Majestatea Sa, Regele Mihai I al României – o rază de lumină în bezna vrajbei noastre

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

 Majestatea Sa, Regele Mihai I al României – o rază de lumină în bezna vrajbei noastre

Vrăjmășia cu care partidele politice se luptă pentru controlul țării, manipulările grosolane la care au apelat atât coaliția de la guvernare, cât și opoziția, tensiunile tot mai mari din societatea românească aproape că ne-au aruncat în colaps. Rădăcinile răului sunt însă mult mai vechi decât nemulțumirile strigate acum prin piețe de protestatari.

Statul român se afla deja, în momentul declanșării protestelor-maraton, sub controlul cvasi-absolut al președintelui Traian Băsescu. În numele unui fel de “bine făcut cu forța”, președintele și-a subordonat principalele instituții ale statului: parlamentul, guvernul, justiția. Transformat din garant al echilibrului între instituțiile statului într-un autocrat cu apucături de dictator, președintele acestei republici bolnave, cu rădăcini neocomuniste, a reușit “performanța” să dezbine populația, să destructureze mecanismele democratice și să anuleze orice șansă reală de dialog. Sintetizând, Traian Băsescu și partidul său de buzunar, PDL, au confirmat zicala “Drumul spre iad este pavat cu intenții bune!”, prin insistența, deloc dezinteresată, de a implementa așa-zisa reformă a statului prin forță, fără negociere, fără consultarea cetățenilor, în temeiul ideii “Voi sunteți proști, nu știți ce e bine pentru voi, noi suntem deștepți și vă vom face binele cu forța!”.

Pe de altă parte, dorind să nu rateze ocazia nesperată oferită de revolta românilor, partidele din opoziție s-au lansat orbește în luptele de stradă, cu gândul la capitalul electoral ce poate fi astfel obținut. “Înfometarea” la care au fost supuși baronii PSD și PNL în anii de exil pe băncile opoziției îi determină pe liderii USL să întreprindă orice acțiune care ar avea ca rezultat reîntoarcerea la guvernare, adică la masa unde se împart către clientela politică resursele bugetului național. Urmând acest deziderat, USL s-a forțat să organizeze un miting, reușind să adune până în zece mii de simpatizanți, în speranța că vor da o lovitură mortală guvernării băsesciene. Rezultatul a fost escaladarea tensiunilor, dar și creșterea numărului de protestatari care nu mai vor să audă de clasa politică românească.

În tot acest haos, s-a auzit glasul înțelept al Majestății Sale Regele Mihai I al României. Majestatea Sa avertizase deja în discursul rostit anul trecut în Parlamentul României că “Politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor statului.” În mesajul către țară din 22 ianuarie, Familia Regală avertizează că “povara cetățenilor este din ce în ce mai apăsătoare. Românii și-au pierdut încrederea. Ei cer astăzi politicienilor un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Europa și România trec împreună prin vremuri de restriște. Cu atât mai mult astăzi avem nevoie ca politica să respecte locul cuvenit pe care i-l conferă democrația și să nu ia locul competenței, în spațiul public și instituțional”.

În luptele fratricide care au cuprins poporul român, Familia Regală s-a implicat fără partizanat politic, fără mânie, fără să aducă dezbinare, mărturisind un mesaj cu adevărat creștin, demn și loial idealului solidarității sociale și naționale. Tot mai mulți dintre români privesc spre Familia Regală cu speranța că drumul istoric firesc al națiunii noastre, brutal întrerupt de instaurarea republicii de către tancurile sovietice, va fi reluat prin restaurația Monarhiei Constituționale. Istoria republicii, începută în 30 decembrie 1947 și ajunsă până la întunecatul început de an 2012, este doar o înșiruire de crime, trădări și minciuni. Această istorie ne determină să ne asumăm concluzia că doar Monarhia Constituțională a fost și este singura formă de guvernământ conformă cu spiritualitatea românească și benefică poporului nostru. Trăiască Regele!

***

Articolul a fost publicat și în ziarul online ORA DE DOLJ - cea mai importantă sursă online de știri din Oltenia.

Săptămâna în Oltenia - REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI, MIMOZELE ȘI NENICUL

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

Republica de la Ploiești, mimozele și Nenicul

Revolta a cuprins câteva mari orașe ale țării. Treziți din coma supraviețuirii, românii se răscoală. “Jos Băsescu! Jos Guvernul! Trăiască românul (sic!) Raed! Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor!” strigă vocea anonimă a poporului adunat cu mic, cu mare, cu pietre și torțe prin piețele orașelor, luptând cu voioșie împotriva jandarmilor.

 

Un tablou suprarealist care ne înfățișează adevăratul chip al societății românești. O comunitate ce se degradează treptat într-o adunătură de oameni care sunt incapabili să se organizeze, să se conducă, să prospere. Un trib condus de indivizi grotești care au ca singure calități viclenia, ipocrizia, fariseismul și disprețul profund pentru orice normă de comportament social care le-ar pune în pericol puterea discreționară și bogăția dobândită prin jaf și corupție. Un trib populat de ființe umane învinse, încovoiate sub povara neputinței de a lupta pentru o viață mai bună, indivizi care treptat acceptă ca propria existență să fie dependentă de sistemul corupt si de prea-puternicii șefi de trib de la a căror masă mai cad, uneori, ceva resturi cu care să-și astâmpere foamea și să trăiască în iluzia că au o viață normală.

Revolta românului mioritic a fost marea surpriză pentru stăpânii tribului. Mimozele din guvern, dar și din rândul comentatorilor “de catifea” au sughițat jignite că manifestanții aruncă cu pietre, că dau foc și că nu protestează ordonați, doi câte doi, luați de mână, ca la grădiniță și scandând politicos la adresa guvernului și președintelui invitații cordiale la demisie. Țapi ispășitori și totodată, masă de manipulare au fost membrii galeriilor unor echipe de fotbal. O soluție extrem de satisfăcătoare pentru guvernanți. Suporterii sunt niște bestii, niște cetățeni de mâna a doua. Ei nu au voie să protesteze, de fapt, nu-i așa, ei nu au protestat, doar au venit să se bată cu jandarmii, că așa le place lor! O teorie grotească și ipocrită creată în laboratoarele de manipulare ale Ministerului Adevărului care din umbra lui Traian Băsescu, stabilește de ceva vreme ce este și ce nu este adevărat în societatea românească.

 

Republica de la Ploiești a revoltelor acestei ierni este abia la început. Nu există alt program politic, social-economic, decât cel care poate fi sintetizat în “Capul lui Moțoc alias Băsescu, Boc, Udrea vrem!”. Nenicul Băsescu, marele vinovat pentru haosul în care a fost aruncată țara, tace și stă pitit în păpușoi. O avea pregătit elicopterul? La momentul în care scriu aceste rânduri, slujitorii lui însă aruncă cu vorbe tâmpite. Teodor Baconschi perorează: "România care munceşte, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată va face alegerea!”, altfel spus, pentru “europeanul” Baconschi există cetățeni de calitatea I, supuși, muncitori și cetățeni de calitatea II, scursurile societății! 

 

 

Emil Boc, cu tonul lui care se vrea serios și marțial, spune atâtea prostii la televizor – să relansăm dialogul, să activăm comisiile de dialog social, să avem răbdare, e greu, dar va fi mai bine, avem stabilitate economică, violențele stradale ne fac rău etc. – atâtea tâmpenii că mi-e greu să-l ascult. Mintea mea refuză să accepte că acest individ conduce guvernul țării mele.

Iarna furiei noastre ne-a trezit cu brutalitate din somnul lașității. Vine, vine, primăvara normalității noastre? Vom trăi și vom vedea!

 

 

Dialog pentru statul de drept românesc

ASOCIAȚIA PRO DEMOCRAȚIA - COMUNICAT DE PRESĂ

Asociaţia Pro Democraţia (APD) susţine necesitatea stabilirii unui dialog deschis de către autorităţile publice cu protestatarii, îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu actele de violenţă şi recomandă utilizarea unor mijloace de exprimare paşnice. De asemenea, considerăm cǎ protestul este una dintre formele fundamentale de exprimare a principiilor şi valorilor democratice de către cetăţeni, care nu ar trebui cenzurată de către stat.

În primul rând, având în vedere cǎ mişcǎrile de protest au fost determinate de unele mǎsuri de austeritate şi de politici publice care ar putea afecta negativ un procent semnificativ al populaţiei, considerǎm cǎ este de datoria autoritǎţilor publice responsabile sǎ deschidǎ un dialog constructiv care sǎ genereze soluţii viabile pentru dezvoltarea în condiţii de performanţă economică şi socială a statului.

În aceeaşi logică, factorul politic trebuie să fie deschis necondiţionat la dialog cu protestatarii, pentru a prelua mesajele acestora şi a deschide discuţii în vederea identificării unor soluţii constructive. Având în vedere că politicienii, de la nivel local şi central sunt reprezentanţi direcţi ai cetăţenilor care manifestǎ nemulţumiri, reiterăm importanţa dialogului direct, nemijlocit.

În al doilea rând, susţinem că actele de violenţă nu pot conduce sub nicio formă la soluţionarea unei situaţii de criză. De asemenea, considerăm că violenţele comise de către o parte dintre protestatari denaturează mesajul majorităţii şi conduc la distrugerea bunurilor proprietate publică şi privată. Credem că instituţiile abilitate să menţină ordinea publică trebuie să evite violenţele marginale sau inutile, care ar putea încălca regulile democratice şi în acelaşi timp să asigure într-un mod eficient siguranţa publică a cetăţeanului. În plus, cerem ca sancţionarea celor responsabili pentru generarea de nelinişti sociale să se producă în condiţiile legii, fără excese.

Având în vedere rolul organizaţiilor aparţinând societăţii civile, de a menţine dialogul între comunitate şi instituţiile publice, Asociaţia Pro Democraţia îşi arată interesul deschis de a deveni un mediator la solicitarea oricărei părţi interesate. În acelaşi sens, APD face un apel cǎtre alte organizaţii ale societăţii civile pentru a susţine protestul paşnic şi pentru a media acest dialog necesar între cetǎţeni şi clasa politicǎ.

Pentru detalii suplimentare, vǎ rugǎm sǎ îl contactaţi pe Septimius Pârvu, Director adjunct al Asociaţiei Pro Democraţia, la numǎrul de telefon: 0751.194.713 sau la adresa de e-mail: septimius.parvu@apd.ro.

Săptămâna în Oltenia - CREDINȚĂ ȘI DEMOCRAȚIE ÎN ANUL APOCALIPSEI MAYAȘE

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

Credință și Democrație în anul apocalipsei mayașe

În 2012, anul apocalipsei mayașe, românii, ca de altfel marea majoritate a europenilor, trăiesc sub puternica determinare a două forțe: credința și libertatea. Credința într-un Dumnezeu care ne cheamă la a ne schimba firea și implicit, la a schimba lumea. Libertatea de a fi tu însuți, de a nu te conforma unei voințe arbitrare. Interacțiunea dintre aceste forțe, atâta vreme cât ele au rămas naturale și neinstituționalizate, a dat naștere Lumii Libere și a fost izvorul acelor energii care au învins nazismul și comunismul. Societățile model care exportă permanent și insistent democrația au pierdut însă echilibrul între credință și democrație. Nori de furtună se anunță pe cerul idealului vieții în libertate.

În SUA, campania electorală din acest an va fi puternic influențată de agenda publică a marilor comunități religioase americane – evangheliștii și mormonii. Partidul Republican își ajustează permanent programul politic în conformitate cu valorile evangheliștilor, militând pentru interzicerea prin lege a avortului, limitarea imigrației, izolarea comunităților musulmane etc. Fostul senator Rick Santorum, candidat republican la alegerile prezidenţiale, promovează vehement ideea că egalitatea între oameni este un fapt deosebit de nociv, cităm: “Egalitate pentru toţi? Aşa s-a clădit cea mai măreaţă ţară din istoria lumii? Nu. Acest lucru a distrus majoritatea statelor lumii.” Concepte precum “statul bunăstării” sau “sistemul public de sănătate” sunt considerate incompatibile cu o societate întemeiată pe valorile creștine (sic!). 

Mormonii, cu șase milioane de adepți în SUA, au propria agendă publică, unul dintre obiectivele lor fiind legalizarea poligamiei. Dat fiind numărul mare și în creștere al mormonilor americani, este foarte probabilă apariția unui candidat la prezidențialele din SUA susținut de comunitatea mormonă.

Dacă în SUA este tot mai mare riscul ca fundamentalismul creștin să dobândească o periculoasă influență asupra politicului, în Uniunea Europeană încercarea de a se delimita corect credința de democrație, prin asimilarea celei dintâi, se dovedește a fi un semieșec. Vaticanul, nemulțumit de faptul că valorile creștine nu sunt explicit asumate în documentele fundamentale ale Uniunii Europene, a desfășurat permanent campanii discrete, dar deosebit de eficiente, de influențare a guvernelor din țările catolice. Drepturile homosexualilor, avortul, legalizarea drogurilor ușoare, recunoașterea drepturilor religioase pentru musulmani etc. au devenit tot atâtea motive pentru ca Vaticanul să nu susțină cu prea mult entuziasm proiectul european. 

În Rusia, acolo unde există o colaborare foarte strânsă între puterea politică și Patriarhia Rusă, sunt semne că această stare de fapt va fi în curând supusă negocierilor. Patriarhul Kiril a surprins opinia publică prin critica severă adusă atitudinii guvernului față de protestele anti-Putin: “Dacă autorităţile rămân insensibile la aceste proteste, este un semn negativ, un indiciu al incapacităţii lor de a se adapta”. Totuși, Patriarhul Kiril nu a ezitat să-i avertizeze și pe protestatari, invocând precedentul revoluţiei bolșevice din 1917: “La momentul respectiv am fost incapabili de înţelepciune şi moderaţie. Ne-am distrus ţara. Şi de ce? Pentru că oamenii care participă la manifestaţii în general fundamentate sunt folosiţi foarte abil de forţele politice care aspiră la putere”. Biserica Ortodoxă Rusă își reafirmă astfel statutul de putere superioară puterii politice vremelnice.

În România noastră, vocile profetice din Biserică sunt reduse la un piano pianissimo de discursul oficialilor bisericești. Proiectele imediate, precum construirea Catedralei Mântuirii Neamului, impun o atitudine pragmatică în relația administrației bisericești cu cel mai probabil finanțator – statul român, iar anul electoral 2012 poate oferi șansa obținerii de noi fonduri pentru monumentala construcție bisericească ce va fi umbrită doar de Casa Parlamentului. A critica erorile comise de clasa politică nu este element definitoriu în cultura organizațională a Bisericii noastre, “simfonia bizantină” fiind preferată predicii care atenționează pe mai-marii cetății că au adus sărăcia și decăderea morală asupra poporului.

Nu știu dacă 2012 va fi anul apocalipsei mayașe, dar sunt convins că vom fi martorii începutului unei noi epoci în relația dintre credință și democrație. Să sperăm că vom rămâne liberi.

Gânduri între ani...

Mă despart de 2011 ca de un înger. Un înger al Luminii. 2011 a fost un an în care Dumnezeu mi-a dăruit bucurii, iertându-mi greșelile și judecându-mă cu mila Lui. 

2011 a fost un an binecuvântat pentru slujirea mea de preot în spital. Am văzut minuni - prunci salvați de sub aripa morții, tineri întorși la viață prin mila lui Dumnezeu, oameni regăsindu-L pe Hristos, la ceas de boală și de chinuri. Am rămas la căpătâiul Mădălinei în secția de Terapie Intensivă și am văzut puterea vindecătoare a lui Dumnezeu care i-a iertat adolescentei greșeala și a chemat-o la viață din bezna morții. Am spovedit tinere rănite de fapta întunecată a suicidului, dar salvate de îngerul dumnezeiesc cel păzitor. Am călătorit împreună cu ele spre Lumină, izgonind demonii care aduseseră cumplita ispită în calea acestor suflete fragile și rătăcite. Am văzut medici și asistente medicale slujind cu răbdare, cu milă și fără egoism, excepții în spitalele românești, dar excepții care de cele mai multe ori luminează și înving întunericul răutății. Am văzut bolnavi primind vindecare și împăcare prin credință și prin mila semenilor. Am văzut minuni și am lăcrimat...

2011 a fost anul în care m-a rânduit Dumnezeu să fiu și martorul suferinței crunte. Am rămas la căpătâiul Mariei, copila de nici 16 ani, în lupta ei cu boala cumplită a cancerului. I-am vorbit despre îngeri, i-am povestit despre moarte ca despre un somn lin cu cântări îngerești, i-am văzut chipul înseninat de apropierea clipei întâlnirii cu Hristos. Am suferit în lacrimă și rugăciune împreună cu mama al cărei fiu, într-o clipă de nebunie și supremă ispită, a hotărât să-și curme singur viața, căzând în neantul cel fără de scăpare. Am fost martorul suferinței copiilor din secția de oncopediatrie, alinându-le copilăria chinuită, prin rugăciunile mele și prin toată revărsarea de speranță pe care au dăruit-o voluntarii altarului meu acestor copii pedepsiți de păcatele părinților și neamului. Am văzut suferința și umbra zidurilor iadului și am lăcrimat...

2011 a fost o nouă lecție în slujirea mea de preot. Au fost clipe de întuneric, dar mereu și mereu, Lumina lui Hristos a risipit bezna și nu m-a lăsat să mă rătăcesc.

2011 a fost anul milei lui Hristos pentru familia mea. A fost anul în care s-a născut Andrei Vladimir, al doilea copil al nostru, un dar neașteptat, izvor de Lumină și de bucurie. Un glas de înger cântă împreună cu celălalt înger al nostru, Casiana și casa ne este plină de cântare îngerească.

2011 a fost anul în care mi-am înscris fetița, pe Casiana la școala unde va începe din toamnă să călătorească spre cunoașterea lui Dumnezeu și a Universului. Am lăcrimat privind la minune - fetița mea parcă abia ieri născută, a crescut mare și în curând va fi elevă.

2011 a fost anul în care soția mea, puiul meu Diana a primit ocrotire, credință și sănătate în clipe de grea cumpănă. O încercare îngăduită de Dumnezeu pentru păcatele noastre. O încercare la finalul căreia Dumnezeu ni l-a dăruit pe Andrei Vladimir.

2011 a fost anul în care Dumnezeu mi-a îngăduit să public a doua mea carte - Jurnal Cubanez - Amintiri din Absurdistan. O carte despre suferința și lupta unui popor - cubanezii - împotriva tiraniei. Un popor pe care l-am ajutat și eu, prin puținele mele puteri în timpul misiunii înfăptuite în Cuba, în 2009. Jurnal Cubanez - o carte care a devenit dintr-o speranță firavă, un dar pentru cititori datorită prietenilor mei jurnalistul și scriitorul Mihai Firică, inginerul dr. Ruslan Oprescu, deputatul Constantin Dascălu și profesorul Nicolae Marinescu, directorul și proprietarul Editurii Aius, unde a fost publicată cartea.

2011 a fost un an al călătoriei împreună cu Hristos, către Hristos. Îți mulțumesc, Doamne, Dumnezeul meu și cu smerenie, Te rog, Doamne, binecuvântează cu credință făptura mâinilor Tale în ceea ce Tu, Doamne, ai rânduit să fie anul 2012 - o altă lacrimă a bucuriei în Hristos picurată din viața noastră în oceanul milei Tale...