Klaus Iohannis transmite un mesaj complex prin participarea domniei sale la Sfânta Liturghie Ortodoxă, o participare care respectă într-o anumită măsură Canoanele Bisericii Ortodoxe - canoane care îngăduie persoanelor care nu sunt botezate în credinţa creştină ortodoxă, dar care sunt chemate să primească Sfântul Botez Creştin Ortodox, să participe doar la Liturghia Catehumenilor. 

Un prim rând al acestui mesaj ar fi acela care exprimă dorinţa de reconciliere a Preşedintelui Klaus Iohannis cu Biserica Ortodoxă Română. O reconciliere necesară în contextul în care pe de o parte, a existat o anumită susţinere, mai mult sau mai puţin direct afirmată, a unei părţi din ierarhia Bisericii noastre pentru candidatura domnului Victor Ponta, iar pe de altă parte, majoritatea clerului ortodox priveşte la domnul Klaus Iohannis mai puţin din perspectiva calităţii lui de politician şi mai mult din perspectiva apartenenţei acestuia la cultul protestant luteran - cult religios considerat de Canoanele şi Dogmele Bisericii noastre ca fiind expresia unei erezii. (articol integral -ADEVĂRUL-)

***
sursa foto: www.adevarul.ro

Blogurile ADEVĂRUL - România protest(antă)

Ziua de 16 noiembrie 2014 va rămâne ca un moment de răscruce şi deopotrivă paradoxal în Istoria Naţiunii şi Statului Român. Mai mult de şase milioane de cetăţeni români, în majoritate de naţionalitate română şi creştini ortodocşi, din cei peste 18.000.000 cu drept de vot, au hotărât ca Preşedintele Republicii să fie etnicul german de religie luterană Klaus Iohannis.

În acest context ale cărui semnificaţii încă se decantează, Îmi asum să afirm, ca preot creştin ortodox, dar şi ca cetăţean al României şi Uniunii Europene, următoarele opinii personale: 

Da, apartenenţa religioasă a politicienilor români este (trebuie să fie!) importantă pentru Biserica Ortodoxă, pentru ierarhii, preoţii şi credincioşii săi, iar alegerea unui luteran în fruntea unui stat locuit în majoritate de creştini ortodocşi reprezintă un eveniment istoric de importanţă majoră pentru Biserica Ortodoxă, prin factorii care l-au generat şi prin consecinţele sale în viitorul imediat! 

Da, alegerea luteranului Klaus Iohannis de către milioane de români ortodocşi exprimă pe de o parte, neputinţa Bisericii Ortodoxe de a promova o agendă publică proprie, vie, dinamică şi racordată la întreg ansamblul de realităţi sociale, economice şi politice din agora cetăţii româneşti, cu o puternică voce mărturisitoare în relaţia cu politicienii, iar pe de altă parte, este (mai ales!) lucrarea voinţei lui Dumnezeu (Vox Populi, Vox Dei!) de a îngădui românilor o lecţie a neputinţei lor de a afla un politician român şi creştin ortodox care să posede calităţile umane, morale şi politice (cel puţin cele afişate până acum!) ale germanicului luteran Klaus Iohannis şi în care românii creştini ortodocşi să-şi regăsească deopotrivă speranţele lumeşti ale unui trai demn, prosper şi civilizat, precum şi valorile spirituale ale credinţei lor creştine ortodoxe. 

În anul 2014, an proclamat de Biserica Ortodoxă Română ca fiind al comemorării jertfei muceniceşti a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, românii îşi caută salvarea de la un străin, ca etnie şi credinţă, dar român frate şi egal al nostru prin apartenenţa sa la Statul Român şi la marea familie a naţiunilor Uniunii Europene, refuzând oferta populistă şi sancţionând gravele, de neînţeles erori politice (printre care cea mai gravă fiind superficialitatea imensă şi jignitoare cu care au fost trataţi românii din Diaspora şi relaţia acestora cu familiile lor şi cu tinerii din ţară) comise de creştinul ortodox Victor Ponta. (articol integral -ADEVĂRUL.RO-)

Blogurile ADEVARUL - Rolul Religiei în alegerea Preşedintelui - un studiu de caz

Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale 2014 oferă un element interesant, din perspectivă religioasă, anume că cei doi candidaţi sunt membri ai unor culte religioase diferite. Candidatul Victor Ponta este creştin ortodox şi membru al Bisericii Ortodoxe Române. Candidatul Klaus Iohannis este creştin evanghelic lutheran de confesiune augustană, membru al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România.

Subiectul apartenenţei religioase a candidaţilor este considerat, dacă nu un subiect tabu, cel puţin unul deranjant de către activiştii mioritici al lui ”politically correct”. În recenta campanie electorală s-au făcut eforturi incredibile atât din partea unor grupări ale societăţii civile şi mass-media, cât mai ales de către echipele de campanie ale celor doi candidaţi pentru a se elimina sau dimpotrivă, utiliza acest subiect, după cum dictează viziunea politică ori interesele fiecărei tabere.

Nivelul de cultură civică, politică şi de ce nu, religioasă al societăţii româneşti în Anul Domnului 2014 este suficient de redus încât să arunce subiectul convingerilor religioase ale candidaţilor la funcţii politice în bezna ignoranţei. Despre acest subiect se vorbeşte doar în două tonalităţi, ambele nefaste pentru progresul democraţiei noastre: fie cu stridenţa bigotismului religios politizat, fie cu isteria fanatismului civic al unui ”politically correct” strâmb, partinic şi grotesc.

În democraţie, cu precădere în situaţiile în care cetăţenii sunt chemaţi la votare, pentru a delega administrarea unei părţi din libertăţile lor politicienilor preferaţi, orice atitudine discriminatorie cu referire la rasă, credinţă religioasă, sex etc. trebuie condamnată şi sancţionată imediat. Totuşi, în agora, dar şi în mecanismul intim de evaluare şi decizie al alegătorului, elementul religios are un rol a cărui importanţă este mai mare sau mai mică, în funcţie de modul în care societatea, în ansamblul ei, şi fiecare cetăţean în parte, percep funcţionarea democraţiei.

Vă propun să studiem împreună câteva fragmente din diferite studii şi articole publicate cu ocazia campaniei electorale pentru prezidenţiale din anul 2012, în SUA. Vom descoperi că apartenenţa religioasă atât a candidaţilor, cât şi a votanţilor americani, deşi formal, legal nu este îngăduit să reprezinte un element de luat în calcul în dezbaterea politică şi în exercitarea dreptului de a alege şi a fi ales, în practică influenţează puternic rezultatul alegerilor, bineînţeles alături de programul politic al candidaţilor respectivi. 

…program politic, trebuie să adăugăm, care a fost extrem de firav promovat de cei doi candidaţi în dezbaterile - să nu zicem, în scandalul - campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale 2014 din România. 

(***) Cine îşi închipuie că dimensiunea religioasă nu ar conta la votul pe care românii îl vor acorda duminică celor doi candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al Republicii, se înşală amarnic. (ARTICOL INTEGRAL -ADEVARUL-)

Alegeri prezidenţiale 2014 (Turul 2) – Uşor cu Diaspora pe scări!

Scandalul provocat de haosul din secţiile de votare din străinătate aruncă o pată de mizerie asupra imaginii României în lume. În plan extern, cauzele acestui haos sunt prea puţin importante pentru cei care se grăbesc să spună despre România că este „o ţară ca o pubelă”.

Politicianul, dar şi simplul cetăţean occidental, fără a încerca să analizeze obiectiv, consideră că România este încă o zonă a corupţiei, minciunii şi instabilităţii. În mare măsură, acesta este adevărul! Haosul şi scandalul din secţiile de votare ale diasporei româneşti, în primul tur al alegerilor prezidenţiale 2014, au confirmat, din păcate, această nefastă imagine a României post-decembrist. 

În ţară, scandalul alegerilor din diaspora este motiv de manipulare pentru echipele de campanie ale celor doi candidaţi rămaşi în luptă. 

Echipa candidatului Victor Ponta s-a situat, la un moment dat, pe marginea prăpastiei lui „voi n-aţi mâncat salam cu soia”, prin diferite afirmaţii ireverenţioase la adresa votanţilor din diaspora! Venindu-şi oarecum în fire, dovedind mai multă luciditate decât echipa de campanie şi sesizând pericolul unei escaladări a scandalului cu efecte negative majore pentru PSD, candidatul Victor Ponta revine asupra subiectului şi ameninţă, în calitate de prim-ministru, cu sancţiuni severe mergând până la demitere, conducerea Ministerului Afacerilor Externe. Se cere organizarea corespunzătoare a secţiilor de votare, „ca fiecare român din diaspora să poată vota”! Mai bine mai târziu, decât niciodată? Poate da, poate nu! Scoatem cuiul, dar gaura rămâne… 

În tabăra adversă, activiştii candidatului Klaus Iohannis privesc la diaspora ca şi când ar fi cuprinşi bizar de exaltare a lui „simţ enorm şi văz monstruos”. Se consideră – oare în temeiul căror calcule, că nu au fost prezentate până acum? – că haosul din secţiile de votare ale diasporei a împiedicat victora candidatului Iohannis. O avalanşă de scrisori de protest trimise către Ponta mai ales de persoane din elita diasporei româneşti, studenţi, specialişti, corporatişti, profesori universitari – apropos, unde sunt „căpşunarii”, că nu am văzut o scrisoare de la vreunul? – fac deliciul presei loiale PDL/PNL. Echipa de activişti a candidatului Klaus Iohannis se foloseşte de îndreptăţita reacţie de protest a acestor români şi mizează pe un fel de „revoluţie a diasporei”, o „Piaţa Universităţii” de import care ar fi chemată să trezească şi să aducă la vot conştiinţele adormite din ţară şi străinătate. (articol integral -ADEVARUL-)

***
FOTO: activenews.ro