România ca un joc de căluşari

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 11-17 iunie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

România ca un joc de căluşari

Am ales şi am cules! Să ne spălăm cu ei pe cap şi să nu mai facem gură, că aleşii noştri sunt după chipul nostru. Acestea fiind zise, vă mărturisesc că nu despre alegerile locale doresc să vă scriu. Nu! Acest moment penibil în care poporul e chemat ”să aleagă” dintre mii de draci, pe drăcuşorii cei mai mici, nu merită comentat pe motiv de inutilitate. Cum ziceam, am ales şi am cules. Sănătoşi să fim, că le ducem noi pe toate!

Totuşi, există speranţă! Oricât de nevolnici ar fi conducătorii acestui neam, întotdeauna rămâne în români o picătură de nădejde din care, mai devreme sau mai târziu, va renaşte izvorul demnităţii noastre. Am descoperit acest adevăr în sâmbăta premergătoare zilei de votare. Mă aflam, împreună cu Diana, soţia mea, în mica, dar pitoreasca piaţă de cartier. Calculele făcute cu privirile coborâte pe lista de cumpărături, parcă mai lungă decât valoarea banilor din portofel, au fost întrerupte deodată de un sunet puternic de acordeon. În mijlocul pieţei, printre tarabele pline de cartofi, varză, ceapă şi alte roade al satului românesc, răsăriseră, parcă din neant, căluşarii! 

Au început să danseze fără vreo prezentare, fără vreun anunţ. Stegarul ţinea jocul, iar ceilalţi bărbaţi ai trupei... (articolul integral AICI)

* * *