vineri, 10 februarie 2012

Despre Sindicatul preoțesc “Păstorul cel bun” – câteva gânduri și un îndemn

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am scris și publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Un articol special despre decizia CEDO de a valida existența Sindicatului preoțesc PĂSTORUL CEL BUN, înființat de un grup de preoți din Oltenia. Lectură cu folos!



Despre Sindicatul preoțesc “Păstorul cel bun” – câteva gânduri și un îndemn

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat câștig de cauză preoților sindicaliști din Oltenia obligând statul român să recunoască legalitatea funcționării Sindicatul preoțesc “Păstorul cel bun”. Biserica Ortodoxă Română se confruntă cu o criză gravă, de această dată în pericol fiind însăși stabilitatea canonică și unitatea Bisericii noastre.

Criza a fost provocată de faptul că în interiorul BOR, mecanismele de comunicare, de consultare și de împreună lucrare între membri ierarhiei bisericești sunt afectate de birocrație și de un iz feudal. Cea mai răspândită formă de comunicare oficială între preoți și superiorii administrativi (protopopi, consilieri) sau canonici (episcop, mitropolit, patriarh) o constituie conferința preoțească la nivel de protoierie. În multe situații, modul de organizare a unei asemenea conferințe, transformă o întâlnire ce s-ar dori a fi duhovnicească, într-o simplă formalitate, fără beneficii pentru comunicarea între participanți și fără să se constituie într-un cadru propice discutării și rezolvării diferitelor probleme cu care se confruntă preoții. 

Totuși, există o responsabilitate comună a lipsei de comunicare în structura Bisericii. La nivelul parohiei, Adunarea parohială și Consiliul parohial nu sunt întotdeauna expresia voinței enoriașilor, ci mai curând funcționează conform voinței preotului paroh. La nivelul unei eparhii, situația este asemănătoare, de cele mai multe ori Adunările eparhiale fiind formate din persoane agreate (stabilite?) de ierarhul locului. Adunarea Națională Bisericească, constituită din reprezentanții eparhiilor, devine astfel expresia voinței episcopilor și mitropoliților, și mai puțin, un organ cu adevărat reprezentativ pentru membri Bisericii.


Există și cauze legate de necunoașterea sau mai grav, nerespectarea Canoanelor Bisericii de către unii dintre membri ierarhiei bisericești. Preotul este chemat la ascultare față de ierarh, iar ierarhul este chemat la rându-i, să fie un părinte iubitor pentru preoții din eparhia sa, iar nu un manager sau un comandant de regiment. Nu poate fi negată existența abuzurilor asupra preoților venite din partea unora dintre ierarhi (prin abuz înțelegând nerespectarea Canoanelor) sau a cazurilor de încălcare a Canoanelor de către unii preoți care, în ciuda vociferărilor, și-au meritat mustrarea. Ar fi suficientă dovadă lista diferitelor tensiuni și scandaluri care au ajuns din Biserică în spațiul public. 

Apariția sindicatului preoțesc poate fi cauzată și de dorința unora dintre preoți de a deține un instrument de apărare și promovare a propriilor interese lumești în fața intereselor de aceeași natură ale unora dintre superiori. O simplă analiză a componenței grupului care a inițiat înființarea Sindicatului “Păstorul cel bun” dovedește că mulți dintre fondatori sunt preoți cu situații materiale și profesionale aflate la o distanță considerabilă de starea de sărăcie sau de prigoană atât de vehement invocată ca argument în favoarea ideii de sindicat preoțesc. 

În acest trist context, ne reamintim îndemnul Sfântului Apostol Pavel și-l mărturisim: Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. (Faptele Apostolilor 20, 28-30)

Niciun comentariu: