sâmbătă, 30 iulie 2011

ANDREI PLEȘU - Despre festivism și triumfalism în administrația bisericească

Vă ofer spre lectură un interesant articol scris de ANDREI PLEȘU și publicat în DILEMA VECHE având ca subiect ispitele festivismului și triumfalismului de care, uneori ne lăsăm amăgiți. Lectură cu folos și cine are urechi de auzit, să audă!


Slujitorul credincios şi înţelept



În două dintre Evanghelii (Matei şi Luca) ni se oferă parabola slujitorului (robului) credincios şi înţelept. E vorba despre un om care, urmînd să plece pentru o perioadă de timp nedeterminată, îl pune pe unul dintre slujitorii săi, mai mare peste toţi ceilalţi, cu îndatorirea „să le dea hrană la timp“. Dacă îşi va face treaba conştiincios, slujitorul acesta va binemerita, la întoarcerea stăpînului, să fie pus „peste toate avuţiile sale“. Dacă nu, dacă se va comporta asemenea unui vătaf brutal şi se va lăsa ademenit de plăcerile şefiei, slujitorul va plăti cu viaţa şi cu sufletul (va fi „despicat în două“ – spune textul – şi azvîrlit în iad, laolaltă cu făţarnicii).

Ca toate parabolele, şi aceasta are mai multe straturi de înţeles. E o referinţă la Judecata de Apoi, la venirea (de neanticipat) a lui Dumnezeu, la datoria de a fi pregătit, clipă de clipă, pentru „evaluarea“ finală. Adresată ucenicilor, parabola aceasta spune însă ceva şi despre oficiul încredinţat de Dumnezeu preoţilor. Ei sînt „puşi“ (adică au un „mandat“, o „delegaţie“) să păstorească comunitatea semenilor lor în intervalul, saturat de aşteptare, dintre ziua de azi şi ziua Judecăţii. Esenţial e faptul că ei nu sînt puşi în postura unor căpetenii severe, a unor distribuitori de porunci, a unor „stăpîni“. Ceea ce li se cere e să dea hrană la timp celor pe care îi păstoresc, adică să le fie de folos, să-i slujească, să-i gospodărească, să le întreţină metabolismul spiritual. Atît. „Stăpînul“ nu le-a încredinţat, cu alte cuvinte, rolul său, ci i-a făcut „mai mari“ într-o activitate subalternă: nobilă, de neînlocuit, dar auxiliară. A operat, aşadar, un transfer, temporar, de responsabilitate. Cei care înţeleg acest transfer drept legitimare personală, drept „elecţiune“ care îndeamnă la ştăbie arbitrară şi vanitoasă, vor cădea în păcatul făţărniciei şi vor fi evacuaţi.

Parabola aceasta îmi vine în minte ori de cîte ori slujitorii Bisericii mele alunecă spre triumfalism, suficienţă, mîndrie lumească şi eficienţă lucrativă. Cînd aud, de pildă, că un preot din Ardeal, lîngă corpul neînsufleţit al unui enoriaş (întîmplător un mare poet), comunică apropiaţilor că defunctul e în urmă cu plata cotizaţiei parohiale. Sau cînd văd, cum am văzut cu ceva timp în urmă, un alt preot snopindu-l în bătaie pe unul dintre reprezentanţii turmei sale. De asemenea, cînd unele publicaţii religioase sau posturi de televiziune „de profil“ adoptă tonul şi limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi şi teologi vorbesc despre „Biserica noastră“ cum vorbeau activiştii de pe vremuri despre partid, sau cum vorbesc gaiţele patriotice despre ţărişoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deşartă. Ca şi cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-şi facă chip cioplit, să se înalţe pe sine, iar rostul slujitorilor ei – să-şi înflorească portretul. Ştiu cît de antipatic devin, pentru unii, spunînd astfel de lucruri. Dar, în fond, sînt parte a acestei Biserici şi pot fi mîhnit de unele semne de nevrednicie, aşa cum pot fi bucuros de vredniciile ei. Sînt şi eu dintre „robii“ care trebuie hrăniţi de alţi robi, chemaţi, „sezonier“, la dregătorii veghetoare şi slujitoare. Sînt îndreptăţit, deci, să mă plîng cînd nu-mi primesc hrana „la timp“ sau cînd primesc hrană nepotrivită. Am fost martor, în aceste zile, la aniversarea celor 60 de ani de viaţă ai Prea Fericitului Daniel, patriarhul creştinătăţii româneşti. 
 
Mă adaug, sincer, celor care i-au spus, cu acest prilej, „La mulţi şi spornici ani!“. M-am numărat, la începutul mandatului său, printre cei care s-au bucurat public de ceea ce mi se părea o alegere optimă. Îi ştiu calităţile, vigoarea şi tenacitatea organizatorică, zelul. Dar trebuie să mărturisesc că desfăşurarea momentului aniversar m-a întristat. Lucrurile au căpătat o turnură excesivă, pe care Prea Fericitul ar fi putut-o ajusta. Aniversarea în sine era firească. Dar stilul ei mi-a amintit de o nu prea fericită „tradiţie omagială“ autohtonă. „Album aniversar“, „Volum omagial“, film documentar realizat de Trinitas, ceremonii ample, discursuri înaripate, texte riscînd idolatria, cînd nu frizau prostul gust (ziarul Lumina a recurs, flasc, la toate clişeele acestui tip de eveniment: Patriarhul s-a născut „în zilele fierbinţi ale lunii lui Cuptor“, la Dobreşti, „un sat binecuvîntat de Dumnezeu cu oameni credincioşi“. „Încă de la o vîrstă fragedă…“ etc. etc.). Nu cred că aşa se sărbătoreşte un slujitor, un rob al lui Dumnezeu, un om care a ales, prin călugărie, nu doar lepădarea de lume, ci şi lepădarea de sine. Cei care asmut asupra lui toate hergheliile preamăririi lumeşti nu-i fac nici un serviciu.

6 comentarii:

madalin spunea...

Hmm.. Ce chestie.. Ma credeti ca inainte de a accesa blogul dumneavoastra sa vad ce ati mai postat,am citit articolul domnului Plesu chiar de pe site-ul dilemaveche.ro,unde dumnealui l-a postat initial.. Si acum il vad iarasi aici,dupa putin timp.. Se vede ca nu prea va scapa articolele interesante de pe net.. Da,ce sa mai zic.. Am o ciudata senzatie de "deja-vu" sau de.."en passant-vu",de la o sursa de unde l-am citit mai intai catre alta.Ce ciudat cand se intampla asa.. Si de pe adevarul.ro,unde recunosc ca azi am facut ceva ce n-am mai facut de ani buni,si anume am citit timp de vreo 5-6 ore diverse articole care m-au scarbit unul mai mult decat altul,sincer,va zic.. Era vorba de niste preoti acuzati de homosexualitate,de tineri care au murit in accident de masina in timp ce faceau sex in masina,de o fetita de 12 ani vanduta altei familii(stiti cum fac rromii..) si legata cu un lant in jurul piciorului,de fel si fel de "jmecheri" csre fac fel si fel de lucruri(printre care si "celebrul" iustin covei de-aici de la noi..),ca sa nu mai aduc vorba de psihopatul acela din Norvegia.. Iar intrebarea mea pentru dumneavoastra este:CE SE INTAMPLA CU LUMEA ASTA PE CARE TRAIM???Aveti un raspuns la aceasta intrebare?Daca aveti,va rog tare mult sa mi-l transmiteti si mie,pentru ca eu unul nu prea mai inteleg mare lucru din "viata".. A.. Sa nu uit despre acea biserica din nu-stiu-ce sat de la noi care are niste pereti interiori de-a dreptul "horror",cu niste diavoli care schingiuiesc pe cei pacatosi.. Poate ca asta ar fi una din solutii:sa facem poze acelei biserici si sa postam pozele peste tot.Poate asa oamenii vor deveni mai.."normali",nu indraznesc sa scriu "buni".. Si nu vor mai fi atat de rai si indiferenti,cum suntem de obicei.. Si foarte important:in nici un caz nu ma exclud.Eu sunt constient cat de pacatos sunt.. Citeam in revista "Familia Ortodoxa" din iulie ca "mai mari decat cei care fac minuni sunt cei care-si vad pacatele".Si vreau sa va zic ca "stau bine" la capitolul asta in ultima vreme(nu ca ma laud sau ceva..).Si nu mi-a facut "deosebita placere" cand am citit un articol tot pe adevarul.ro,parca,cu tarifele percepute de bisericile din Craiova pt o nunta,de exemplu.. 700 de lei o cununie?Wow!Si 300 de lei Botezul,la cele din centru.. Bun,ok,se elibereaza chitanta si sunt constient ca trebuie platit "curentul"(incorect spus asa,corect se zice ca platesti "energia";W=U*I*t,asta ca sa se vada ca nu fac degeaba facultatea aia.. Deci se mai plateste si tensiunea si unitatea de timp,pe langa curent :) ),da' totusi.. Atat de scump?Hmm.. Ma rog,in cazul meu,saracul de mine,oricum nu prea am eu ganduri de insuratoare,cat despre un copil..in vremurile astea.. Imi vine in minte doar: "GLUMESTI,NU-I ASA?!?!".No way,Jose!Chiar, cugetam eu in sinea mea acum ceva timp.. Pana acum vreo 300,200,hai..,chiar si acum 100 de ani..era ok,era "intru randuiala" sa faci copii.. Dar avand in vedere vremurile noastre.. Dar mai bine tac din gura!(poate maine ajung la MTV,hmm..ce gluma!)
Si ce ziceti de articolul acesta al domnului Cartianu:http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/O_lectie_de_la_Dumnezeu_7_526217378.html
L-am gasit foarte interesant,personal.. "«Unde ma aflu? An de an am inviat sub ochii tai si nu stii unde ma aflu? In Ceruri!»". - SUPERB!Poate ar trebui sa citesc si eu cartea aceea..

m spunea...

Si vreau sa va intreb.. Mai bine spus sa va zic sa aruncati o privire cat de scurta,daca se poate,pe coperta revistei "Familia Ortodoxa" de pe luna iulie,la acei copilasi.. Deci.. TOTI sunt minunati,cum sunt toti copii!Dar fetita din mijloc este..cum sa va zic.. Aproape ca mi-au dat lacrimile cand am privit-o prima data!Este..un ingeras pt care as fi in stare sa-mi dau viata,la o adica.. Sa n-o fac acum pe eroul,dar.. Parca imi aduce aminte de cineva ori de cate ori o privesc(ma rog,acum m-am obisnuit cu chipul ei.. Dar primele zile nu ma mai saturam s-o privesc!).De fapt..cred ca "imi aduce aminte" de fetita mea,aceea pe care as fi vrut s-o am si eu candva in viata asta.. Dar pe care,din pacate,n-o voi avea!Avand in vedere.."vrenurile noastre".. Sa zicem ca eu unul imi iubesc fetita mea nenascuta atat de mult..incat nu imi permit s-o las sa treaca prin tot acest..prin toata "chestia" asta.. Nu am cum s-o pun sa treaca prin toata viata asta!Deci.."nu asa!".. Pe bune,NU ASA!Dar cum..?ALTFEL!!!Daca ar fi altfel,sigur ca da!"Intocmai si la timp!",cum se zice.Dar asa..NU!!!Mai bine nu!Mai bine lipsa!("NU,merci!").
Si va mai spun ca am dat de revista aceasta absolut intamplator.. Stiti,eu unul evit mult sa arunc vreo privire,macar,catre chioscurile de ziare,de mult timp.. Dar intr-o zi,acum o saptamana si ceva,eram intr-un loc in care nu ar fi trebuit sa fiu..ma rog,am facut eu ceva ce n-ar fi trebuit sa fac.. Si s-a intamplat sa trec pe langa un chiosc de ziare.. Si nu mai stiu din ce cauza am aruncat o privire peste "jegoseniile" alea expuse acolo.. Si cand am vazut copii aia pe coperta revistei.. Am ramas ceva timp cu privirea fixa pe ei,am stat acolo ca prostul ceva timp.. Si asa am aflat ca exista aceasta revista.. Pe care am cumparat-o imediat pentru cei aceasta imagine absolut divina cu cei 3 copii(mai ales cea din mijloc!!! :) ).. Si pe care o s-o cumpar cu constiinciozitate(sper ca asa se scrie..cam lung cuvantul asta..) de-acum incolo,cu siguranta!
Ha.. Citind despre viata Sfintei Irina Hrisovalantu.. Am facut o parabola..mi-au venit in minte(pe langa gandurile mele rele obisnuite..) multe asemanari,pastrand proportia,intre sfanta si o maicuta de la Catedrala Mitropolitana de-aici din Timisoara.. Deci,va zic.. Pai..cum zicea acolo..ca sfanta a mancat 3 ani numai paine,apa si verdeturi.. Si ca isi acoperea fata cu o mahrama sau ceva cand se impartasea,ca sa nu i se vada lacrimile..si ca ea,saraca,in sfintenia ei,se considera asemenea cu talharii.. :) Ok,scuze,da' asta chiar e putin funny.. Sa stiti ca am observat asta.. Toti sfintii fac asa..ei se considera niste pacatosi etc,cand de fapt.. E exact invers!Asa facea si Sfantul Sisoe,care in ceasul mortii am citit ca le-a spus celor de langa el ceva de genul: "adevarat va zic,ca n-am nici macar constiinta de a ma considera credincios".. Si dup-aia o lumina puternica zice ca s-a ivit acolo.. Ceva cu niste ingeri si din astea.. Si sfantul zicea ca nu are nici macar constiinta.. Smerenia specifica lor..

m spunea...

Asa.. Si ma apucasem sa va zic despre maicuta aceea de la Catedrala.. La fel si ea,cand ma duceam pe-acolo,va zic.. Tot mereu o vedeam ca tine capul numai in jos.. Si parea ca e cam.."speriata",saracuta de ea.. Era asa..foarte fragila si sensibila.. Si.. Si sa vedeti ce ochi mari si maro are!!!! :) Are niste ochi incredibil de.."inocenti"!Pe bune,mi se par atat de puri.. Si blanzi!Este o fata,daca ma pot exprima asa,atat de inofensiva.. Pun pariu ca si ea plange mult,saracuta de ea.. Si stiti ce-am facut intr-z zi,pacatosul si jegosul de mine..?Dar..sa ramana intre noi!Sa stergeti acest paragraf,in caz ca aveti de gand sa publicati comentariile!Vorbesc serios!!!Pai.. Intr-o zi am luat o orhidee la ghiveci(mai era si una foarte frumoasa,fara falsa modestie..),era rosie si patata cu galben si negru,parca.. Din asta care nu se gaseste prin florarii,supermarketuri.. Nu ca ma laud sau ceva,doar vreau sa zic.. Si eu o luasem pt o colega de la facultate,care nu a putut s-o accepte..ma rog,mi-a zis ca are prieten.. Cu toate ca initial o acceptase,da' dup-aia m-am trezit cu ea ca mi-a adus-o inapoi.. Si eu trebuia sa o ofer unei fete,normmal,ca sa fac eu cu ea.. Asa ca i-am oferit-o chiar acelei maicute de la Catedrala.. Ca le-am luat cate una tuturor cunostintelor mele..chiar nu aveam cui s-o dau.. Si am facut asa.. Sper ca nu e mare pacat sau ceva.. I-am scris maicutei aceleia de mana vreo 20 de pagini.. I-am scris foarte multe..i-am scris despre Maica Domnului(i-am zis ca daca as fi trait in acele vremuri..as fi vrut sa pot sa-i ofer Maicii Domnului o orhidee din asta la ghiveci,dar ca atunci nu exista "posibilitatea" asta.. Asa ca i-am scris ca macar un trandafir as fi vrut sa- ofer.. Un trandafiras din ala intr-o oala din aia de lut sau cum era pe-atunci.. Si nu stiu ce..ca de multe ori ma gandesc la asta,ca i-as oferi Maicii Domnului un trandafir la ghiveci.. Dar.. Mereu ma gandesc ca probabil nici macar n-as fi putut ajunge vreodata atat de aproape de Ea incat sa fac asta.. Ar fi inceput sa-mi tremure mainile foarte tare.. Si n-as fi putut s-o privesc in ochi.. Probabil as fi facut atac de cord sau ceva in tot acel proces..).I-am scris si ca am vazut intr-un film,si e posibil ca sa se fi intamplat chiar asa ceva,zic eu.. A fost asa.. Intr-un film..cineva,un barbat,a intrebat-O ceva pe Maica Domnului.. Si in acel film,Maica Domnului a facut asa.. A zambit,apoi a facut cativa pasi catre acel om pana a ajuns langa el si i-a luat mainile lui in propriile Ei maini.. Asta se intamplase dupa ce Mantuitorul se inaltase.. A avut o nelamurire acel barbat.. A zis dup-aia ceva de genul: "Cred,dar nu inteleg!".Si ma gandesc si eu uneori ca sunt exact ca acel om.. Adica,cred(la nivelul meu..adica foarte putin,va dati seama..) uneori,as zice,dar nu inteleg.. Ma depasesc muuulte lucruri..

m spunea...

Asa.. Si revenind la ce i-am scris maicutei.. I-am mai scris despre Sfantul Anton,despre Sfanta Rita si despre multe altele.. I-am scris si de dumneavoastra.. Ca ati fost profesorul meu in 5-8.. Si ce ne mai ziceati pe-acolo.. I-am scris si despre casatorie,ca in ziua de azi multi oameni se casatoresc la modul:barbatul are nevoie de o femeie frumoasa,femeia are nevoie de un barbat cu bani.. Si ca in final rezulta ceva nasol.. Si tot asa.. A,si i-am mai pus intr-o alta lasa niste reviste.. Care inseamna foarte mult pt mine.. Bugs Bunny si Mickey Mouse,pe care mi le luau ai mei cand eram mic.. Si care mi-au marcat mult copilaria.. Acolo sunt niste dialoguri de un umor si niste povesti foarte interesante,sunt anumite morale care se deslusesc din ele.. Si i-am scris sa le dea unor copii care au nevoie de ele.. M-am gandit ca trebuie sa stie dansa niste copilasi.. Sa le fie folositoare si altora,nu numai mie.. Asa.. Si ma rog.. Nu vreau sa exagerez sau ceva.. Dar stiu ca o "chestie" ca asta nu se intampla mereu unei maicute,dar nu inteleg de ce.. Adica,ele nu primesc niciodata flori sau din astea,cu toate ca ar trebui sa primeasca cele mai multe flori de pe lumea asta dintre toate femeile!Iar concluzia e ca asta e o lume stramba!FOARTE stramba!Iar reactia maicutei a fost.."breath-takin'",cum se zice.. Dupa aia chiar mi-a placut cum a iesit totul.. Se vedea ca nu in fiecare zi i se intampla asa ceva.. V-am zis,nu vreau sa par ca ma laud sau ceva.. Dar chiar a fost foarte misto totul.. Mi-a zis,cu acea voce joasa a ei: "Cu ce ocazie..",iar eu i-am raspuns ceva de genul "cu nici o ocazie speciala.. Asa..".Apoi mi-a zis: "Da' cine sunteti,ca nu v-am mai vazut..".. Nu mai stiu ce-am zis.. De fapt,nu conteaza ce-am zis eu.. Cuvintele ei,in schimb,mi-au ramas intiparite in minte!Pt totdeauna!Am zis..: "v-am vazut aici cand am venit pe-aici si..".Maicuta are datoria de a vinde la micutul stand cu obiecte religioase din interiorul catedralei.. A,mi-a mai zis: "Chiar m-ati surprins..".V-am zis,se vedea ca nu era deloc obisnuita cu asa ceva.. Ma si mir ca a acceptat,saracuta de ea.. Bine ca a acceptat orhideea aceea,altfel cred ca n-as mai fi dormit pana acum.. Si s-a intamplat acum multe luni faza.. Da..a fost asa.. A fost ceva incredibil pt mine sa pot sa ofer acea orhidee maicutei aceleia si sa pot sta de vorba cu dansa pt cateva secunde.. Am vorbit cu un inger!Este un inger,pur si simplu!"Maicile si calugarii sunt ingerii pamantului" citeam pe un site ortodox acum ceva timp.Iar eu am avut..sansa/onoarea/privilegiul sa fac asa ceva..sa stau de vorba cu acea maicuta.. Este un suflet de virgina,cum ziceati dumneavoastra despre Gabitza in "hrana pentru ingeri".. Ce nu pot eu sa inteleg de ce alege Dumnezeu ca pe unele suflete de virgine sa le pedepseasca.. Ma rog,sa nu intru in asa ceva..
Da.. Asta vroiam sa va zic.. Despre maicuta aceea.. Despre acel inger.. Si stiu ca nu se poate asa ceva,ca nu este permis.. Si si acest aspect contribuie la jegosenia acestei lumi.. Mi-ar fi placut nespus de mult sa o pot imbratisa pe acea maicuta..macar pt vreo 5 secunde sau asa ceva.. Dar stiu ca nu se poate intampla asta aici,pe lumea asta.. Pt ca ar fi vorba de anumite ispite,nu?Sa nu ne smintim sau cum s-o numi.. Asa ca nu pot face decat s-o pastrez in inima mea pe acea maicuta.. Cu toate ca mi-ar fi placut sa-i spun cat de mult tin la ea,macar.. Pt simplul fapt ca este.."un suflet de virgina".Doar pt asta.Ca toate maicile.. Adica.. Eu stiu cum sunt alte femei de pe lumea asta.. Iar multe din ele sunt chiar.."opuse",din punct de vedere al sufletului,fata de maici.. Si fac fel si fel de pacate.. Duc o viata foarte..pacatoasa,ca sa zic mai multe.Pe cand altele,saracele de ele..au numai restrictii si din astea.. Dar in acelasi timp presupun ca si bucuria sufleteasca la final este..foarte mare,ca sa nu zic infinita.Se invrednicesc de prea-curatele cununi,cum se zice in acea rugaciune catre Sfanta Irina..

m spunea...

Si mai e un interviu incredibil in acea revista cu Ioan Iscu,nepotul parintelui Gherasim Iscu.Zice acolo ca s-a intalnit intr-o zi la metrou cu un calugar foarte sarac,care a venit direct la dansul dintr-o multime de oameni si i-a zis: "aveti un sfant in familie!".Imediat domnul Ioan s-a gandit la cineva din neamul sau care a murit la 6 luni,dar acel calugar i-a zis: "Nu!persoana de care vorbesc a fost preot." - deci.. parca si acum mi s-a facut pielea de gaina.. Adica.."DE UNDE STII???".Cum de stai acel om despre asa ceva.. Te duce cu gandul la parintele Arsenie Boca,care putea citi gandurile..(am citit si de faza aia cand i-a dat cu o matura peste cocoasa unei femei care tot intra si iesea din acea manastire.. Vorba d-lui care povestea faza,oricine s-ar fi smintit vazand asa ceva.. Si dup-aia,cand a venit chiar si dupa ce i-a dat cu matura pe spinare,a zis: "vedeti,mai,tot asa trebuie sa fie si calugarul..",adica in pofida ispitelor,sa "revina" mereu catre cele sfinte.. - hmm..ce ziceti de.."talcuirea" asta?Dupa ce mor parca vad ca o sa-mi iau epitetul "talcuitorul" sau ceva.. Doamne,iarta-ma! :) ) De fapt,aia a fost "inainte-vedere",nu citire de ganduri..nu?A fost ceva diferit,ca nu a citit nici un gand.. Si apoi mai zicea d-l Ioan ca a facut un accident cu 175 la ora si a scapat aproape fara nimic,cu toate ca masina s-a facut praf!Asta visavi daca a mijlocit pt dansul parintele Gherasim..

Si mai vroiam sa va zic mai multe..dar sunt de vreo 7 ore la net si nu mai pot.. E 6 dimineata.. Tre sa dorm imediat,ca nu mai pot..
Doar va mai zic de alt inger,de alt suflet de virgina.. Care a vrut de ziua ei de 9 anisori nu vreun cadou,ci sa se stranga putini bani pt niste oameni din Africa,ca a auzit ea ca acolo sunt niste oameni care nu au nici macar apa sa bea(pe cand noi avem atatea..si tot ne palngem!"n-ai cum sa multumesti omul!" pre-bine zicea o profa de la facultate..).Si apoi,peste nu mult timp..ce credeti.. A accidentat-o mortal o masina.. Absolut incredibil!N-a asteptat Dumnezeu inca putin de tot,sa se fi sarutat si ea pt prima data,macar.. Sa simta acele..senzatii incredibile,macar.. E unul din primele lucruri care imi vin in minte ori de cate ori aud asa ceva.. Macar se se fi sarutat o data,prima data.. Si apoi sa moara.. A,si ar mai fi sa se tina in brate cu acel baiat..si sa se uite la stele noaptea,eventaul in timp ce se tin in brate.. Pe sistemul: "sunt multe fete pe lumea asta,dar numai cu una ai vrea sa stai intins pe spate si sa te uiti la stele.. Eventual in timp ce o tii in brate..".
Iar despre ca as fi vrut sa ma imbratisez macar pt 5 secunde cu maicuta aceea.. Macar in rai sa pot face asta..?!Ce ziceti..?Poate acolo sa fie permis asa ceva,fara ganduri rele si fara ispite si alte jegosenii ale lumii asteia.. Presupunand ca o sa ajung si eu pe-acolo vreodata.. Daca nu,macar pana la poarta pot sa vin,s-o tin in brate 5 secunde pe maicuta,apoi sa cad..?Macar atat ar fi dragut.. Scuze,sunt cam extrem de obosit acum si nu mai stiu ce scriu si..mai bine ma dus repede la somn..

Rachel Beckwith - fetita aceea de care v-am zis..
http://www.realitatea.net/o-fetita-de-9-ani-din-sua-care-a-cerut-cadou-de-ziua-ei-apa-pentru-un-sat-din-africa-a-murit_857215.html

Marcel Răduţ Selişte spunea...

Draga frate, Madalin, iti multumesc pentru comentarii. Te indemn sa-ti gasesti timp sa scrii. Ai ganduri frumoase care trebuie impartasite semenilor. Incearca, pentru inceput, sa-ti faci un blog. Noteaza-ti gandurile, asa cum se nasc ele in sufletul tau. In timp, cu rugaciune si rabdare, iti vei cizela stilul. Astept sa-mi trimiti adresa ta de email. Eu pot fi contactat la adresa: princevlado@yahoo.com Despre ce se intampla cu lumea asta pot sa-ti spun doar ca multi dintre oameni - ierarhi, clerici, monahi, monahii si mireni - prefera sa calatoreasca pe calea Intunericului si refuza sa-si asume Calea, Adevaru si Viata, adica pe Hristos. Fiecare dintre noi are aceasta cadere in bezna. Important este sa ne ridicam si sa ne intoarcem la Hristos. Astept vesti de la tine. Cu prietenie in Hristos, Pr. Marcel