Se afișează postările cu eticheta Minciuna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Minciuna. Afișați toate postările

joi, 16 decembrie 2010

În apărarea doamnei Eugenia Vodă sau Despre absurdul lui "politically correct"

Zece personaliţi din lumea culturală acuză CNA de dublă măsură, după sancţionarea TVR din cauza ediţiei "Profesioniştii", realizată de Eugenia Vodă şi difuzată de postul public pe 13 noiembrie, în care, printre altele, invitatul Ion Cristoiu a vorbit pozitiv despre fondatorul Mişcării Legionare din România, Corneliu Zelea Codreanu, sugerând că a fost şi "un erou romantic". CNA a sancţionat TVR cu somaţie publică, în data de 9 decembrie, după ce mai multe personalităţi şi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti au protestat, solicitând postului public "să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sunt răspunzători". Sursa: http://www.hotnews.ro/


De la bun început fac următoarele precizări: 

- nu agreez antisemitismul, tot aşa cum nu agreez sionismul;
- respect Religia Iudaică, aşa cum respect şi Religia Islamului, considerând că aceste două mari religii au contribuit şi pot să contribuie, alături de Creştinism, în substanţa lor originară, nepolitizată şi nefundamentalistă, la călătoria fiinţei umane către Dumnezeu;
- am un profund respect pentru suferinţa Poporului Evreu în timpul Holocaustului provocat de regimul nazist al lui Adolf Hitler;
- consider că Evreii din România au suferit rigorile şi prigoana unei dictaturi în vremea regimului condus de Mareşalul Ion Antonescu, fără a deveni însă victimele unui Holocaust comis de Români împotriva Evreilor;
- am prieteni buni în rândul Comunităţii Evreieşti din Craiova şi întotdeauna voi apăra dreptul Evreilor la existenţă în deplină libertate;
- susţin opinia jurnalistului Ion Cristoiu: Corneliu Zelea Codreanu a fost un erou romantic al epocii sale;
- Mişcarea Legionară a fost la începuturile sale, o acţiune a tinerimii şi elitei intelectuale Româneşti interbelice îndreptată împotriva pericolului bolşevic, cu scopul de a salva fiinţa duhovnicească a Neamului Românesc;
- moartea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu a fost un asasinat politic al cărui autor moral a fost marele istoric şi deopotrivă, lamentabilul politician Nicolae Iorga, fondatorul spiritual şi mentorul Naţionalismului Românesc de la începutul Secolului XX.

Am considerat necesare aceste precizări (pe care le fac cu riscul de a suporta diferite acuze din partea "talibanilor" tuturor taberelor implicate în dezbatere) pentru a fi pe deplin înţeles în cele câteva afirmaţii pe care le voi fac în continuare.

Cred că în cazul dnei Eugenia Vodă au fost comise exagerări atât din partea reprezentanţilor organizaţiilor evreieşti (care organizaţii nu trebuie confundate cu comunitatea evreiască formată din Evrei care trăiesc mult mai aproape de realitatea vieţii Românilor, fără atitudini extremiste, fundamentaliste sau ipocrite, ci în bună înţelegere cu populaţia majoritară a Statului Român), cât şi din partea membrilor CNA (un organism politic mutant care în multe situaţii încurcă şi nu ajută la promovarea deontologiei profesiei de jurnalist în presa video şi audio).


Asistăm la o aplicare aberantă a lui "politically correct". De fapt, nu numai aberantă, ci şi fariseică şi laşă. Omagiile aduse lui Adrian Păunescu (pe care îl consider unul dintre marii maeştri întunecaţi ai cultului personalităţii lui Ceauşescu, dar pe care îl respect ca poet, datorită unora dintre poeziile lui, fără a-l considera însă unul dintre egalii veşnicului Mihai Eminescu) nu au deranjat pe nimeni, inclusiv pe vreunul dintre membri CNA, deşi se discuta despre un individ care a consolidat şi a beneficiat din plin de dictatura lui Ceauşescu, pervertind sufletul unei întregi generaţii. Cred că, folosind aceeaşi măsură, dacă Corneliu Zelea Codreanu ar fi trăit în zilele noastre, activând ca senator (iartată să-mi fie comparaţia!), el ar fi beneficiat de aceeaşi tăcere din partea membrilor CNA, care ar fi uitat că este vorba de Căpitanul Mişcării Legionare, dar şi de omagiile (de această dată meritate) din partea intelectualităţii de ocazie care poluează spaţiul spiritual românesc.


În toţi şi în toate este necesar să existe un echilibru. Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu, activitatea lui politică nu pot fi judecate cu normele de astăzi şi chiar dacă ar fi să le judecăm aşa, nu cred că o reacţie precum a membrilor CNA poate fi justificată şi acceptată. Din păcate, fenomenul numit Mişcarea Legionară nu a fost studiat în România post-decembristă decât în două cifrări-descifrări: naţionalismul cripto-comunist şi naţionalismul legionarismului post-codrenist. Acţiunile politice şi spirituale ale Căpitanului au fost fie demonizate, fie divinizate, iar adevăratul chip al lui Corneliu Zelea Codreanu s-a risipit printre omagii şi blesteme. Tot aşa, istoria Comunităţii Evreieşti din România nu a fost studiată cu obiectivitate, fără exagerări şi manipulări profitabile câtorva dintre mai marii de astăzi ai acestei comunităţi.

Un organism ca CNA are o existenţă nefirească. CNA este mai degrabă o roată mare şi unsuroasă din mecanismul birocratic al mafiei politice post-decembriste (mafie care îşi are rădăcinile în eşaloanele 2 şi 3 ale PCR, Departamentului Securităţii Statului şi Ministerului Comerţului Exterior ale dictaturii lui Ceauşescu), decât un garant al conservării şi apărării deontologiei profesiei de jurnalist radio-tv. Decizia pe care a luat-o CNA împotriva dnei Eugenia Vodă reprezintă o palmă dată peste obrazul deja bolnav al democraţiei româneşti şi nu ajută pe nimeni, nici măcar pe liderii organizaţiilor evreieşti. De fapt, se induce viclean o temă de dezbatere deosebit de periculoasă pentru aceste vremuri de criză morală şi economică. Se răscolesc resentimente, se tulbură conştiinţe şi se dă apă la moară extremiştilor nazişti şi celor sionişti (dacă cumva aceştia mai există cu adevărat) pescuitori în apele tulburi ale vieţii politice româneşti.

Mă opresc aici. Vă ofer, spre lămurire şi meditaţie, textul a două scrisori: Scrisoarea celor zece intelectuali care s-au ridicat în apărarea dnei Eugenia Vodă şi Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu, către Nicolae Iorga.


* * * 

Scrisoarea celor zece - In apararea Eugeniei Voda

Suntem cu totii de acord ca spatiul public trebuie protejat de efectele oricarui discurs abuziv din punct de vedere moral, politic, ideologic. Extremismul, xenofobia, fundamentalismele de orice fel trebuie evacuate, iar cand se manifesta, trebuie amendate prompt. Pe de alta parte, o asemenea precautie nu este legitima decat ca expresie a unui discernamant exercitat in deplina libertate. A contracara o ideologie pernicioasa in numele unei ideologii de sens contrar, izvorata din partizanat, calcul strategic sau inregimentare conformista nu e de natura sa rezolve lucrurile.

Spiritul conformist presupune sa gandesti potrivit unui canon, sa spui nu ce crezi, sau ce este adevarat, ci doar ceea ce se asteapta de la tine sa spui; sau sa te indignezi pentru ca ti se cere s-o faci, pentru ca e la moda indignarea, pentru ca "da bine" sa te manifesti intransigent. Unul dintre numele spiritului conformist este, astazi, "corectitudinea politica". E un tip de comportament adoptat de numerosi ganditori oportunisti, dispusi sa afiseze, la tot pasul, o combativitate de circumstanta si sa arunce anatema in toate directiile, montand perfide procese de intentie.

Gandindu-ne la aceasta forma, arbitrara, de corectitudine, atragem atentia Consiliului National al Audiovizualului ca s-a grabit sa judece fara o argumentatie solida cazul Eugeniei Voda, ca urmare a emisiunii "Profesionistii", difuzata pe 13 noiembrie a.c. la TVR 1.

1. S-a incitat astfel la un veritabil atac mediatic al autoarei, motivat strict de ipocrizia spiritului conformist. Iar spiritul conformist este, inainte de orice, liberticid. Nu intra aici nici o clipa in discutie partitura invitatului Ion Cristoiu, ale carui opinii pot fi, pentru unii dintre noi, mai mult decat discutabile. Atata doar ca, pentru a fi discutate, ele trebuie mai intai sa fie cunoscute. Este o datorie a jurnalistului sa aduca la cunostinta publicului o paleta cat mai larga de pozitii, pareri, tipuri de discurs. In cazul la care ne referim, jurnalistul, Eugenia Voda, asculta, isi incita partenerul de discutie si lasa telespectatorilor libertatea de a judeca. Pentru ce este ea acuzata? Pentru ca nu a manifestat acea pioasa indignare, atat de draga spiritului conformist. Or, nu acesta este rolul ei in formatul emisiunii. Rolul ei este "de a scoate la iveala" si tocmai acest rol da miezul deontologiei jurnalistului. El nu va practica cenzura "mironositei virtuoase", spunandu-ne dinainte ceea ce se cuvine sa spunem, luandu-ne dreptul de a gandi si de a vorbi cu mintea si cu vocea noastra.

2. Sanctionand emisiunea Eugeniei Voda, CNA se face vinovat si de practica dublei masuri. El invoca art. 47 din Codul Audiovizualului, potrivit caruia este interzisa "prezentarea apologetica a crimelor si abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte". Or, e greu sa ne explicam felul in care CNA se grabeste, in cazul Eugeniei Voda, sa invoce un articol de care a uitat cu desavarsire cand, pe numeroase alte posturi de televiziune, s-au tolerat, fara sanctiuni, emisiuni intregi incurajand, explicit, nostalgia fata de regimul comunist. Cel mai recent exemplu: acum cateva saptamani, cu ocazia funeraliilor lui Adrian Paunescu, majoritatea posturilor TV din Romania au facut zile in sir apologia unuia dintre actorii principali ai unui regim totalitar "vinovat de crime si abuzuri".

Nu credem ca asemenea masuri sunt probe de vigilenta adevarata si ca ele pot intretine o atmosfera de libertate responsabila. Si nu credem ca a te solidariza cu astfel de actiuni cochet conformiste doar pentru a-ti confectiona un portret convenabil este un model de atitudine civica. Dimpotriva.

Marie-France Ionesco (Franta)
David Esrig (Germania)
Gabriel Liiceanu
Cristian Mungiu
Toma Pavel (SUA)
Lucian Pintilie
Andrei Plesu
Corneliu Porumboiu
Cristi Puiu
Silviu Purcarete


* * *

Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu, către Nicolae Iorga (26 martie 1938)

Pentru profesorul Iorga
Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr


Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante, de la Obor şi de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi. La cel dintâi s-a prezentat comisarul Şef Furducescu, de la Circ. a 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent. La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să închidă imediat localul. ["]

Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii de astăzi ne spuneau: "Nu aşa veţi rezolva problema evreiască. Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ, ca ei!"

Iată, ne-am apucat, cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă. Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi, fără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe.

Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnaţi ieri să facem?

Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comerţului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate şi ne răpune el pe noi, pe români. Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească.

Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace. Niciodată nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi bună cuviinţă. De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi.

"Între bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare".

Ei bine, nu mai pot! Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:
Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.

Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.). Eu nu mă pot bate cu d-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia d-tale.

N-am nimic. D-ta ai totul.

Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!

Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat în contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre.

Nu să ne înăbuşiţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci ca să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe.

Nu veţi întâmpina nici dvs., Domnule Profesor Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o violenţă, ci nici măcar o opunere. Dar de acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.

Bucureşti, 26 martie 1938
Corneliu Zelea Codreanu

joi, 4 noiembrie 2010

Cineva, undeva, (ne) compromite libertatea

Un creştin înţelege viaţa ca o călătorie spre veşnicie. Omul alege între două căi, cunoscute de raţiunea umană şi vizibile în natură, Calea Luminii şi Calea Întunericului. Suntem martorii Adevărului sau înmulţim minciuna. Fiecare dintre noi îşi urmează calea, dar nu de unul singur, ci împreună cu semenii săi. Eşti creştin, eşti moral sau imoral nu doar între pereţii casei tale sau ai bisericii de parohie, ci în orice timp şi spaţiu din existenţa ta pământească.

Societatea românească este sub asediul minciunii. Un asediu teribil care ne-a vătămat ochii sufleteşti. Instituţiile fundamentale pentru existenţa naţiunii sunt erodate de minciună. Chiar şi pe pământuri sacre descoperi că oamenii au alungat Adevărul şi slujesc “urâciunii pustiirii”. Se minte atât de grav, de intens şi de des, încât oamenii şi-au pierdut simţul adevărului şi receptorii morali cu care identificau minciuna. Când un om nu cunoaşte Adevărul, el nu este liber. Trăind într-o societatea guvernată de minciună, românii îşi pierd în fiecare zi din libertate.



Minciuna nu este doar un subiect de meditaţii duhovniceşti. Minciuna ne transformă în sclavi compromiţând instituţiile care, în democraţie, garantează libertatea. În România, Parlamentul este o victimă importantă a minciunii. Cei mai mulţi dintre parlamentarii români de după 1990 au fost aleşi prin minciună. Coaliţiile de guvernământ au un procent penibil de mic în respectarea promisiunilor făcute în campania electorală, prin vocea candidaţilor. Promisiunile făcute alegătorilor şi nerespectate, se transformă în minciuni. Încrederea oamenilor în puterea votului lor scade. Democraţia se degradează.

Primele minciuni grave spuse despre Parlament au fost că are prea mulţi membri, că existenţa a două camere încetineşte procesul legislativ. Despre parlamentari ni s-a spus că sunt “duşmani ai poporului” care vor să înfeudeze ţara. Compromiterea activităţii parlamentare a continuat. S-au comis în mod deliberat fraude, s-au provocat scandaluri de mahala având ca subiect Parlamentul. S-a votat “din greşeală”, lăsându-se falsa impresie că Parlamentul este format din handicapaţi mintali care nu ştiu ce şi cum votează. De câteva zile ni se vorbeşte despre o “majoritate toxică”. Aceste minciuni au un efect foarte grav: distrug încrederea cetăţeanului român în instituţia definitorie pentru democraţie: Parlamentul.



O altă minciună, dintre cele mai mari colportate în lume şi în România, este minciuna despre criză. Ni se spune că economia mondială este în colaps datorită unor invizibile mecanisme ale pieţei, şi se trece sub tăcere faptul că nişte indivizi au luat, din lăcomie şi egoism, deciziile fatale care au provocat dezastrul. Vinovaţii nu au fost pedepsiţi, dimpotrivă, au primit sume imense din averea naţiunilor pentru a se salva. În România, minciuna despre criză îmbracă o haină mult mai murdară. Sunt acuzaţi medicii, profesorii, funcţionarii, ofiţerii, pensionarii că au salarii şi pensii prea mari, că astfel sunt factori generatori şi agravanţi ai crizei. Despre zecile de miliarde de euro jefuite în ultimii douăzeci de ani de mafia politico-economică pe care o aflăm în spatele tuturor partidelor parlamentare, se discută ipocrit, asistăm la o ceartă între hoţi. Se manipulează opinia publică prin publicarea de stenograme scoase din dosarele inamicilor politici, se deschid nesfârşite anchete penale, într-o studiată regie de telenovelă. Vinovaţii pentru haosul în care a căzut ţara scapă de pedeapsa legii.



Războiul dintre Adevăr şi minciuna care a cuprins societatea românească este cumplit. Miza războiului este viitorul românilor. Soluţii sunt! Ştim de la Hristos ce trebuie să evităm: “Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6,24), dar cine să-şi asume jertfa de a alege corect? Politicianul, magistratul, omul de afaceri, jurnalistul, preotul, cetăţeanul de rând? Cine?