marți, 13 decembrie 2011

Românii în oglindă - o altfel de zicere despre criza noastră cea de toate zilele

Vă ofer un articol despre criza sufletului românesc, pe care l-am publicat pe ZIARE.COM. Lectură cu folos!

Românii în oglindă - o altfel de zicere despre criza noastră cea de toate zilele

Incapacitatea liderilor nostri politici, civici sau spirituali de a diagnostica bolile sufletului romanesc nu mai reprezinta o noutate. Atunci cand se emit explicatii despre criza in care ne zbatem, ni se indica a fi vinovati: Puterea, Opozitia, UE, conspiratia mondiala, pensionarii, functionarii, medicii, profesorii etc. Cetateanul de rand intra in jocul de marionete, participa la scandal, urletele ne asurzesc si, intr-un tarziu, ne trezim la fel de saraci ca la inceputul comediei, resimtind inutilitatea zbaterii noastre.



Analiza "la rece" a starii noastre sufletesti lipseste. Solutia este apelul la zestrea de inteligenta mostenita de la inaintasii creatori de idei. De peste timp, daca ar fi posibil, Constantin Radulescu-Motru ar participa la rabufnirile noastre, glasuind senin: 

"Romanul vrea sa fie de capul lui. Stapan absolut la el in casa. Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Individualismul romanesc nu implica insa spiritul de initiativa in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala.

Din mijlocul populatiei romanesti..." (articolul integral AICI)

Un comentariu:

Leo spunea...

Solutia ar trebuie sa fie una foarte simpla asa cum ne invata Dumnezeu. Imi place acest articol pentru ca este unul care subliniaza foarte bine specificul nostru romanesc. Romania traieste intr-o criza de cand se stie.
Vinovati suntem cu totii de la conducatorii statului, ai bisericii pana la omul de rand.
Solutii exista si ar trebui inceput cu marirea salariului minim pe economie pana un nivel care sa ofere securitate sociala (undeva la 600 euro pe luna). Ar avea un efect fara precedent astfel aproape ar disparea asistenta sociala pentru ca omul ar fi motivat sa munceasca, ar disparea saracia ceea ce ar da omului de rand mult mai mult timp liber sa ajunga la biserica, la biblioteca si ar fi mai putin individualist, ar spori eficienta oricarei firme sau institutii de stat.
Nicaieri in lumea asta nu exista cooperare acolo unde este saracie (instictul de supravietuire va fi predominant). De aici se poate construi o noua Romaniei, o Romaniei in care sa nu se ia in calcul ca element investitional salariul mic (sclavagism modern). Este un cerc vicios care nu poate fi rupt decat in acest fel.