Înfiinţarea Muzeului Culturii Romilor - un act civic curajos şi un gest creştinesc

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în Blogurile Adevărul. Lectură cu folos!

Înfiinţarea Muzeului Culturii Romilor - un act civic curajos şi un gest creştinesc

Avem nevoie de un Muzeu al Culturii Romilor? Poate ajuta o astfel de instituţie la integrarea romilor în societate? Va reprezenta acest muzeu o contribuţie la diminuarea discriminării la care sunt supuşi romii români în Europa de Vest şi în România? La toate aceste întrebări răspunsul meu este DA.

Să mă explic, în felul meu, cu riscul de a supăra fie pe rasişti, fie pe adepţii fanatici ai lui ”politically correct”.

Romii din România - sau altfel spus, ţiganii, aşa cum îi numeşte poporul - au devenit o problemă naţională şi europeană după Decembrie 1989. Unii simţeau nevoia unui ”ţap ispăşitor” - ţiganii sunt de vină! - alţii doreau să impună prematur principiul ”europenizării mentalităţilor” - eşti european dacă îi promovezi şi pe romi aka ţigani! Excesele nu au întârziat să apară în rândurile unei populaţii majoritare pentru care romii erau vag toleraţi, priviţi ca fiinţe inferioare şi malefice, ţinuţi la marginea societăţii. În perioada de preaderare a ţării noastre la Uniunea Europeană, oficialii europeni au acuzat, în nenumărate rânduri, mai mult sau mai puţin argumentat, că în România există o atitudine discriminatorie şi rasistă la adresa romilor. S-a considerat că o soluţie pentru combaterea discriminării ar fi acordarea de finanţări pentru proiecte care să contribuie la emanciparea şi integrarea romilor în societate.
 

Spre România au început să curgă mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de euro, într-o progresie geometrică a fondurilor alocate aşteptându-se rezultate minune. Realitatea de pe teren a fost şi este însă dezamăgitoare. Felurite ONG-uri ale romilor şi majoritarilor şi-au dat mâna şi au tocat mărunt banii europeni destinaţi îmbunătăţirii situaţiei romilor pe activităţi ”necesare”, fără vreo legătură directă şi benefică cu viaţa de zi cu zi a romilor: ”workshop”-uri, ”training”-uri, seminarii de informare, redactare de broşuri frumos colorate etc.

Apoi, mulţi dintre liderii romilor, mai isteţi cu cinci minute decât cei pe care îi reprezintă, au simţit gustul dulce al vieţii politice. S-au înfiinţat grupări politice ale romilor, au apărut funcţii politice şi administrative destinate romilor, lupta şi jocurile politice au devenit mai importante pentru liderii romi decât... (articol integral AICI)