Cazul
Gigi Becali devine, printr-o subtilă lucrare a lui Dumnezeu, o lecţie de
credinţă, un avertisment: cu Dumnezeu nu se poate negocia!
Privesc cu milă şi cu tristeţe la agitaţia ce pare că a cuprins presa
românească şi pe unii politicieni în legătură cu judecarea şi condamnarea
definitivă a lui Gigi Becali la trei ani de închisoare cu executare. Relatări ”Live”, analize, dezbateri! O emoţie nefirească
l-a determinat chiar şi pe primul ministru Victor Ponta să declare că are ”o simpatie
pentru domnul Becali pe care l-am văzut fugărit de dumneavoastră (jurnaliştii)
toată ziua. Îmi manifest o
simpatie personală. Altfel, nu ştiu ce dosar are, ce se întâmplă, nu mă
interesează dosarele.” În acelaşi registru al solidarităţii de clasă politică se
exprimă nefiresc şi preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea,
când declară că: ”Personal,
regret. Eu îl consider un om deosebit, cu credinţa lui Dumnezeu. Regret când un
coleg de-al nostru este condamnat, indiferent de culoarea sa politică şi regret
când cineva păţeşte aşa ceva.” Regretăm că Justiţia îşi face datoria?
Deţinutul Becali, sub presiunea loviturilor pe care Justiţia lumească le dă
orgoliului său nemăsurat de ”Cavaler al Luminii”, îşi exprimă emoţiile în
stilul deja cunoscut, amestecând credinţa cu mahalaua, într-un melanj de
vidanjă, declarând că nu se aştepta să fie condamnat la trei ani de închisoare şi să fie
distrusă ”o familie în halul ăsta pentru că ai făcut un schimb de terenuri acum
16 ani. Asta e ţara lui Hristos? Asta
e ţara lui Satana!”... (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu