Călătorie în trecut

În urmă cu două zile, miercuri, 24 noiembrie 2010, am avut şansa de a călători în timp. Un timp al naşterii României moderne şi renaşterii poporului român. Am avut onoarea să fiu invitat la comemorarea plecării la Dumnezeu a marelui om de stat Ionel I.C. Brătianu, politicianul pe care îl putem considera, alături de Regele Ferdinand, fondatorul României Mari.

I-am însoţit pe bunii mei prieteni jurnalistul şi scriitorul Mihai Firică şi liberalul, omul de afaceri şi fotograful de artă Horaţiu Buzatu la vila familiei Brătianu, la Florica, lângă Pitești, acolo unde a avut loc o emoţionantă (re)aducere aminte a faptelor marelui om politic liberal, fiecare pas în această folositoare întoarcere în timp fiind făcut sub atenta şi deopotrivă, discreta îndrumare a profesorului şi liberalului Adrian Cioroianu, organizatorul evenimentului.

 

Câteva rânduri despre viaţa lui Ionel I.C. Brătianu. S-a născut la 20 august 1864 la moșia Florica, în județul Argeș, ca cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu. Va susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București (1882) şi efectuează, ca voluntar, stagiul militar de șase luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie. Frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele, iar în vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor, unde este pe rând, cursant al clasei de matematici speciale A, la Școala preparatorie Saint-Barbe (1883-1884), auditor extern al cursurilor Școlii Politehnice (1884-1886) şi student la Școala de Poduri și Șosele (1886-1889). Obține, în 1889, diploma de inginer.

La întoarcere în ţară (1889) este concentrat la cazarma "Malmaison", unde este înaintat la gradul de locotenent. În octombrie 1889 se angajează ca inginer specialist în construcția de căi ferate la C.F.R., lucrând în subordinea marelui inginer român Anghel Saligny. În anul 1907 se căsătorește cu Eliza, fosta soție a conservatorului Alexandru Marghiloman.

Ionel I.C. Brătianu devine membru al Partidului Național Liberal în anul 1895. Tot atunci va candida la Colegiul I, fiind ales Deputat de Gorj. Va fi printre susţinătorii acceptării în partid, în februarie 1889, a foștilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (Stere, Morțun, dr. Radovici, Nădejde). La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, este ales președinte al partidului, funcție politică pe care o va păstra până la sfârșitul vieții sale. La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea lui Ionel I.C. Brătianu privind reforma agrară (împroprietărirea ţăranilor prin exproprierea parțială a marii proprietăți) și reforma electorală (înfiinţarea unui colegiu electoral unic). Propunerile erau susținute și de importanţi oameni de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democrați (cu deosebirea că aceştia susțin înfiinţarea a două colegii electorale și expropiere prin cumpărare) și chiar conservatorii "bătrâni" (care acceptă expropiere "in extremis" şi lărgirea bazei sociale a colegiilor electorale existente). Aceste măsuri economice şi politice reprezintă începutul modernizării statului român.

În ziua de 7 iunie 1923, Ionel I.C. Brătianu este ales membru de onoare al Academiei Române. A deţinut numeroase funcţii politice: Ministru al Lucrărilor Publice (31 martie 1897 - 30 martie 1899 / 14 februarie 1901 - 18 iulie 1902), Ministru al Afacerilor Străine (ad-interim: 9 ianuarie - 18 iulie 1902 / 18 iulie 1902 - 12 decembrie 1904 / ad-interim: 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909 / 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909 / 8-11 decembrie 1916 / 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918 / 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919 / 22 ianuarie - 6 iulie 1927), Ministru de Interne (12 martie 1907 - 27 decembrie 1908 / 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909 / 4 martie - 5 decembrie 1909 / 6 februarie - 28 decembrie 1910 / ad-interim: 4 martie - 1 noiembrie 1910 / 30 octombrie 1923 - 27 martie 1926), Ministru de Război (4 ianuarie 1914 - 15 august 1916 / 19 ianuarie - 25 martie 1922), Președinte al Consiliului de Miniștri (27 decembrie 1908 - 4 martie 1909 / 4 martie 1909 - 28 decembrie 1910 / 4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916 / 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918 / 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919 / 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926 / 22 iunie - 24 noiembrie 1927), Deputat în 1895 şi Senator în 1911.

Ionel I.C. Brătianu participă, ca prim ministru al ţării, în fruntea delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, care începe în ziua de 18 ianuarie 1919. Politicianul român a purtat o luptă diplomatică deosebit de dură pentru recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, pentru menţinerea integrităţii şi suveranităţii terioriale a noului Stat naţional, unitar român. Marile Puteri au inclus România în rândul statelor cu interese limitate şi au impus unele prevederi dezavantajoase. După mai multe obiecţii, neacceptate de „Consiliul celor patru”, primul ministru român a părăsit lucrările Conferinţei pe 2 iulie şi a refuzat să semneze Tratatul cu Austria, care cuprindea prevederi de neacceptat pentru România. Despre atitudinea lui Ionel I.C. Brătianu la Conferinţa de Pace de la Paris, Contele de Saint-Aulaire, Ministrul Franţei la Bucureşti nota cu adminraţie: "Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei "trei mari": Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari ."

În ziua de 24 noiembrie 1927, Ionel I.C. Brătianu încetează din viață în urma unei laringite infecțioase. Despre moartea marelui om politic s-a afirmat că ar fi fost suspectă, la fel ca şi în cazul Regelui Ferdinand Întregitorul, care murise la Sinaia (20 iulie 1927), cu doar câteva luni înainte de moartea lui Ionel I.C. Brătianu.

***

La Vila Florica am avut onoarea să fiu alături de importanţi reprezentanţi ai mediului universitar românesc. Profesorul Adrian Cioroianu, profesorul Ion Bulei, de la Universitatea din Bucureşti, profesorul Sorin Damean, profesorul Constanțiu Dinulescu și profesorul Florin Olteanu, prietenii noştri de la Universitatea din Craiova au reuşit, prin prelegerile lor, să ne poarte spre sufletul şi faptele politicianului liberal Ionel I.C. Brătianu.

Am avut ocazia să vizitez şi Vila Florica şi să păşesc prin camerele şi coridoarele unde, în vremuri mai demne decât cele pe care le trăim, au trăit şi au creat membri "dinastiei Brătianu", Ion C. Brătianu, Ionel I.C. Brătianu, Vintilă I.C. Brătianu şi Constantin I.C. Brătianu (acesta din urmă a fost arestat de Securitate în anul 1950, la vârsta de 84 de ani, fiind deținut, fără a fi judecat de instanţă, într-un loc necunoscut; a murit în anul 1950, probabil în închisoarea de la Sighet), o familie care a lăsat moştenire urmaşilor nu conturi secrete în băncile elveţiene, vile de "neam prost", limuzine de lux şi datorii imense ţării, aşa cum face "famiglia" politicienilor de astăzi, ci o Românie întreagă şi renăscută din ruina războiului, un stat european respectat de puterile acelor timpuri. Am fost impresionat de faptul că în jurul sălii de lectură (biblioteca familiei Brătianu) se aflau camerele copiilor. Seara, înainte de a merge la somn, copiii lecturau câteva pagini de carte, iar dimineaţa, aşa cum observa bunul meu prieten Horaţiu Buzatu, copiii păşeau spre aventura zilei trecând prin acest sanctuar dedicat cărţii şi implicit, înţelepciunii. 

La sfârşitul zilei am fost onorat să slujesc, împreună cu preoţii bisericii familiei Brătianu, din vecinătatea Vilei Florica, un parastas întru pomenirea celui care a fost marele om politic român Ionel I.C. Brătianu.

Dictatura comunistă a căutat să şteargă din memoria poporului faptelor marilor români, Regi, politicieni, preoţi şi ierarhi, scriitori, poeţi, jurnalişti, economişti, care au înfăptuit România Mare şi au început reformarea statului român, la finele secolului XIX şi începutul secolului XX. Efortul comuniştilor de a distruge amintirea eroicului nostru trecut a fost însă zadarnic. Treptat, cu paşi mici, dar siguri, Istoria adevărată a neamului nostru este redescoperită de români. Nădejde să avem, căci răul va fi risipit şi lumina va picura iarăşi în sufletele noastre.

***