Se afișează postările cu eticheta Decembrie 1989. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Decembrie 1989. Afișați toate postările

marți, 22 decembrie 2015

BLOGURILE ADEVĂRUL: Pomelnic cu numele pruncilor, copiilor, adolescenţilor şi tinerilor asasinaţi în timpul loviturii de stat din Decembrie 1989


"Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt". (Evanghelia după Matei, Cap. II, 17-18)


Prunci şi copii cu vârsta până la 7 ani
ANDRONIC Vladimir, născut în 23 noiembrie 1989, asasinat la Bucureşti, vârsta de o lună, prunc. 
LUNGU Cristina, născută în 14 martie 1987, asasinată la Timişoara, în 17 Decembrie 1989, vârsta de 2 ani, copil. 
ANGHEL Cătălina, născută în 25 august 1986, asasinată la Bucureşti (împreună cu mama sa), în Decembrie 1989, vârsta de 3 ani, copil. 
CHIRCĂ Paul-Alin, asasinat la Sibiu, în Decembrie 1989, vârsta de 3 ani, copil. 
ROŞCA Corina, asasinată la Braşov, în Decembrie 1989, vârsta de 6 ani, copil. 
TUDOR Samir, asasinat la Constanţa, în Decembrie 1989, vârsta de 6 ani, copil. 
AFLOAREI Milord-Cristina,  asasinată la Timişoara, la 18 decembrie 1989, vârsta de 7 ani, copil. 

Copii cu vârsta între 9 ani şi 14 ani
NEGRUŢIU Laura-Andreia, născută în 8 august 1980, asasinată la Timişoara, în 23 Decembrie 1989, vârsta de 9 ani, copil. 
ATANASIE Adriana, născută în 22 iunie 1979, din Reşiţa, elevă, asasinată la 21 decembrie1989, vârsta de 10 ani, copil. 
BUDAŞCA Cosmin-Crişan, născut pe 23 februarie 1978, elev, asasinat la Timişoara, în 17 decembrie 1989, vârsta de 11 ani, adolescent. 
NEGRU Adrian-Florin, elev, asasinat la Braşov, în Decembrie 1989, vârsta de 12 ani, adolescent. 
BOZAR Petrişor, născut în 26 iunie 1976, elev, asasinat la Timişoara, în seara zilei de 16 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
BOŢOC Luminiţa, născută în 16 aprilie 1976, elevă, asasinată la Timişoara, în 17 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescentă.
BURCIOAICA Octavian, născut în 06 martie 1976, elev, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
CHIRIŢĂ-VĂSÂI Adriana, elevă, asasinată la Bucureşti, în Decembrie 1989, în vârstă de 13 ani, adolescentă. 
DON Cosmin, născut în 14 aprilie 1976, elev, din Constanţa, asasinat în 25 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
NICULESCU Marian, născut în 19 februarie 1976, elev, asasinat la Bucureşti, în 23 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
MINCA Şteafn-Silviu, născut în 20 ianuarie 1975, elev, asasinat la Bucureşti, în 23 decembrie 1989, vârsta de 14 ani, adolescent. 
TAKO Gabriela născută în 13 iunie 1975, elevă, asasinată la Timişoara - rănită grav în 17 Decembrie 1989, a decedat în spital, în 19 Decembrie 1989,  vârsta de 14 ani, adolescentă. 

Adolescenţi cu vârsta între 15 ani şi 18 ani
BODO Marius, născut în 15 august 1974, elev, asasinat în Decembrie 1989, la Bucureşti, vârsta 15 ani, adolescent. 
ATOMEI George-Eduard, născut în 31 ianuarie 1973, elev la Braşov, asasinat în Decembrie 1989, vârsta de 16 ani, adolescent. (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)

miercuri, 24 decembrie 2014

Decembrie 1989, după 25 de ani: Episodul 2 – Colindul celor morţi: Prunci, copii şi tineri ucişi în Decembrie 1989, iertaţi-ne…



Rătăciţi în tihna libertăţii, privim la cei morţi în Decembrie 1989 fără a mai avea putere să înţelegem jertfa lor. Libertatea şi bunăstarea au ofilit în noi floarea curajului de acum 25 de ani. Sărmane marionete, am ajuns personajele unui teatru al absurdului – falsa democraţie post-decembriste. Deşi ne credem vii, noi suntem morţi. Ei, morţii din Decembrie 1989 sunt de fapt, cei vii, cei mântuiţi…

Vă cer să dăruiţi câteva minute de rugăciune din timpul vieţii voastre, în schimbul celor 25 de ani de libertate, şi să citiţi, să meditaţi asupra acestui Pomelnic cu prunci, copii, adolescenţi şi tineri ucişi în Decembrie 1989:
ANDRONIC Vladimir, născut în 23 noiembrie 1989, asasinat la Bucureşti, vârsta de o lună, prunc. 
LUNGU Cristina, născută în 14 martie 1987, asasinată la Timişoara, în 17 Decembrie 1989, vârsta de 2 ani, copil. 
ANGHEL Cătălina, născută în 25 august 1986, asasinată la Bucureşti (împreună cu mama sa), în Decembrie 1989, vârsta de 3 ani, copil. 
CHIRCĂ Paul-Alin, asasinat la Sibiu, în Decembrie 1989, vârsta de 3 ani, copil. 
ROŞCA Corina, asasinată la Braşov, în Decembrie 1989, vârsta de 6 ani, copil. 
TUDOR Samir, asasinat la Constanţa, în Decembrie 1989, vârsta de 6 ani, copil. 
AFLOAREI Milord-Cristina,  asasinată la Timişoara, la 18 decembrie 1989, vârsta de 7 ani, copil. 
NEGRUŢIU Laura-Andreia, născută în 8 august 1980, asasinată la Timişoara, în 23 Decembrie 1989, vârsta de 9 ani, copil. 
ATANASIE Adriana, născută în 22 iunie 1979, din Reşiţa, elevă, asasinată la 21 decembrie1989, vârsta de 10 ani, copil. 
BUDAŞCA Cosmin-Crişan, născut pe 23 februarie 1978, elev, asasinat la Timişoara, în 17 decembrie 1989, vârsta de 11 ani, adolescent. 
NEGRU Adrian-Florin, elev, asasinat la Braşov, în Decembrie 1989, vârsta de 12 ani, adolescent. 
BOZAR Petrişor, născut în 26 iunie 1976, elev, asasinat la Timişoara, în seara zilei de 16 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
BOŢOC Luminiţa, născută în 16 aprilie 1976, elevă, asasinată la Timişoara, în 17 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescentă.
BURCIOAICA Octavian, născut în 06 martie 1976, elev, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
CHIRIŢĂ-VĂSÂI Adriana, elevă, asasinată la Bucureşti, în Decembrie 1989, în vârstă de 13 ani, adolescentă. 
DON Cosmin, născut în 14 aprilie 1976, elev, din Constanţa, asasinat în 25 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
NICULESCU Marian, născut în 19 februarie 1976, elev, asasinat la Bucureşti, în 23 Decembrie 1989, vârsta de 13 ani, adolescent. 
MINCA Şteafn-Silviu, născut în 20 ianuarie 1975, elev, asasinat la Bucureşti, în 23 decembrie 1989, vârsta de 14 ani, adolescent. 
TAKO Gabriela născută în 13 iunie 1975, elevă, asasinată la Timişoara - rănită grav în 17 Decembrie 1989, a decedat în spital, în 19 Decembrie 1989,  vârsta de 14 ani, adolescentă. 
BODO Marius, născut în 15 august 1974, elev, asasinat în Decembrie 1989, la Bucureşti, vârsta 15 ani, adolescent. 
ATOMEI George-Eduard, născut în 31 ianuarie 1973, elev la Braşov, asasinat în Decembrie 1989, vârsta de 16 ani, adolescent. 
COCHIRLEANU Nicuşor, elev, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989, vârsta de de 16 ani, adolescent. 
POENAR Costel, elev, asasinat la Cluj, în Decembrie 1989, vârsta de 16 ani, adolescent. 
SĂLĂJAN Raluca-Mihaela, născută în 29 ianuarie 1973, elevă, asasinată împreună cu alţi 6 tineri, la Bucureşti, în faţa Academiei Militare, în 24 Decembrie 1989, vârsta de 16 ani, adolescentă. 
TIAN Florian, născut în 15 februarie 1973, asasinat la Bucureşti, la Televiziune, în noaptea de 22 Decembrie 1989, vârsta de 16 ani, adolescent. 
CONSTANTIN Gheorghe, elev, asasinat la Bucureşti, în zona Pieţa Universităţii, în noaptea de 21/22 Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
CORDUNEANU Gheorghe, faianţar, asasinat la Braşov, în Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
IONESCU Alexandru-Radu, născut în 14 februarie 1972, elev, asasinat la Bucureşti, în faţa Sălii Dalles, în ziua de 21 Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
KELEMEN Gheorghe-losif, născut în 27 iunie 1972, elev, asasinat la Timişoara, în 25 Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
KILINGER Leonard, născut în 1972, elev, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
MARIN Liviu-lulian, născut în 23 noiembrie 1972, elev, asasinat la Bucureşti, în 24 Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
MATEESCU Victor, născut în 14 mai 1972, elev, asasinat la Bucureşti, în 22 Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
RĂDULESCU Constantin-Cristian, născut în 23 iulie 1972, elev clasa a X la Liceul nr.30 şi salariat la ICRA, asasinat la Bucureşti - rănit în Decembrie 1989, a murit în spital, în 24 decembrie 1989, vârsta 17 ani, adolescent. 
SIMION Ion, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
ŞERBAN Gheorghe-Cristian, născut în 04 decembrie 1972, elev în clasa a XII-a, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989 - rănit grav, a murit în spital în 1 ianuarie 1990, vârsta 17 ani, adolescent. 
TELECEAN Ilie, născut în 14 martie 1972, muncitor la CAP Periam, asasinat la Timişoara, în 17 Decembrie 1989, vârsta 17 ani, adolescent. 
TIMOŞENCO Vanea, născut în 27 iunie 1972, muncitor, asasinat la Bucureşti, în 24 Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. 
TINACUI Vasile, născut în 27 iunie 1972, muncitor, asasinat la Bucureşti, în noaptea de 23/24 Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent.
VLADU Cătălin-Florentin, născut în 22 octombrie 1972, elev, asasinat la Bucureşti, în Decembrie 1989, vârsta de 17 ani, adolescent. (articol integral -ADEVĂRUL-)

miercuri, 3 decembrie 2014

Decembrie 1989, după 25 de ani: Episodul 1 – Activistul PCR


Era în noiembrie 1989. În calitatea mea de prim-secretar al Comitetului Judeţean „X” al PCR, participam la lucrările Congresului al XIV-lea al Partidului. Ceauşescu ne-a chinuit aproape şase ore cu citirea Raportului Politic. Am reuşit să nu adorm, m-a ţinut treaz teama de securiştii care umpluseră sala, răspândiţi printre noi să ne supravegheze şi să ne dea semnalul pentru aplauze şi urale.

De fapt, simţeam un amestec de frică şi de timidă bucurie. Ascultându-l pe Ceauşescu, ştiam că sfârşitul regimului este aproape. Evident, urma să-mi pierd privilegiile de la Partid: maşină de la partid, alimente fără cartelă, de toate felurile şi în cantităţi îndestulătoare, băuturi fine şi ţigări de la protocol şi shop, vacanţe în locaţiile ONT gestionate de Partid etc. Cel mai mult mă durea că voi pierde puterea. În acele vremuri, cu funcţia mea era suficient să dau un telefon – oricui, oriunde şi pentru orice în judeţ – şi să obţin rezolvare la felurite probleme: o angajare pentru o rudă, o aprobare pentru televizor color, o repartiţie de apartament peste rând, un porc tranşat în taină la Gospodăria de Partid, pentru masa tovărăşească de Revelion etc. 

Toate aceste privilegii se vor risipi. Îmi era teamă şi un fel de scârbă să ajung un anonim. Totuşi, mai ştiam că voi fi bogat, chiar dacă regimul urma să dispară, erau mai mult decât suficiente resursele adunate de mine şi de familia mea. Eu aveam salariu mare, plus că mai câştigam bine din mica bişniţă pe care o făceam împreună cu un frate al meu, inginer la Porţile de Fier şi „negustor” de produse sârbeşti, nu mai pomenesc de „micile” atenţii primite de la subalterni şi de la cei pe care îi ajutam cu diferite aprobări şi intervenţii – băuturi scumpe, parfumuri străine, ba chiar şi (mai ales!) valută forte. Soţia mea era medic ginecolog, nevestele, fiicele şi amantele protipendadei Partidului şi Securităţii din judeţ erau clientele ei neoficiale şi statornice, atunci când doreau să scape de o sarcină nedorită prin avort, activitate ilegală, dar ocrotită de comandantul Securităţii judeţene, amicul nostru. 

Aveam mii de dolari şi mii de mărci vest-germane, precum şi bijuterii de aur în greutate de aproape două kilograme în seiful din pivniţa vilei – secret de familie, ştiu doar de mine şi de soţie, seif cumpărat de la urmaşul unui fost boier care îşi lichidase bruma de avere pentru a procura banii necesari plecării din ţară, regăsindu-se printre puţinii beneficiari ai aprobării migraţiei spre Occident în temeiul clauzei privind „reîntregirea familiei”. Conţinutul acestui seif reprezenta o parte din garanţia că vom supravieţui şi că ne vom păstra un nivel de trai ridicat după prăbuşirea lui Ceauşescu. 

Folosisem o infimă parte din această avere ca să-mi aranjez copiii, absolvenţi de facultate prin anii 80. Băiatul era bine, angajat la Banca Naţională, că absolvise ISE. Fata, doctoriţă ca maică-sa, tot ginecolog, la spitalul regional, în rezidenţiat. Salarii bune, cu bani depuşi de mine la CEC pentru ei, să-şi cumpere apartamente şi maşină, când vor avea nevoie. Aşteptam doar să se căsătorească şi să-şi facă şi ei un rost, familie, copii. Aveam cu ce să-i ajut. 

Însă cea mai importantă avere a mea era formată din relaţii. Aveam relaţii extinse în toată ţara şi mai ales, în străinătate, din vremea când lucrasem pentru CAER, ca expert al delegaţiei României. Speram, adică, eram aproape convins că într-un regim capitalist – pentru noi, înalţii activişti PCR, cât şi pentru colegii noştri, securiştii, era aproape evident, atunci, în iarna lui 1989, că noul regim va fi unul de tip capitalist, în contextul prăbuşirii aproape totale a socialismului în URSS şi în statele din Europa de Est – aceste relaţii aveau să mă ajute să prosper. 

Astfel de gânduri îmi treceau prin minte, ascultând neatent discursul lui Ceauşescu. Nu ştiam că va urma o revoltă populară înecată în sânge, nu ştiam că prăbuşirea va fi deopotrivă grotească şi sângeroasă. Circulau zvonuri multe, tensiunea era tot mai mare în rândul oamenilor, dar noi, activiştii şi securiştii, eram obligaţi să ne jucăm rolul până la capăt. (articol integral -ADEVĂRUL-)

vineri, 20 decembrie 2013

După 24 de ani - Sângele copiilor ucişi în Decembrie 1989 şi tihna călăilor



”Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: ”Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”. (Sfânta Evanghelie după Matei II, 16 - 18)
În urmă cu 24 de ani, marile bulevarde ale principalelor oraşe româneşti erau spălate cu sângele Martirilor lui Decembrie 1989. Armata Română, Securitatea şi ”teroriştii” au deschis focul împotriva poporului răsculat. Români trădători şi-au ucis fraţii, slujind nu pe Ceauşescu, ci pe conspiratorii care pregătiseră sângeroasa lovitură de stat care le-a asigurat preluarea puterii politice. Membrii eşaloanele 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii au reuşit, în Decembrie 1989, o performanţă rar întâlnită în istorie: şi-au trădat stăpânul, pe Ceauşescu, asasinându-l după un simulacru de proces, şi-au trădat poporul, pe care cu cinism l-au folosit ca masă de manevră pentru succesul loviturii de stat şi înainte de orice, L-au trădat pe Dumnezeu, omorând sute de oameni nevinovaţi din rândul propriului popor şi ascunzând, poate pentru multe decenii ori pentru totdeauna, identitatea asasinilor.
România anului de graţie 2013 şi-a uitat Martirii, dar se lasă siluită şi batjocorită de ex-activiştii PCR şi de ex-securiştii dictaturii Ceauşescu. Certurile între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni, care fac deliciul presei de partid şi de scandal - ba pe accize, ba pe Codul Penal, ba pe credite preferenţiale de un milion de euro - urmate de tot atâtea împăcări, pot fi înţelese şi ca manifestări exterioare ale unui conflict subteran între diferitele grupuri mafiote din fostul PCR şi fosta Securitate. Aceasta dacă privim la mizerabila viaţă politică românească aşa-zis ”democratică”, prin lentilele unor ochelari imaginari de pe care nu s-a şters încă pulberea fină a sângelui nevinovat care a fost vărsat în Decembrie 1989. 
Deşi mare îmi este greaţa pe care mi-o provoacă personaje ca Ponta, Antonescu, Băsescu sau Udrea, alături de toată ceata slugilor şi complicilor cu care s-au înhăitat la acest viol generalizat comis de 24 de ani asupra Naţiunii şi Statului, totuşi nu doresc să ne rătăcim în mizeria lor. Vă propun să călătorim împreună în trecut, în Decembrie 1989, moment istoric plin de taine demonice bine păzite de cei care sunt mentorii şi maeştrii nevăzuţi ai elitelor politice şi economice ale României actuale. 
În negura lui Decembrie 1989 vom redescoperi pruncii, copiii şi tinerii ucişi de asasinii care, jertfind sângele nevinovat, şi-au cumpărat pentru ei şi neamurile lor, tihna şi muntele de bogăţii de la înălţimea cărora ne sfidează de 24 de ani. (articol integral AICI)