Hristos se naște! Primiți-L în Lumină!

"Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: "Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor." (Evanghelia dupa Matei 2, 1-12)

Să mărturisești despre Hristos în fața neamului tău care s-a rătăcit este deopotrivă o poruncă sfântă și o mare încercare dureroasă. Bucuria Nașterii lui Dumnezeu în trup de prunc, minunea de nedescris care simplu și smerit are loc în staulul din Betleem, unirea fără amestec și fără despărțire a lui Dumnezeu cu omul în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, toate aceste raze de lumină pătrund spre sufletul poporului român al anului Nașterii 2011. Un popor al sângelui nevinovat vărsat prin dulceața păcatului și răutatea uciderii de prunci. 22.178.906 de avorturi au fost înregistrate între 1958 și 2008, femeile românce, alături de bărbații lor au asasint încă o Românie. Un popor cu sufletul cuprins de întuneric...

La ceasul Nașterii lui Hristos, an de an, fiecare creștin, fiecare familie de creștini și fiecare neam creștin aduce daruri închinându-se Pruncului dumnezeiesc. 

Magii de la Răsărit I-au dăruit lui Hristos Aur – simbolul Regilor. Aurul pe care noi, românii, îl aducem în fața lui Hristos, este aurul mândriei noastre întunecate. Goana după bani a otrăvit sufletele noastre. Liderii noștri politici sunt rătăciți în orgia jafului, iar liderii spirituali sunt încercați de ipsita trufiei ridicării de ziduri împodobite trufaș cu nestemate strălucitoare, dar golite de duh. Regele întunericului, stăpânul acestei lumi, satana își cere plata de la sufletele rătăcite care L-au  trădat pe Hristos, Împăratul nostru cel dumnezeiesc.

Magii de la Răsărit I-au dăruit lui Hristos Tămâie – simbolul Spritualității. Tămâia românilor este urât mirositoare. Superstițiile, practicile necreștine, traficul cu cele sfinte au împânzit Biserica. Creștinismul curat, smerit și senin, aducător de pace și împăcare cu Dumnezeu și cu oamenii, creștinismul nostru se destramă sub loviturile negustorilor de Hristos. Tămâia noastră se risipește în negura apostaziilor.

Magii de la Răsărit I-au dăruit lui Hristos Smirnă – simbolul Sacrificiului. Smirna românilor, popor ce cu mândrie tâmpă se declară pe la recensăminte a fi creștin, este a iubirii de sine, a egoismului, a răutății îndreptate împotriva semenilor și chiar a propriei familii. În 2011, în România au rămas gravide aproximativ 8.500 de mame minore, locul I în Uniunea Europeană. Fete rătăcite, cărora familia, școala, biserica nu le-au dăruit înțelegerea și urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Tot în România există 40.000 de copii abandonați, iar peste 300.000 de copii au rămas acasă în grija bunicilor, pentru că părinții lor au emigrat la muncă, spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu merg la școală, deși au vârsta între 3-17 ani, prin satele sărace și mahalalele orașelor abandonul școlar hrănește ignoranța, analfabetismul și obscurantismul.

 

   

La ceasul Nașterii lui Hristos ne obișnuisem cu predici despre bucurie, ne obișnuisem așa de mult încât, predicatori și ascultători, am început să devenim farisei și ipocriți. Nașterea lui Hristos este bucurie pentru cei care cu adevărat îi urmează lui Hristos, prin rugăciune, post, spovedanie, fapte bune și mai ales, când există vrednicia, prin Sfânta Împărtășanie, gustarea cea sfântă din Trupul și Sângele Mântuitorului. Omul rătăcit se bucură doar de sărbătoarea păgână a cărnii de porc, căci Lumina el nu a văzut-o, nu a înțeles-o, nu a primit-o!

Vine vremea plății și răsplății. Glasul pruncilor uciși înainte de vreme strigă la scaunul lui Dumnezeu după dreptate. Dreptatea se împlinește, căci românii anului Nașterii 2011 sunt cu două milioane mai puțini decât românii anului 2002. Dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este Adevărul! (Psalmul 118, 142)

Frații noștri, uitați de jertfa cea păgână, risipiți întunericul, urmați poruncilor lui Hristos. Lacrima de bucurie sfântă să fie însoțită de lacrimile căinței, căci altfel, neamul nostru se va stinge. “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naște! Primiți-L în Lumină!

Hristos se naste! Primiti-L in Lumina!

***

Acest text a fost dăruit Alianței Familiilor din România. Frații mei întru Hristos mi-au făcut bucuria să cuprindă cuvântul meu în Buletinul Informativ al Alianței, dedicat Nașterii Domnului.

Săptămâna în Oltenia - LĂCRIMÂND LA NAȘTEREA LUI HRISTOS

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

Lăcrimând la Nașterea lui Hristos

Dumnezeu Fiul Iisus Hristos, prin mila Tatălui și mângâierea Duhului Sfânt, dobândește chip de om din pântecele Fecioarei Maria, întrupându-se Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Veșnicia și vremelnicia, infinitul și mărginitul se unesc în Hristos, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire şi fără separare. Se naște Pruncul Iisus, dumnezeirea dăruiește iertare omenirii, omul adamic, om lutului, este chemat la transfigurarea în omul hristic, omul harului. O clipă cosmică ce poartă în sine nemurirea, acesta este Crăciunul. 

Cum ne înfățișăm noi, românii, Pruncului Iisus în cel de-al 2011-lea an de la Nașterea Lui? Suntem noi, românii, cu adevărat purtătorii numelui lui Hristos? Statisticile, aceste seci înșiruiri de cifre, străpungând ca niște sulițe ale durerii discursurile triumfaliste și predicile fariseice, ne avertizează că între noi și Hristos există o prăpastie tot mai mare adânc săpată de faptele noastre netrebnice. 

Pământul României este plin de sângele pruncilor uciși de mame în pântece. 22.178.906 de avorturi au fost înregistrate între 1958 și 2008, o Românie întreagă a fost asasinată. La recensământul din acest an, rezultatele parțiale ne spun că au fost numărați aproximativ 19.6 milioane de români, adică suntem cu aproximativ 2 milioane mai puțini decât eram la recensământul din 2002. Fiecare femeie româncă face cel puțin trei – patru avorturi pe parcursul vieții, față de media europeană de doar unul. Efectele s-au văzut la recensământ, ni se stinge neamul!

În 2011, în România s-au înregistrat aproximativ 8.500 de mame minore, locul I în UE. Tot în România există 40.000 de copii abandonați, iar peste 300.000 de copii au rămas acasă în grija rudelor, datorită migrației economice a părinților spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu sunt cuprinși în sistemul de învățământ, deși au vârsta între 3-17 ani, iar abandonul școlar face ravagii prin satele sărace și mahalalele orașelor.

Așa-zisele elite rămân nepăsătoare la moartea înceată a neamului românesc. Elita politică jefuiește ce a mai rămas din cadavrul țării, înmulțind sărăcia, elita spirituală își clădește temple de piatră, sporind sminteala, iar plebea se bucură la pâine și circ. De peste milenii, Sfântul Apostol Pavel, ne dojenește cu asprime: “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naște! Voi, românilor, cum îl primiți?

Săptămâna în Oltenia - ATENȚIE LA MOȘ GERILĂ!

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

ATENȚIA LA MOȘ GERILĂ!

An de an, în preajma Nașterii lui Hristos, suntem asaltați de armatele organizatorilor de spectacole și campanii de strângere de fonduri în scop filantropic. Scoși de undeva, parcă de la naftalină, sunt aduși în fața noastră copii orfani, bolnavi, bătrâni părăsiți, minore abuzate, familii sărace, toată suferință uitată de lume vreme de un an se revarsă asupra românilor cu inimi miloase. Sensibili, dăruim din puținul nostru pentru alinarea durerii semenilor noștri. Personal am coordonat în zilele premergătoare lui Moș Nicolae o campanie filantropică în beneficiul unor copii internați în secția de oncopediatrie a spitalului unde slujesc. De fapt, această acțiune – sau mai exact o discuție cu o donatoare – mă determină să scriu rândurile care urmează.

Îmi zice donatoarea: “Părinte, eu lucrez în spital, cunosc situația, cunosc activitatea voluntarilor dvs. cu acești copii, însă, cum să am încredere în ăia de la asociația X, care în fiecare an lansează campanii filantropice, fac spectacole de binefacere, dar niciodată nu spun unde se duc banii? Le-am donat inclusiv 2%! Așteptam măcar să citesc un raport financiar făcut public despre utilizarea banilor donați! Nimic, ba dimpotrivă, am auzit că cei care conduc asociația au și salarii nesimțite, în sute de euro pe lună, iar eu le dau din sărăcia mea, pentru ce? Cum să mai ai încredere?”

 

I-am dat dreptate acestei doamne care de o viață slujește în spital, cu loialitate, la căpătâiul copiilor bolnavi. Da, așa este, dăruim, dar pentru cine dăruim? O dilemă identică cu situația în care ești acostat pe stradă de un cerșetor: este reală, veritabilă suferința lui sau avem de-a face cu o piesă de teatru ori mai grav, cu o industrie?

În lumea organizațiilor neguvernamentale, laice și religioase, întâlnim lumini și umbre. Există organizații respectabile care desfășoară o activitate extraordinară de ajutorare a celor aflați în suferință. În publicațiile, pe site-urile și în materialele informative ale acestor organizații găsim rapoarte care justifică în detaliu fiecare leu primit donație. Rezultatele activității lor sunt evidente: centre familiale, linii financiare pentru ajutorarea copiilor cu dizabilități, azile de bătrâni etc., toate în deplină legalitate și mai ales, moralitate. Din păcate, există și organizații neguvernamentale, unele sub patronajul unor instituții de la care ai aștepta doar adevăr și sinceritate, care sunt total lipsite de transparență. Acțiunile acestor entități așa-zis filantropice – că vorbim fie de implementarea de proiecte finanțate de UE, fie de evenimente de caritate – sunt suspectate, datorită gravei lipse de transparență, a fi pretext pentru obținerea de bani pentru scopuri foarte lumești și fără legătură cu facerea de bine.

Ce poate face creștinul cel milostiv când i se cer bani pentru acțiuni filantropice? Simplu! Solicitați informații despre organizația filantropică respectivă, indiferent cine o patronează, și mai ales, aflați dacă utilizarea fondurilor obținute acum un an, se regăsește măcar într-un raport financiar și de activitate detaliat și accesibil publicului. Altfel spus, nu-l credeți pe Moș Gerilă dacă vă zice că e Moș Crăciun!

Gânduri la un pelerinaj...

În luna noiembrie 2011, cu sprijinul Părintelui Gabriel Sorescu, duhovnicul și prietenul meu de la parohia Sf. Nicolae - Brândușa, am organizat un pelerinaj la sfintele moaște ale Sf. Nectarie așezate spre închinare la Mânăstirea Radu Vodă din București, pentru câțiva copii, însoțiți de mămicile lor, aflați în monitorizare și sub tratament în Departamentul de Oncopediatrie - Secția Pediatrie II din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență nr.1, unde slujesc ca preot de caritate. Câteva gânduri am așternut pe foile sufletului, călătorind alături de acești copii, gânduri pe care vi le dăruiesc...

A purcede pe drumul sfânt al pelerinajului, alături de copiii internați în departamentul de oncopediatrie al spitalului unde slujesc, înseamnă a călători însoțit deopotrivă de suferință și speranță. 

Privind în ochii acestor copii ești cuprins de sentimentul rușinii. Îți este rușine că tu, om sănătos, ignori această sănătate și păcătuiești, sfidând binecuvântarea pe care ți-o dăruiește Dumnezeu - a fi ocrotit de boală. 

Privind chipurile acestor copii, înțelegi câtă lumină își află izvorul în ochii lor inocenți, în zâmbetele lor de copil și iarăși, te rușinezi. Copiii îți mărturisesc, fără voie, despre curajul în fața bolii și tu, om matur, te gândești cu rușine cât de repede capitulezi atunci când ești cuprins de o banală răceală și cum te tulbură teama că din acest motiv vei avea o mică suferință. 

Privind spre sufletul acestor copii care nevinovați suferă plata păcatelor neamului, înțelegi legea dreptății lui Dumnezeu și gândul că păcatele tale și ale neamului tău vor aduce încercări asupra propriilor tăi copii îți redescoperă drumul spre scaunul spovedaniei. 

Privind la acești copii vei lăcrima și te vei cutremura, mustrat de inocența lor, de curajul lor, de credința lor, căci priveliștea lor îngerească este mărturisire de Dumnezeu.

* * *

MENȚIUNE: fotografiile nu pot fi utilizate decât cu acordul proprietarului acestui blog și conform cu legislația în vigoare privind minorii aflați în situații de necesitate.

Românii în oglindă - o altfel de zicere despre criza noastră cea de toate zilele

Vă ofer un articol despre criza sufletului românesc, pe care l-am publicat pe ZIARE.COM. Lectură cu folos!

Românii în oglindă - o altfel de zicere despre criza noastră cea de toate zilele

Incapacitatea liderilor nostri politici, civici sau spirituali de a diagnostica bolile sufletului romanesc nu mai reprezinta o noutate. Atunci cand se emit explicatii despre criza in care ne zbatem, ni se indica a fi vinovati: Puterea, Opozitia, UE, conspiratia mondiala, pensionarii, functionarii, medicii, profesorii etc. Cetateanul de rand intra in jocul de marionete, participa la scandal, urletele ne asurzesc si, intr-un tarziu, ne trezim la fel de saraci ca la inceputul comediei, resimtind inutilitatea zbaterii noastre.

Analiza "la rece" a starii noastre sufletesti lipseste. Solutia este apelul la zestrea de inteligenta mostenita de la inaintasii creatori de idei. De peste timp, daca ar fi posibil, Constantin Radulescu-Motru ar participa la rabufnirile noastre, glasuind senin: 

"Romanul vrea sa fie de capul lui. Stapan absolut la el in casa. Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Individualismul romanesc nu implica insa spiritul de initiativa in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala.

Din mijlocul populatiei romanesti..." (articolul integral AICI)

Săptămâna în Oltenia - Igaș, nenicul cel clement și “scumpa” democrație

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

Igaș, nenicul cel clement și “scumpa” democrație

 

Agențiile de presă românești ne anunță în aceste zile despre un cald și tovărășesc gest filantropic făcut de ministrul de interne, onorabilul domn Traian Igaș, prin intermediul proiectului Legii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale şi a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat în anul 2012 şi de modificare a Legii administraţiei publice locale nr. 215∕2001.

Cuprins de blândețe și iubire de aproapele, domnul ministru și-o fi zis în sinea lui: “De ce să fim așa de severi cu amărâtul candidat care, din dragoste pentru alegătorii săi, oferă o plasă cu de’ale gurii, un salam, niște ulei și ceva făină sau o hârtie de 100 de lei, în schimbul unei la fel de amărâte promisiuni că va fi votat? De ce să tulburăm bucuria sărmanului alegător care pleacă și el acasă, măcar în ziua de vot, cu ceva palpabil și folositor din partea politicienilor? Apăi, astea sunt peste poate, mon cher!” Din zbaterile acestor simțăminte filantropice s-a născut propunerea ca infracțiunea numită "coruperea alegătorilor" prin oferirea sau darea de bani, bunuri ori foloase în scopul determinării alegătorului să voteze ori să nu voteze un anumit candidat sau o listă de candidați, să fie pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, maximul pedepsei fiind redus de la cei 5 ani, cât prevede legea actuală.

 

Vâzându-ne triști, domnul ministru ne înveselește cu simpatica precizare că bunurile cu valoare simbolică, inscripţionate cu însemnele unei formaţiuni politice, nu vor fi considerate mită electorală. Bănuim că în 2012 vom înregistra o creștere nemaiîntâlnită a producției de salam, ulei și pungi de făină inscripționate “Acest produs are o valoarea simbolică și se distribuie gratuit. Partidul nostru îți mulțumește că exiști, dragă alegătorule!” 

Om serios, gospodar, cuprins de o bărbătească grijă pentru averea statului, domnul ministru Igaș comasează alegerile locale și parlamentare. Cu greu va fi înțeles de alegătorii dornici de cât mai multe cadouri “simbolice” gestul responsabil de a reduce cheltuielile cu alegerile de la 43 la circa 22 milioane euro, “ca urmare a înfiinţării şi funcţionării unor birourilor electorale ale secţiilor de votare comune”, așa cum ni se spune în comunicatul de presă al MAI.

Lăsând la o parte ironia, îi vom spune vremelnicului ocupant al scaunului de ministru al internelor, că da, democrația costă, dar nu așa de mult cum crede dumnealui. Organizarea unor alegeri corecte, separate ca poziționare în timp și nu îngrămădite la comanda lui Zeus, ar fi costat suma de aproximativ 2,5 euro per cetățean al României. Un preț rezonabil! Onorabilul domn Igaș, precocele absolvent de bacalureat și de alte studii la a doua tinerețe, face pe salvatorul democrației de la violul colectiv la care o supun politicienii români. Intervine șarmant, îi plânge de milă și o sfătuiește patern că ea, madam Democrația, lipsită fiind de un bărbat ca el, milostiv și gospodar, nu va scăpa de siluire și bătaie. Ocrotită însă de nenicul Igaș, draga de democrație se va alege, după prostituarea colectivă, măcar cu niște bani în buzunarele nefericiților ei copii, alegătorii români. Să trăiești, nenicule, bravos, mon cher, sictir și ne vedem la alegeri!

Inovatii in mahalaua Europei - democratia dupa Igas

Va ofer un articol despre criza democratiei din Romania, pe care l-am publicat pe ZIARE.COM. Lectura cu folos!

INOVATII IN MAHALAUA EUROPEI - DEMOCRATIA DUPA IGAS

Proiectul de Lege privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat in anul 2012 si pentru modificarea Legii administratiei publice locale nr. 215∕2001 este propus spre dezbatere publica pe site-ul MAI. Aceasta perla a intelighentiei domnului Igas ne propune, intr-o suspecta generozitate, sa economisim timp si bani in organizarea alegerilor din 2012. 

In comunicatul de presa al MAI ni se spune ca "desfasurarea concomitenta a alegerilor generale va presupune o infrastructura electorala comuna, iar costurile de personal ar fi injumatatite, de la 43 la circa 22 milioane euro, ca urmare a infiintarii si functionarii unor birourilor electorale ale sectiilor de votare comune".

Grija pentru banii publici este induiosatoare, chiar daca vine din partea unui ministru membru intr-unul dintre cele mai putin transparente guverne romanesti in chestiunea cheltuirii bugetului statului. Totusi, resimtim necesitatea de a-i aminti domnului ministru Igas ca democratia... (articolul integral AICI)

ROMÂNIA MARE - DUPĂ 93 DE ANI

Va ofer un articol despre Romania Mare, pe care l-am publicat pe ZIARE.COM Ganduri triste despre sarbatoarea de ieri. Lectura cu folos!

 ROMÂNIA MARE - DUPĂ 93 DE ANI

Sentimentul iubirii de neam si tara atinsese intensitatea maxima acum 93 de ani. Adunarea Nationala de la Alba Iulia se constituia la 1 decembrie 1918 din 1228 de delegati, elita culturala, politica si religioasa a Transilvaniei romanesti, sustinuta de peste 100.000 de romani veniti la eveniment cu speranta ca se vor uni cu tara-mama si astfel vor trai mai bine. 

Adunarea devine incununarea vointei exprimate de romanii din Basarabia (27 martie 1918) si Bucovina (18 noiembrie 1918) de a se uni cu Regatul Romaniei.

Adunarea de la Alba Iulia adopta o Rezolutiune prin care se proclama unirea tuturor romanilor din Transilvania si intreg Banatul cu Romania, document citit de Vasile Goldis in fata unei multimi cuprinse de entuziasm: "Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins intre Mures, Tisa si Dunare". In Rezolutiune se pot citi cateva principii care sunt valabile si astazi:  (articolul integral poate fi citit AICI)

Săptămâna în Oltenia - Où sont les syndicats d’antan?

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

 

 ***

ROSTIRI INCOMODE

Où sont les syndicats d’antan?

 

Etimologia cuvântului sindicat, importat în limba română din franceză – syndicat, ne poartă spre cuvântul latin syndicus – avocat și reprezentant al unei localități, cuvânt derivat la rându-i din sûndicos, din limba greacă, substantiv însemnând persoană care asistă, apără altă persoană în justiție, iar ca adjectiv – ceea ce aparține în comun. Prin secolul XIX întâlnim verbul syndiquer apropiat ca sens de ceea ce ar fi esența unei activități sindicale, care desemna acțiunea de a critica, a cenzura. Scurta rememorare a etimologiei și implicit, semnificației acestui cuvânt poate fi deosebit de importantă pentru a înțelege corect ce se întâmplă, în aceste vremuri de cumplită criză economică, cu mișcarea sindicală din România, chemată a fi vector de echilibrul social și de progres, și care din nefericire, degenerează treptat spre ceva dificil de definit.

După 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, organizațiile sindicale au descoperit dulceața finanțărilor europene. O simplă căutare pe Internet ne oferă numeroase exemple de proiecte realizate de sindicatele românești, cu bani europeni: cursuri de recalificare pentru șomeri, centre de resurse, promovarea dialogului social, dezvoltare organizațională etc. Spiritul unional european s-a așezat în inima sindicalismului, transformându-i pe liderii sindicali din agitatori ai maselor muncitorești, în eleganți și competenți manageri de proiecte europene.

O fi bine, o fi rău? Să nu ne grăbim cu concluziile și să mai spunem că Fondul Social European – POSDRU 2007-2013 este marele izvor de bani europeni pentru alimentarea proiectelor implementate de sindicate în felurite domenii, mai puțin în domeniul luptei sindicale, că protestele și grevele nu sunt activități eligibile la finanțare. Sindicaliștii noștri par a fi deosebit de preocupați de formarea profesională continuă, de învățarea pe tot parcursul vieții, “două concepte aflate la baza politicilor europene ce vizează piața muncii și resursele umane”, așa cum academic ni se precizează în ghidurile de finanțare. Orizontul sindicalismului românesc se deschide spre chestiuni care, cel puțin în accepțiunea clasică a noțiunii de sindicat, reprezintă fie inovații, fie deviații de la misiunea unui sindicat – a apăra drepturile sociale și economice ale membrilor săi.

Între timp, conform statisticilor Uniunii Europene, pentru perioada iulie-septembrie 2011, România ocupă locul trei la numărul de concedieri, cu 6.575, după Marea Britanie (9.256 concedieri) și Olanda (8.024). De asemenea, închiderea fabricii “Nokia” de la Jucu ne plasează tot pe locul trei în topul marilor concedieri din Uniunea Europeană, cu 2.200 de români concediați de Nokia, după “Focus” (Marea Britanie) cu 3.000 de concedieri și “ABN Amro” (Olanda), cu 2.350 de salariați concediați. Amintim și că rata șomajului în România era în luna octombrie de 4,93%, fiind înregistrați oficial 440.000 de șomeri.

Să folosești bani europeni pentru a dezvolta activități în beneficiul membrilor tăi de sindicat este un lucru util și necesar. A implica sindicatul în proiecte care nu au legătură cu lupta sindicală, ba chiar ajung să pună opreliști acestei lupte, este o deturnare de la misiunea sindicatului, poate chiar o trădare. Pe care piedestal – al slujitorului sau al trădătorului – se află liderul de sindicat de la locul tău de muncă, asta vei decide tu, dragă cititorule!