Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale şi Creştinismul – Despre zâmbetul lui Iuda la umbra Crucii

Apropiata campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale va dezbate o temă care, deşi veche şi specifică vieţii politice româneşti post-decembriste, devine specială şi delicată în contextul luptei extrem de dure pentru funcţia de Preşedinte al Republicii: referirea la credinţa religioasă a candidaţilor, la relaţia dintre Stat şi Biserică.

Politicieni din toate partidele parlamentare româneşti de după 1989 au încercat permanent să-şi atragă simpatia şi sprijinul liderilor religioşi. Mii de amendamente la proiectele de buget naţional au fost aprobate în peste douăzeci de ani de democraţie şi au ajutat cultele religioase, cu precădere Biserica Ortodoxă, să recupereze terenul pierdut, răpit de dictatura comunistă. 

Anii ’90 au cunoscut inclusiv fenomenul implicării făţişe a membrilor clerului în activitatea politică de partid. Treptat, cultele religioase au delimitat limpede şi ferm activitatea preoţească şi filantropică de activitatea politică, interzicând, cel puţin la nivel oficial, declarativ, implicarea clerului în politica de partid. 

Relaţiile de colaborare, de curtoazie şi uneori, de ascunsă complicitate, dintre unii lideri religioşi şi liderii politici s-au păstrat, fiind reciproc avantajoase pentru cele două centre de forţă şi influenţă asupra societăţii româneşti. Din nefericire pentru naţiunea noastră, aceste relaţii nu au avut ca rezultat reîncreştinarea dregătorilor cetăţii şi uneori, dimpotrivă, au provocat decreştinarea, apostazia slujitorilor religioşi. 

Acum, în prag de campanie electorală, liderii politici ai celor două tabere aflate în competiţie pentru funcţia de Preşedinte al Republicii, aduc în discuţie, încă cu timiditate, dar cu o insistenţă crescândă, tema valorilor creştine şi apartenenţei religioase a candidaţilor. 

PSD, partidul aflat la guvernare, îşi exprimă, prin vocea candidatului său, Victor Ponta, o dublă loialitate, pe de o parte, faţă de principiul nediscriminării religioase, pe de altă parte, faţă de Creştinismul Ortodox, religia majoritară în România. Alături de gesturile de simpatie exprimate prin sprijinul concret oferit Bisericii Ortodoxe pentru activităţile pastorale, misionare şi filantropice, PSD mizează atât pe apartenenţa lui Victor Ponta la religia creştin-ortodoxă, cât şi pe măsurile sociale în favoarea claselor defavorizate implementate de guvern, măsuri care cel puţin aparent, ar fi inspirate de morala creştină. (articol integral -aici-)