Sărbătorile de iarnă au fost pentru grupul de susţinători şi grupul de voluntari ai Paraclisului "Sf. Apostol şi Evanghelist Luca" prilej de a continua creştinul obicei al slujirii copiilor bolnavi din secţiile de pediatrie - şi mai ales din secţia de oncopediatrie - ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 din Craiova. Am reuşit să aducem noi zâmbete de bucurie pe chipurile în suferinţă ale acestor copii care nevinovaţi fiind, suportă consecinţele păcatelor neamului în care s-au născut.
În ziua de Sfântul Nicolae am onorat invitaţia făcută de domnul Prof. Univ. Dr. Corneliu Sabetay, şeful Secţiei de Chirurgie Pediatrică şi liderul Comunităţii Evreieşti din Craiova, de a participa la o agapă frăţească în beneficiul copiilor internaţi în această secţie, alături de pastorul Gheorghe Ardeleanu de la Biserica Baptistă din Craiova. Cu ajutorul financiar, material şi moral al membrilor grupurilor constituite în cadrul Paraclisului nostru, am dăruit celor 15 copii - majoritatea din familii sărace - internaţi în secţie pachete de cadouri, în duhul frumoasei tradiţii de Moş Nicolae. Acelaşi ajutor a făcut posibilă distribuirea unui număr de 30 de pachete cu daruri de Moş Nicolae pentru copiii internaţi la acel moment în secţia de oncopediatrie, acolo unde suntem mereu ajutaţi în slujirea noastră de doamna Prof. Univ. Dr. Polixenia Stancu, şefa Secţiei Pediatrie 2.
Eforturile făcute de membrii grupurilor de susţinători şi voluntari ai Paraclisului "Sf. Apostol şi Evanghelist Luca" au avut ca rezultat organizarea unei mini-campanii filantropice în beneficiul copiilor internaţi în spital în perioada Sărbătorilor Naşterii Mântuitorului. Prin puterea lui Dumnezeu, mila creştină manifestată de fraţii noştri din grupurile constituite în cadrul Paraclisului şi sprijinul acordat de Parohia "Sf. Nicolae"-Brânduşa Craiova, ne-au oferit binecuvântarea de a aduce bucurie în sufletele a 95 de copii internaţi în spital, copiii aflaţi în secţiile de pediatrie ale Spitalului la vremea Crăciunului. În plus, copiilor internaţi în Secţia de oncopediatrie şi Pediatrie 2 le-a fost dăruit un prânz cald în ziua de Ajunul Crăciunului, ca o firavă, dar necesară completare a sărăcăciosului meniu de spital românesc.
Îi purtăm în suflet şi în rugăciune pe cei care ne sunt fraţi în rugăciunea la Sfântul Altar, în timpul Sfintei Liturghii, şi fraţi în slujirea copiilor bolnavi internaţi în secţiile Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 din Craiova, bărbaţii, femeile, tinerii şi tinerele din grupurile de susţinători şi voluntari care au reuşit să-şi învingă slăbiciunile firii sau amintirea încercărilor prin care au trecut fiind la căpătâiul celor dragi aflaţi pe patul de spital, în boală şi durere. Vă mulţumesc din suflet, fraţii mei întru Hristos!
Activitatea de filantropie pe care voi, fraţii mei întru Hristos, o înfăptuiţi de mai mult de un an pentru copiii bolnavi internaţi în pustia spitalului, îmi dă curaj în slujire şi îmi întăreşte convingerea că pentru a face cu adevărat binele cerut de Hristos nu este nevoie de sofisticate reţele de asistenţă socială, de ONG-uri supradimensionate sau de fonduri europene, ci doar de o picătură de lacrimă pentru aproapele nostru aflat la ceas de suferinţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit binecuvântarea ca prin faptele voastre, dragii mei fraţi întru Hristos, să văd împlinindu-se Scriptura:
"Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 5, 13-14)
* * *
Vă ofer câteva imagini care au surprins momente din mica serbare organizată de copiii internaţi în Secţia de Oncopediatrie la întâlnirea lor cu Moş Crăciun. Conform legislaţiei în vigoare, chipurile copiilor bolnavi sunt protejate. Vă îndemn să înlocuiţi petele albe care ascund chipurile acestor copii atât de bolnavi trupeşte şi infinit de mai curaţi sufleteşte decât oricare dintre noi, cu chipul copiilor dvs. pentru a pătrunde astfel, cu gândul, măcar în umbra suferinţei în care se zbat părinţii lor. Eu am făcut acest dureros, dar necesar exerciţiu duhovnicesc şi zbaterea, durerea şi abisul care mi-au cuprins sufletul preţ de câteva secunde m-au ajutat să înţeleg ceva mai bine în ce chinuri sufleteşti se află părinţii copiilor bolnavi de cancer. Rugaţi-vă pentru ei...
* * *
