Peste puțină vreme vom merge să votăm pentru un nou Parlament național. Probabil că vom participa la cel mai urât moralicește, tensionat și violent, cel puțin la nivel de propagandă, scrutin electoral parlamentar din ultimii zece ani. România este în criză de identitate, Națiunea Română se micșorează prin cea mai gravă criză demografică cunoscută în istoria ultimului secol, Statul Român este destructurat, lipsit de independență, cu economia și resursele strategice controlate de capitalul străin, cu unitatea teritorială în pericol. La granița noastră de est se adună câinii războiului, întărâtați de politica agresivă a SUA și a Rusiei.
Suntem în criză. O criză profundă – spirituală, politică, economică și de sistem – în care se afundă Națiunea și Statul Român, o tragedie care ne impune asumarea imediată a unei lupte de renaștere națională. Această luptă este complexă, presupune mari eforturi de gândire și organizare și trebuie să spunem că ea nu se limitează doar la acțiunea politică, așa cum ar crede unii. Dacă renașterea națională a națiunii noastre ar fi apanajul exclusiv al vieții politice, poate că ar fi ceva mai simplu de realizat acest imperios deziderat național, însă o forță politică loială interesului național nu poate să apară în lipsa unei elite care să fie mânată de idealuri naționale și creștine.
Prin urmare, salvarea noastră de la un faliment național total și ireversibil stă în renașterea unei elite cu adevărat românești, loială intereselor naționale și valorilor creștine, dornică să reașeze România într-o poziție demnă și respectată în marea familie a națiunilor europene.
Totuși, agora politică rămâne linia întâi a frontului renașterii naționale. Din acest motiv, criza politică trebuie privită în detaliu și cu o mare seriozitate, astfel încât să fie corect înțeles contextul politic în care se poartă lupta de renaștere națională.
Trebuie spus, în primul rând, că această criză devastatoare în care se zbat partidele politice din România – măcinate de corupție, de nepotisme, de trădări și incapabile să se mai definească doctrinar și ideologic – nu este o criză a partidului, ca instituție, deși este evidentă intenția activiștilor neomarxismului cultural care infestează Europa, ca instituția partidului să fie eliminată pentru a lăsa locul unor experimente de laborator salvaționiste, „hipster” și multiculturaliste. De fapt, criza partidelor este o criză a elitelor, căci partidele politice postdecembriste, să le numim „clasice” – PSD, PNL, UDMR și alte cioburi, precum PMP, PNR, ALDE etc. – nu sunt întemeiate, susținute de vreo elită națională și creștină, ba nici măcar de vreo clasă socială. Ele au eșuat, ca un fel de clanuri cu apucături semi-tribale, în mlaștina mafiei politico-economice, unde numitorul comun este dorința bolnăvicioasă, animalică de a frauda și jefui avuția națională și bugetul statului.
Absența unei elite politice românești veritabile, națională și deopotrivă creștină, eșecul clasei politice românești post-decembriste de a se constitui într-o astfel de elită, au lăsat locul pentru apariția unei elite crescută în condițiile artificiale ale laboratorului mutliculturalist și globalist, o elită care se autodefinește ca fiind fie tehnocrată, fie civică, fie salvaționistă. (articol integral -ACTIVENEWS-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu