Cineva, undeva, (ne) compromite libertatea

Un creştin înţelege viaţa ca o călătorie spre veşnicie. Omul alege între două căi, cunoscute de raţiunea umană şi vizibile în natură, Calea Luminii şi Calea Întunericului. Suntem martorii Adevărului sau înmulţim minciuna. Fiecare dintre noi îşi urmează calea, dar nu de unul singur, ci împreună cu semenii săi. Eşti creştin, eşti moral sau imoral nu doar între pereţii casei tale sau ai bisericii de parohie, ci în orice timp şi spaţiu din existenţa ta pământească.

Societatea românească este sub asediul minciunii. Un asediu teribil care ne-a vătămat ochii sufleteşti. Instituţiile fundamentale pentru existenţa naţiunii sunt erodate de minciună. Chiar şi pe pământuri sacre descoperi că oamenii au alungat Adevărul şi slujesc “urâciunii pustiirii”. Se minte atât de grav, de intens şi de des, încât oamenii şi-au pierdut simţul adevărului şi receptorii morali cu care identificau minciuna. Când un om nu cunoaşte Adevărul, el nu este liber. Trăind într-o societatea guvernată de minciună, românii îşi pierd în fiecare zi din libertate.

Minciuna nu este doar un subiect de meditaţii duhovniceşti. Minciuna ne transformă în sclavi compromiţând instituţiile care, în democraţie, garantează libertatea. În România, Parlamentul este o victimă importantă a minciunii. Cei mai mulţi dintre parlamentarii români de după 1990 au fost aleşi prin minciună. Coaliţiile de guvernământ au un procent penibil de mic în respectarea promisiunilor făcute în campania electorală, prin vocea candidaţilor. Promisiunile făcute alegătorilor şi nerespectate, se transformă în minciuni. Încrederea oamenilor în puterea votului lor scade. Democraţia se degradează.

Primele minciuni grave spuse despre Parlament au fost că are prea mulţi membri, că existenţa a două camere încetineşte procesul legislativ. Despre parlamentari ni s-a spus că sunt “duşmani ai poporului” care vor să înfeudeze ţara. Compromiterea activităţii parlamentare a continuat. S-au comis în mod deliberat fraude, s-au provocat scandaluri de mahala având ca subiect Parlamentul. S-a votat “din greşeală”, lăsându-se falsa impresie că Parlamentul este format din handicapaţi mintali care nu ştiu ce şi cum votează. De câteva zile ni se vorbeşte despre o “majoritate toxică”. Aceste minciuni au un efect foarte grav: distrug încrederea cetăţeanului român în instituţia definitorie pentru democraţie: Parlamentul.

O altă minciună, dintre cele mai mari colportate în lume şi în România, este minciuna despre criză. Ni se spune că economia mondială este în colaps datorită unor invizibile mecanisme ale pieţei, şi se trece sub tăcere faptul că nişte indivizi au luat, din lăcomie şi egoism, deciziile fatale care au provocat dezastrul. Vinovaţii nu au fost pedepsiţi, dimpotrivă, au primit sume imense din averea naţiunilor pentru a se salva. În România, minciuna despre criză îmbracă o haină mult mai murdară. Sunt acuzaţi medicii, profesorii, funcţionarii, ofiţerii, pensionarii că au salarii şi pensii prea mari, că astfel sunt factori generatori şi agravanţi ai crizei. Despre zecile de miliarde de euro jefuite în ultimii douăzeci de ani de mafia politico-economică pe care o aflăm în spatele tuturor partidelor parlamentare, se discută ipocrit, asistăm la o ceartă între hoţi. Se manipulează opinia publică prin publicarea de stenograme scoase din dosarele inamicilor politici, se deschid nesfârşite anchete penale, într-o studiată regie de telenovelă. Vinovaţii pentru haosul în care a căzut ţara scapă de pedeapsa legii.

Războiul dintre Adevăr şi minciuna care a cuprins societatea românească este cumplit. Miza războiului este viitorul românilor. Soluţii sunt! Ştim de la Hristos ce trebuie să evităm: “Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6,24), dar cine să-şi asume jertfa de a alege corect? Politicianul, magistratul, omul de afaceri, jurnalistul, preotul, cetăţeanul de rând? Cine?