Jurnal de spital - Hrană pentru îngeri

Suferinţa bolii poate fi uneori explicată medical, de multe ori poţi filosofa despre suferinţă, însă niciodată nu ai altă alternative în faţa suferinţei unui copil bolnav, decât slujirea lui în tăcere, rugăciune şi lacrimă. Vă ofer câteva rânduri din „Jurnalul meu de Spital”, despre suferinţă şi minuni dumnezeieşti, despre neputinţele mele, un preot martor la graniţa dintre viaţă, moarte şi renaştere…

Când am slujit Sfântul Maslu, pentru întâia oară, în Spital, acum aproape şase ani în urmă, am decis să aleg ca loc de slujire, sala de joacă pe care o reamenajasem, ajutat de voluntarii mei, în Onco-Pediatrie, la etajul 10. S-au rugat împreună cu noi, preoţii slujitori, mai multe mămici însoţite de copilaşii în trupurile cărora boala săpa precum o carie în lemnul unui copac firav. Se bucurau copiii când preoţii treceau să-i ungă cu untdelemn sfinţit. Nu înţelegeau ei prea bine de ce primesc această ungere sfinţită. "Să te faci bine, mami! Stai cuminte să te ungă tata popa!", glăsuia în şoaptă câte o mămică, legănându-şi pruncul bolnav. Copiii mai măricei ne priveau cu seriozitate, parcă pătrunşi de importanţa momentului, iscodeau cu ochi lor inocenţi să înţeleagă semnificaţia gesturilor ritualice făcute de preoţi. Îşi plecau frunţile şi-şi întindeau mâinile spre noi, preoţii, aşteptând să fie unşi cu untdelemnul sfinţit, credinţă de copil şi nădejde curată în mila lui Dumnezeu. 

Am săvârşit Sfântul Maslu şi la sfârşit, am împărţit cu mămicile şi copiii câteva merinde, într-o agapă tăcută. O agapă a speranţei pentru mămicile care se rugaseră cu lacrimi în ochi pentru vindecarea copiilor, iar pentru mine, o agapă a neputinţei mele, martor al suferinţei copiilor din Onco-pediatrie, un preot chinuit de gândul că nu are puterea să aduc mai multă bucurie în sufletele copiilor bolnavi de cancer. Ajută, Doamne, necredinţei mele... 

Mă pregăteam să plec din Onco-Pediatrie, dar m-am auzit strigat de o mămică. "Părinte, mai sunt copilaşi într-un salon. Nu au venit la Maslu, că sunt cu perfuzii. Veniţi şi până la ei?" Am intrat în salon. Un băiat mai măricel era culcat pe patul de spital. Îmi zâmbea. "Tu de ce nu ai venit la Maslu? Văd că eşti băiat mare şi nu ai perfuzie!", l-am întrebat dojenindu-l cu blândeţe. "Nu poate să meargă, părinte! Boala i-a luat picioarele, merge doar în cărucior", mi-a răspuns o femeie între două vârste, culcată pe acelaşi pat. Am simţit cum din adâncul meu năvăleşte spre ochii mei un ocean de lacrimi. L-am uns pe băieţel cu untdelemn sfinţit, i-am mângâiat obrazul şi am oprit în mine tristeţea cumplită şi dureroasă ca o tăietură de cuţit. Nu aveam dreptul să-i tulbur pe cei din jur cu slăbiciunile mele. Mi-am întors privirea înlăcrimată spre celălalt pat din salon, unde abia zăream umbra unui copil. 

Aşa am regăsit-o... (articol integral -Blogurile ADEVĂRUL-)

ALBUM FOTO - Biserica Spitalului Clinic Judeţean şi a Căminului pentru Persoane Vârstnice din Craiova - Sfânta Liturghie de Buna Vestire

Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta – un model pentru femeile românce

Ziua de 26 Martie este zi de mare sărbătoare pentru noi, slujitorii loiali ai Casei Regale a României. Ziua de 26 Martie este ziua de naştere a Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta, o femeie nobilă care impresionează prin inteligenţă, eleganţă, generozitate şi discreţie, demn urmaş la Tron al Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, o binecuvântare pentru Ţară şi Neamul Românesc.

Născută la Lausanne (Elveţia) în ziua de 26 martie 1949, ASR Principesa Moştenitoare Margareta este prima fiică a Majestăţilor Lor Regele Mihai I şi Regina Ana ai României.Licenţiată în Sociologie, în Ştiinţe Politice şi în Drept Internaţional a Universităţii din Edinburgh (Scoţia), Principesa Margareta a participat, în perioada de exil a Familiei Regale, la proiectele Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul Naţiunilor Unite şi ale Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD). 

ASR Principesa Moştenitoare Margareta a venit în Ţară, în ziua de 18 ianuarie 1990, ca reprezentant al Majestăţii Sale Regele Mihai I al României şi s-a implicat imediat în efortul de democratizare şi de vindecare a rănilor provocate de dictatura comunistă sufletului românesc. Conştientizând situaţia socială gravă în care se aflau numeroşi români, ASR Principesa Moştenitoare Margareta, împreună cu tatăl său, Majestatea Sa Regele Mihai I al României, a luat iniţiativa înfiinţării, în anul 1990, a Fundaţiei "Principesa Margareta a României", în scopul sprijinirii bătrânilor, tinerilor şi copiilor aflaţi în situaţii de dificultate fizică sau materială. 

În 1997 şi 2002, Alteţa Sa Regală a fost alături de Majestatea Sa Regele Mihai I al României în turneele oficiale pentru sprijinirea aderării României la NATO şi Uniunea Europeană, organizate de Familia Regală a României pe lângă principalele cancelarii europene occidentale. 

În ziua de 21 septembrie 1996, ASR Principesa Moştenitoare Margereta se căsătoreşte cu ASR Principele Radu, alături de care locuieşte, din 2001, la Palatul Elisabeta din Bucureşti. 

ASR Principesa Moştenitoare Margareta este decorată cu Marea Cruce a Ordinului Carol I (1996), cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României (2011), cu Marea Cruce a Ordinului de Malta (2003), cu Marea Cruce a Ordinului Sfânta Isabel a Portugaliei (2012) şi este Cavaler al “Legiunii de Onoare” a Republicii Franceze (2009). ASR Principesa Moştenitoare Margareta este preşedintele “Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă Săvârşin”, care are ca scop crearea unui model de dezvoltare rurală şi de atragere a investiţiilor străine, al “Fundaţiei Regale de Management al Ospitalităţii” şi preşedinte de onoare al “Fundaţiei Atletismul Românesc”.

ASR Principesa Moştenitoare Margareta a acordat Înaltul Patronaj Societăţii Enescu din Londra, Festivalului Transilvania Fest, Festivalului Sighişoara Medievală, Concursului profesional studenţesc “Agronomiada”, Fundaţiei Culturale Roşia Montană, “Festivalului de Teatru pentru Copii şi Adolescenţi Mark Twain”, Iniţiativei Naţionale “Plantăm Fapte Bune în România”, reprezentată de Asociaţia Eco-assist, Conferinţei “Christmas Lectures’’ şi Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic “Grand Prix Nova’’, iar împreună cu ASR Principele Radu, patronează “Concursul Internaţional Basmele Reginei Maria” şi Festivalul Internaţional “EUROPAfest”. ASR Principesa Moştenitoare Margareta este Patronul Regal al “Duke of Edinburgh Award Romania” şi Patronul spiritual al “Centrului de Specializare în reabilitarea Patrimoniului Construit”. 

Generozitatea şi loialitatea ASR Principesa Moştenitoare Margareta faţă de Ţără şi Neamul Românesc se exprimă şi prin bogata activitate filantropică şi de educaţie în beneficiul copiilor şi tinerilor desfăşurată prin intermediul proiectelor implementate de Fundaţia ”Principesa Margareta a României”. Dintre aceste proiecte, amintesc... (articol integral - Blogurile Adevărul -)

Excelenţa Sa Emma Nicholson, Baroneasă de Winterbourne, şi Biserica lui Hristos din Oltenia

În plină campanie anti-clericală şi anti-BOR, declanşată atât de îndârjirea seculariştilor români, cât şi de erorile de comunicare ale unor dintre oficialii Bisericii, un important om politic al Uniunii Europene şi deopotrivă reprezentant de seamă al artistocraţiei britanice a sosit, la sfârşitul săptămânii trecute, în Cetatea Băniei pentru a omagia una dintre cele mai importante asociaţii de filantropie ale Bisericii noastre.

Excelenţa Sa Emma Nicholson, Baroneasă de Winterbourne şi membră a Camerei Lorzilor din Parlamentul Britanic a participat, în calitate de Membru de Onoare, la Adunarea Generală aniversară a Asociaţiei ”Vasiliada”, cu ocazia împlinirii a 14 ani de activitate filantropică a acestei organizaţii creştine patronate de Mitropolia Olteniei.

În prezenţa Excelenţei Sale Baroneasa Emma Nicholson şi a ÎPS Acad. Dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Craiovei, în Aula „Mitropolit Nestor Vornicescu” din incinta Centrului de Restaurare, Conservare Patrimoniu şi Vizualizare al Arhiepiscopiei Craiovei au fost prezentate rezultatele celor 14 ani de activitate ai „Vasiliadei” în slujirea copiilor orfani, bolnavi, a săracilor şi tuturor celor pe care societatea şi statul nu au reuşit să le ofere ocrotire şi o viaţă demnă.

Nu voi insista asupra Raportului de activitate prezentat, nu este în intenţia mea să scriu un articol de propagandă, însă datoria de creştin îmi cere să vă ofer o sinteză a activităţii Asociaţiei „Vasiliada”, unde am onoarea să fiu membru, aşa cum a fost realizată într-un singur an din cei 14 ani de activitate, adică în anul 2014. Numai într-un singur, în 2014, Asociaţia „Vasiliada” a reuşit să administreze cu succes 9 aşezăminte sociale - care beneficiază de dotări la înalte standarde datorită fondurilor europene şi a resurselor financiare alocate de Biserică - să implementeze 9 proiecte sociale şi filantropice, oferind ajutor duhovnicesc, material şi financiar, prin intermediul acestor mecanisme de filantropie, pentru aproximativ 3000 de copii, tineri, bătrâni şi familii afectate de sărăcie din ţinuturile Olteniei. 3000 de semeni ai noştri au fost ajutaţi de „Vasiliada" care dispune de o resursă umană format din doar 46 de angajaţi şi 67 de voluntari!

Sunt cifre pe care unii le vor contesta, refuzând să accepte faptul că în Biserică există oameni care îşi fac datoria de creştini. Cum spuneam, nu insist pe aceste statistici, doar îi invit pe cei care nu cred adevărul din spatele cifrelor, să vină în Oltenia şi să viziteze aşezămintele noastre filantropice.

Adunarea Generală aniversară a „Vasiliadei” a oferit însă participanţilor ocazia unică de a fi martori la un magistral dialog şi schimb de idei între un ierarh al Bisericii Ortodoxe şi un creştin şi membru de marcă al aristocraţiei britanice pe tema relaţiei dintre Biserică şi Stat, o temă intens dezbătută de câteva luni în agora românească. (articol integral -BLOGURILE ADEVĂRUL-)

Ora de Religie – O victorie care trebuie să dea de gândit

În agora românească, pentru prima oară în istoria noastră post-decembristă, s-au confruntat direct şi incisiv forţele anti-clericale, seculariste şi forţele creştine, bisericeşti. Miza imediată a acestei confruntări a fost Ora de Religie, dar implicaţiile sunt cu mult mai mari şi cu efecte în timp încă dificil de estimat.

La finalul confruntării, victoria este a Bisericii. Conform Ministerului Educaţiei, ”până vineri, 6 martie, ora 18:00, la nivelul întregii ţări, au fost introduse 2.123.645 de cereri, reprezentând 89,75% din totalul celor 2.366.086 de elevi eligibili să formuleze cereri pentru a lua parte la ora de religie.” Altfel spus, tabăra anti-clericală şi secularistă înregistrează o înfrângere deplorabilă, căci părinţii şi elevii români, în marea lor majoritate, au decis că Ora de Religie este folositoare.

Care au fost motivele acestei înfrângeri fără replică a seculariştilor?

Înainte de toate, există un motiv moral. Seculariştii nu au acţionat din dorinţa de a oferi o alternativă morală la educaţia religioasă. Fantoşa cu ”Istoria Religiilor”, promovată ca aşa-zisă alternativă, exprimă fie o imaturitate conceptuală, fie rea-voinţă pentru că din ”Istoria Religiilor” nu poţi învăţa un sistem de norme morale, ci doar... o istorie despre religii. Propunerea ca "Educaţia civică" să fie variantă la Ora de Religie este identic de superficială, pentru că la ora de educaţie civică înveţi despre ce înseamnă a fi cetăţean, despre drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, nu despre sensul vieţii ori despre vreo morală superioară. 

Orbiţi în dorinţa lor de a lovi cu orice preţ în Biserică, de a izgoni Biserica din spaţiul public şi mai ales, de a seculariza forţat şi la modul absolut şcoala românească, în detrimentul tradiţiei colaborării străvechi dintre şcoala românească şi Biserică - întreruptă doar de dictatura comunistă - activiştii secularişti şi anti-clericali au devenit antipatici pentru cei mai mulţi dintre români şi surprinzător, au reuşit "performanţa" să transforme Biserica într-o victimă a contextului. Spun surprinzător pentru că atmosfera în care a fost lansată campania împotriva Orei de Religie era extrem de toxică Bisericii lui Hristos, datorită feluritelor acuze aduse mai ales Bisericii Ortodoxe, despre colaborarea cu mediul politic, afacerile lumeşti etc. (articol integral -ADEVĂRUL-)

Ora de Religie – "piatră de poticnire" pentru atei şi "probă de foc" pentru credincioşi

Educaţia religioasă în şcoala românească a alungat, în anii 90, demonul a ceea ce a fost educaţia socialistă şi marxistă a regimului ateist ceauşist. După 25 de ani de la căderea comunismului, seminţele otrăvite pe care acest regim criminal le-a sădit în sufletele noastre dau proaste roade, inspirând o nouă mişcare ateistă, îmbrăcată în hainele aşa-zisei modernităţi şi predicând o secularizare absolută a statului şi societăţii noastre.

Surprinzător şi iritant pentru adversarii Bisericii, reacţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a Patriarhiei Române a fost promptă şi eficientă. În campania de apărare şi promovare a Orei de Religie în şcoala românească, Biserica a dovedit că atât în adâncurile neştiute ale comunităţilor româneşti, cât şi în rândul elitelor, există sentimentul de loialitate faţă de educaţia religioasă a copiilor noştri. 

Biserica Ortodoxă Română nu este singură în lupta pentru apărarea Orei de Religie, deşi principalele atacuri de presă şi ale părţii ateiste din societatea civilă românească au fost orientate spre aceasta. 

Principalele culte religioase din Statul Român, întrunite în şedinţa de lucru a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, din 28 februarie 2015, sub preşedenţia IPS Părintele Ioan Robu, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Romano – Catolic de Bucureşti, au adoptat Apelul Comun „Lumină pentru Viaţă”. Importanţa Orei de Religie pentru educaţia copiilor şi tinerilor.

***

Dragii noştri părinţi, Dumnezeu îngăduie pentru păcatele noastre să trecem prin această „probă de foc” – apărarea Orei de Religie în şcoala românească. Urmând poruncile lui Dumnezeu şi pilda Sfinţilor Săi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom face datoria şi vom mărturisi adevărul credinţei noastre. 

Dragii noştri părinţi, cel mai frumos dar pe care îl veţi face copiilor voştri este floarea mântuirii răsărită din veşnica primăvară a împreună vieţuirii cu Dumnezeu! Mergeţi la şcoala copiilor voştri şi faceţi cerere ca aceştia să fie înscrişi la Ora de Religie. Sesizaţi autorităţilor în drept şi reprezentanţilor cultului dvs. religios orice tentativă prin care s-ar încerca să vă fie oprită exercitarea dreptului dvs. de a vă înscrie copiii la Ora de Religie. 

Vorbiţi cu copiii voştri, mărturisiţi-le că adevărata viaţă este a urma poruncile lui Dumnezeu şi îndemnaţi-vă copiii să participe la Ora de Religie. 

Părinţi, înscrieţi-vă copiii la Ora de Religie! (articol integral -Blogurile ADEVĂRUL-)