”Şi intrând, Iisus trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.” (Sfânta Evanghelie după Luca, XIX, 2-9)
Mândru, sfidător, prea
puțin smerit, nu știu cât de căit și îndreptat, cetățeanul Năstase Adrian, fost
prim-ministru al României și fost pușcăriaș, se bucură de libertate. Spălat în
fața legii, căci Justiția a considerat că merită să fie eliberat condiționat, el
se alătură numeroșilor ”băieți deștepți” care au fentat sistemul, acceptând riscul
de a executa o pedeapsă cu închisoarea relativ mică, în schimbul averilor
făcute prin corupție și abuz, dosite în unghere tainice pentru a fi folosite
după trecerea furtunii.
Da, Năstase Adrian zice altceva, el se consideră o
victimă a regimului Băsescu. Este dreptul lui să spună asta. Probabil că tot
așa va țipa și cetățeanul Băsescu Traian, că este victima regimului, după ce va
pierde imunitatea de șef al statului, dacă cumva Justiția unei republici
conduse de un președinte PSD va descoperi bucuroasă niscavai dosare peste care
anii au așezat tone de praf prin arhivele vreunui procuror ori serviciu secret.
Va fi dreptul lui să țipe asta.
Să ne gândim cu sinceritate. Avem noi, creștinii români, puterea
să-i iertăm pe dregătorii infractori?
Poate un creștin
român, care a suferit din cauza corupției din administrația statului, a
jefuirii avuției naționale, a fraudării fondurilor europene, a nepotismului și desfrânării
din casta politicienilor să-l ierte pe Adrian Năstase și pe toți marii dregători
și bogătași care sunt sau au fost în pușcărie - Fenechiu, Becali, Voiculescu,
Copos, Mureșan, Babiuc, Vântu etc.?
Răspunsul este ușor
de rostit, dar dificil de asumat. Da! Dregătorii infractori pot fi iertați,
însă iertarea creștină oferită unui bolnav de putere sau de avere nemuncită nu
reprezintă și vindecarea acestuia. Este o gravă eroare să separi iertarea de
vindecare, mila de dreptate, căința de îndreptare! A-l ierta fără a-l ajuta să
se vindece, să redevină Om, a-l îngădui să infesteze propriul suflet și
sufletele semenilor cu păcatele iertate de tine, dar de la care el nu se
oprește reprezintă mai degrabă un act de complicitate cu păcătosul, decât un
gest de milă și generozitate.
Să nu uităm că atunci când un politician comite fapte
penale împotriva propriului stat și a națiunii sale, el păcătuiește în fața lui
Dumnezeu.
Lăcomia și Iubirea de arginți sunt păcate capitale.
Când furi din banii statului sau ai UE, tu, dregătorule infractor, comiți
aceste păcate.
Asuprirea
văduvelor, orfanilor și săracilor, oprirea plății lucrătorilor sunt păcate
strigătoare la cer. Când
arunci în stradă mii de oameni, prin privatizări ilegale... (articol integral -AICI-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu