Într-un comunicat de presă emis de Forul Ortodox Român, alianţă civică naţională a creştinilor ortodocşi, se arată că Ministerul Sănătăţii a organizat o dezbatere publică cu privire la proiectul unei ordonanţe de urgenţă prin care se doreşte introducerea cardului de sănătate prevăzut cu cip. Surpiza şoc a acestei dezbateri a fost dezvăluirea făcută de reprezentantul Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet conform căreia, în contextul în care proiectul de ordonanţă se află abia în stadiul de a fi dezbătut cu societatea civilă, Imprimeria Naţională a organizat deja licitaţia prin care se acordă fonduri publice unui furnizor de semiconductori de tip cip cu contact pentru smart-card-uri folosite pentru confecţionarea viitoarelor carduri de sănătate. Valoarea contractului ar fi de aproximativ 35 milioane Euro. Anunţul pentru organizarea licitaţiei fusese făcut public înainte ca Ministerul Sănătăţii să facă publică nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă privind cardurile de sănătate. Dezbaterea organizată reprezintă, deci, un simulacru, deciziile fiind deja luate.
Ceea ce dezgustă la argumentaţia oferită de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii este că aceştia au justificat necesitatea adoptării ordonanţei de urgenţă privind cardurile de sănătate, şi prin faptul că se vor economisi câteva sute de milioane de lei care s-ar scurge din sistem din cauza medicilor de familie, consideraţi un fel de „ţapi ispăşitori” ai haosului din sistemul de sănătate românesc. Un argument fals şi impertinent. Am primit de la un bun prieten o analiză realizată de mai mulţi medici de familie cu privire la măsurile care cu adevărat sunt urgente pentru salvarea sistemului de sănătate românesc. Vă ofer câteva fragmente în speranţa că vreun ins din rândul birocraţilor care toacă salarii nesimţite prin Ministerul Sănătăţii, va binevoi să citească şi să ia aminte.
Cea mai importantă măsură pe care autorităţile sunt chemate să o adopte este desfiinţarea imediată a tuturor structurilor birocratice din sistemul sanitar. Este necesară reorganizarea sistemului sanitar şi de asigurări de sănătate în teritoriu, sistem care în prezent se constituie ca o structură hibridă, în care entităţile sanitare din domeniul privat sunt forţat grefate pe structurile anchilozate ale statului. Birocraţia agresivă şi exacerbată este o boală gravă a sistemului sanitar românesc. Munca medicului de familie este în proporţie de cel puţin 40% afectată de această birocraţie, de completarea feluritelor formulare, tipizate, registre etc.
Sistemul de sănătate românesc este sufocat de sute de legi, ordine, metodologii, regulamente, protocoale şi alte documente care în multe situaţii se contrazic, se anulează reciproc şi care contribuie nu la reglementarea activităţii sanitare, ci dimpotrivă, la aruncarea în haos a sistemului. Ministerul Sănătăţii nu interacţionează cu medicii de familie decât birocratic şi nu manifestă vreo preocupare reală şi constantă faţă de problemele cu care aceştia se confruntă. Ministerul Sănătăţii, de la ministru la cel mai de jos salariat, nu a rezolvat nici problema corupţiei. Obligaţia de a da bani, daruri, şpagă la medic, la asistenta medicală, la infirmieră reprezintă o cutumă instituită de zeci de ani în spitalele româneşti. Vă mărturisesc că în spital am întâlnit şi cadre medicale care îşi fac corect datoria şi nu solicită şpagă. Este trist şi nedrept că trebuie să suporte consecinţele opiniei generale cum că angajaţii din sistemul sanitar sunt nişte corupţi.
Adoptarea cardurilor de sănătate nu este o soluţie pentru sănătatea trupească a poporului nostru. Este mai degrabă o afacere românească pe fondul unor norme europene meschin şi şmechereşte aplicate. În Germania, de exemplu, implementarea sistemului de carduri de sănătate a costat 1.7 mlrd Euro şi a fost un eşec, proiectul fiind blocat. Cea mai puternică economie a Europei a eşuat cu acest plan. Îşi va permite România luxul acestor carduri de sănătate, în condiţiile în care împrumută bani pentru pensii şi salarii?
Nu în ultimul rând, este evident faptul că libertatea de conştiinţă, dreptul la intimitate şi la protecţia datelor personale sunt puse în pericol de un stat căpuşat de grupuri de interese care promovează, pe banii noştri, proiecte de informatizare a societăţii, complet ineficiente, şi care au de fapt o singură funcţie: să creeze cadrul logistic necesar supravegherii permanente a cetăţenilor români.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu