Psalmul 89
Doamne, scăpare Te-ai făcut
nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi
s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu
întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai
oamenilor", Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca
ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor
fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi
va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am
sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai
fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei
Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am
stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele
anilor noştri sunt şaptezeci de ani; Iar de vor fi în putere
optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine
cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile
spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta
departe? Mângâie pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila
Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.
Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut
rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează
pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste
noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează...
Epistola întâia
către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Cap. XIII, 1-13
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale
îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval
răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi
orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar
dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da
trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea
îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se
laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,
nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se
bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate
le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa;
darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi
în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este
în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un
copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale
copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă
către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am
fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi
dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea...
Al-Baqara 2:177
Cuvioşia nu stă în
a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în
Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Scriptură şi în profeţi, a da din avere, în pofida iubirii pentru ea, rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului,
cerşetorului şi pentru răscumpărarea celor robiţi, a împlini Rugăciunea,
a da Dania, a-şi ţine legământul, dacă s-a legat, a fi
răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele de primejdie. Aceştia sunt cei
drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu