Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am scris și publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Un articol special despre decizia CEDO de a valida existența Sindicatului preoțesc PĂSTORUL CEL BUN, înființat de un grup de preoți din Oltenia. Lectură cu folos!
Despre Sindicatul preoțesc “Păstorul cel bun” – câteva gânduri
și un îndemn
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat câștig de cauză
preoților sindicaliști din Oltenia obligând statul român să recunoască
legalitatea funcționării Sindicatul preoțesc “Păstorul cel
bun”. Biserica Ortodoxă Română se confruntă cu o criză gravă, de această dată
în pericol fiind însăși stabilitatea canonică și unitatea Bisericii noastre.
Criza a fost
provocată de faptul că în interiorul BOR, mecanismele de comunicare, de
consultare și de împreună lucrare între membri ierarhiei bisericești sunt
afectate de birocrație și de un iz feudal. Cea mai răspândită formă de
comunicare oficială între preoți și superiorii administrativi (protopopi,
consilieri) sau canonici (episcop, mitropolit, patriarh) o constituie conferința
preoțească la nivel de protoierie. În multe situații, modul de organizare a
unei asemenea conferințe, transformă o întâlnire ce s-ar dori a fi
duhovnicească, într-o simplă formalitate, fără beneficii pentru comunicarea
între participanți și fără să se constituie într-un cadru propice discutării și
rezolvării diferitelor probleme cu care se confruntă preoții.
Totuși, există o
responsabilitate comună a lipsei de comunicare în structura Bisericii. La nivelul
parohiei, Adunarea parohială și Consiliul parohial nu sunt întotdeauna expresia
voinței enoriașilor, ci mai curând funcționează conform voinței preotului paroh.
La nivelul unei eparhii, situația este asemănătoare, de cele mai multe ori Adunările
eparhiale fiind formate din persoane agreate (stabilite?) de ierarhul locului.
Adunarea Națională Bisericească, constituită din reprezentanții eparhiilor,
devine astfel expresia voinței episcopilor și mitropoliților, și mai puțin, un
organ cu adevărat reprezentativ pentru membri Bisericii.
Există și cauze
legate de necunoașterea sau mai grav, nerespectarea Canoanelor Bisericii de
către unii dintre membri ierarhiei bisericești. Preotul este chemat la
ascultare față de ierarh, iar ierarhul este chemat la rându-i, să fie un
părinte iubitor pentru preoții din eparhia sa, iar nu un manager sau un comandant
de regiment. Nu poate fi negată existența abuzurilor asupra preoților venite din
partea unora dintre ierarhi (prin abuz înțelegând nerespectarea Canoanelor) sau
a cazurilor de încălcare a Canoanelor de către unii preoți care, în ciuda
vociferărilor, și-au meritat mustrarea. Ar fi suficientă dovadă lista diferitelor
tensiuni și scandaluri care au ajuns din Biserică în spațiul public.
Apariția sindicatului
preoțesc poate fi cauzată și de dorința unora dintre preoți de a deține un
instrument de apărare și promovare a propriilor interese lumești în fața
intereselor de aceeași natură ale unora dintre superiori. O simplă analiză a
componenței grupului care a inițiat înființarea Sindicatului “Păstorul cel bun”
dovedește că mulți dintre fondatori sunt preoți cu situații materiale și
profesionale aflate la o distanță considerabilă de starea de sărăcie sau de prigoană
atât de vehement invocată ca argument în favoarea ideii de sindicat preoțesc.
În acest trist
context, ne reamintim îndemnul Sfântului Apostol Pavel și-l mărturisim: “Drept aceea, luaţi aminte
de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi
episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi
sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor
intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi
dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să
tragă pe ucenici după ei.” (Faptele Apostolilor 20, 28-30)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu