Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!
***
ROSTIRI INCOMODE
Où sont les syndicats d’antan?
Etimologia cuvântului sindicat, importat în limba română din franceză – syndicat, ne poartă spre cuvântul latin syndicus – avocat și reprezentant al unei localități, cuvânt derivat la rându-i din sûndicos, din limba greacă, substantiv însemnând persoană care asistă, apără altă persoană în justiție, iar ca adjectiv – ceea ce aparține în comun. Prin secolul XIX întâlnim verbul syndiquer apropiat ca sens de ceea ce ar fi esența unei activități sindicale, care desemna acțiunea de a critica, a cenzura. Scurta rememorare a etimologiei și implicit, semnificației acestui cuvânt poate fi deosebit de importantă pentru a înțelege corect ce se întâmplă, în aceste vremuri de cumplită criză economică, cu mișcarea sindicală din România, chemată a fi vector de echilibrul social și de progres, și care din nefericire, degenerează treptat spre ceva dificil de definit.
După 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, organizațiile sindicale au descoperit dulceața finanțărilor europene. O simplă căutare pe Internet ne oferă numeroase exemple de proiecte realizate de sindicatele românești, cu bani europeni: cursuri de recalificare pentru șomeri, centre de resurse, promovarea dialogului social, dezvoltare organizațională etc. Spiritul unional european s-a așezat în inima sindicalismului, transformându-i pe liderii sindicali din agitatori ai maselor muncitorești, în eleganți și competenți manageri de proiecte europene.
O fi bine, o fi rău? Să nu ne grăbim cu concluziile și să mai spunem că Fondul Social European – POSDRU 2007-2013 este marele izvor de bani europeni pentru alimentarea proiectelor implementate de sindicate în felurite domenii, mai puțin în domeniul luptei sindicale, că protestele și grevele nu sunt activități eligibile la finanțare. Sindicaliștii noștri par a fi deosebit de preocupați de formarea profesională continuă, de învățarea pe tot parcursul vieții, “două concepte aflate la baza politicilor europene ce vizează piața muncii și resursele umane”, așa cum academic ni se precizează în ghidurile de finanțare. Orizontul sindicalismului românesc se deschide spre chestiuni care, cel puțin în accepțiunea clasică a noțiunii de sindicat, reprezintă fie inovații, fie deviații de la misiunea unui sindicat – a apăra drepturile sociale și economice ale membrilor săi.
Între timp, conform statisticilor Uniunii Europene, pentru perioada iulie-septembrie 2011, România ocupă locul trei la numărul de concedieri, cu 6.575, după Marea Britanie (9.256 concedieri) și Olanda (8.024). De asemenea, închiderea fabricii “Nokia” de la Jucu ne plasează tot pe locul trei în topul marilor concedieri din Uniunea Europeană, cu 2.200 de români concediați de Nokia, după “Focus” (Marea Britanie) cu 3.000 de concedieri și “ABN Amro” (Olanda), cu 2.350 de salariați concediați. Amintim și că rata șomajului în România era în luna octombrie de 4,93%, fiind înregistrați oficial 440.000 de șomeri.
Să folosești bani europeni pentru a dezvolta activități în beneficiul membrilor tăi de sindicat este un lucru util și necesar. A implica sindicatul în proiecte care nu au legătură cu lupta sindicală, ba chiar ajung să pună opreliști acestei lupte, este o deturnare de la misiunea sindicatului, poate chiar o trădare. Pe care piedestal – al slujitorului sau al trădătorului – se află liderul de sindicat de la locul tău de muncă, asta vei decide tu, dragă cititorule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu