O tristă întâmplare petrecută astăzi, la care am fost martor neputincios și care a tulburat liniștea familiei mele, m-a determinat să meditez la slăbiciunea arghirofiliei. Din pricini duhovnicești nu voi intra în detalii și voi spune doar că înalții (prin efemera lor poziție socială și de putere lumească) și prea puternicii conducători ai acestei lumi sunt bolnavi de dragostea de bani.
Banul întunecă iubirea de Dumnezeu și de oameni. Banul transformă un om sfințit, chemat să-i slujească lui Dumnezeu, într-un fel de Iuda pregătit să vândă orice și pe oricine pentru cei 30 de arginți multiplicați la nesfârșit. Banul transformă pe soț într-un străin care își uită familia și devine rob al propriei afaceri. Banul transformă chipul și asemănarea lui Dumnezeu din om în chipul și asemănarea Satanei în nefericitul și bolnavul om ajuns rob al banilor.
Zeul Ahriman te copleșește cu dulceața acestei lumi, îți rătăcește simțurile duhovnicești cu parfumul iluziei că ai puterea de a controla destinele semenilor tăi, te ridică pe înălțimea amăgitoare a pseudo-atotputerniciei și ajungi să crezi că poți sfida pe cel slab, pe cel aflat la mila ta. O nebunie neagră te face să uiți că există o plată și răsplată pentru toate în această lume și mai ales, în lumea veșniciei.
Să vorbești despre boala arghirofiliei celui bolnav este dificil, iar uneori, inutil. Soluția rămâne una singură, a încurca afacerile celor care transformă Casa lui Dumnezeu în casă de negustorie, așa cum a făcut Hristos cu cei care făceau negoț spurcat în Templul din Ierusalim. Cred că aceasta este și soluția mea...
* * *
”Şi erau aproape Paştile iudeilor,
şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.Şi a găsit şezând
în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.Şi, făcându-Şi un
bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi
schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.Şi celor ce
vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu
casă de negustorie.Şi şi-au adus
aminte ucenicii Lui că este scris: "Râvna casei Tale mă mistuie".
Au răspuns deci
iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea?Iisus a răspuns şi
le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.Şi au zis deci
iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei
ridica în trei zile?Iar El vorbea
despre templul trupului Său. Deci, când S-a
sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au
crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 2, 13 - 22)
* * *
Arghirofilia - Sfantul Ioan Casian spune despre iubirea de arginti (arghirofilia) ca
este o patima care nu are o temelie in firea omeneasca, in vreun
instinct al ei, ci este ceva in afara firii. Totusi, poate ca pina la
urma iubirea de avere si are puterea in instinctul de conservare, pentru
ca multi dintre oameni cauta sa aiba avere nu numai pentru a-si inmulti
placerile sau marirea lumeasca, ci dintr-un instinct de conservare, ca
sa aiba, cum am zice, "bani albi la zile negre". Nu e pacat sa fii
econom; nu trebuie sa fii risipitor. Vedem aceasta si in firea
inconjuratoare; de pilda, albina aduna miere pentru prezentul si
viitorul stupului. Bineinteles, cineva care are credinta in Dumnezeu nu
are motive sa fie ingrijorat, dar totusi faptul de a avea niste economii
este un fapt binecuvantat de Dumnezeu si nu se poate socoti o lacomie.
Lacomia este atunci cind nu te mai saturi, cind vrei sa ai tot mai mult
si tot mai mult, cind nu esti dispus sa faci bine celor care au
trebuinte mai mari decat tine, iar tu ai prisos mai mare. In cazul
acesta patima e vadita. Sfantul Apostol Pavel, in Epistola I catre
Timotei, pomeneste de iubirea de arginti ca despre radacina tuturor
rautatilor. Caci patimile intarindu-se in suflet sunt pricini de multe
alte pacate. De exemplu, un lacom de avere va fi de multe ori si
exploatator, va si fura, va aduna pe nedrept, va insela s.a.m.d.
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu