Biserica lui Hristos şi Cetatea lumească – o relaţie care necesită politici publice bisericeşti ferme şi curajoase

Lupta purtată în Comisia de revizuire a Constituţiei pentru apărarea familiei tradiţionale creştine reprezintă o lecţie de la care noi, creştinii trebuie să învăţăm măcar un lucru: pădurea românească arde mocnit de peste două zeci de ani şi focul poate fi oprit doar dacă mobilizarea noastră va fi totală, fără odihnă şi fermă, fără să acceptăm compromisuri sau orice fel de căderi de la credinţa noastră în Hristos.

Intensa dezbatere privind cuprinderea în conţinutul viitorei Constituţii a garantării nedescriminării sexuale şi a definirii familiei ca fiind compusă din bărbat şi femeie, a determinat Biserica Creştină să se implice pentru a apăra familia tradiţională în faţa pericolului posibilei legalizări a căsătoriilor homosexuale.

Reacţia imediată şi fermă a Patriarhiei Române, susţinută mai puţin vocal, oarecum timid şi de alte culte creştine din România, a determinat adoptarea unui amendament care stabileşte că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Biserica Ortodoxă Română înregistrează o victorie notabilă, determinând viitoarea Constituţie să garanteze conţinutul creştin şi natural al familiei, însă lupta este departe de a fi câştigată. Numeroase probleme morale grave afectează Cetatea românească, situaţia de rătăcire a Naţiunii Române solicită Bisericii să adopte şi să implementeze politici publice care să fie atât complementare celor ale statului, cât şi, dacă urmarea lui Hristos o cere, contrare şi potrivnice unor decizii necreştine luate de diferiţi actori politici şi guvernamentali din sfera puterii de stat.

Din lista de probleme care necesită şi intervenţia Bisericii trebuie amintite – regresul demografic sever, sărăcia şi corupţia. Învăţătura Bisericii, permanent promovată fie prin predicile preoţilor, fie prin activităţile filantropice şi educaţionale din centrele eparhiale, cuprinde referiri şi mai ales, soluţii pentru oricare dintre aceste probleme. La nivelul Patriarhiei s-au făcut şi se fac eforturi pentru a conferi o dimensiune naţională acţiunilor bisericeşti. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2011 a fost consacrat Sfântului Botez şi Sfintei Cununii, iar anul 2013 a fost declarat Anul Omagial Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Prin aceste evenimente-cadru, Biserica a încercat pe de o parte, să sublinieze importanţa naşterii de prunci, a Botezului şi a Cununiei, adică a familiei creştine, iar pe de altă parte, să promoveze imaginea conducătorului politic de elită creştină.

Eforturile Bisericii nu au determinat însă o ameliorare a situaţiei. Astfel, în 2011, rata căsătoriilor în România – conform Eurostat – a fost de 4,9 / 1000 locuitori, în scădere evidentă faţă de 5,4 / 1000 locuitori în 2010 şi 6,3 / 1000 locuitori în 2009. Implicit, scăderea numărului de căsătorii civile determină şi scăderea numărului de Cununii oficiate în bisericile noastre. (articol integral AICI)