Săptămâna în Oltenia - CREDINȚĂ ȘI DEMOCRAȚIE ÎN ANUL APOCALIPSEI MAYAȘE

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

Credință și Democrație în anul apocalipsei mayașe

În 2012, anul apocalipsei mayașe, românii, ca de altfel marea majoritate a europenilor, trăiesc sub puternica determinare a două forțe: credința și libertatea. Credința într-un Dumnezeu care ne cheamă la a ne schimba firea și implicit, la a schimba lumea. Libertatea de a fi tu însuți, de a nu te conforma unei voințe arbitrare. Interacțiunea dintre aceste forțe, atâta vreme cât ele au rămas naturale și neinstituționalizate, a dat naștere Lumii Libere și a fost izvorul acelor energii care au învins nazismul și comunismul. Societățile model care exportă permanent și insistent democrația au pierdut însă echilibrul între credință și democrație. Nori de furtună se anunță pe cerul idealului vieții în libertate.

În SUA, campania electorală din acest an va fi puternic influențată de agenda publică a marilor comunități religioase americane – evangheliștii și mormonii. Partidul Republican își ajustează permanent programul politic în conformitate cu valorile evangheliștilor, militând pentru interzicerea prin lege a avortului, limitarea imigrației, izolarea comunităților musulmane etc. Fostul senator Rick Santorum, candidat republican la alegerile prezidenţiale, promovează vehement ideea că egalitatea între oameni este un fapt deosebit de nociv, cităm: “Egalitate pentru toţi? Aşa s-a clădit cea mai măreaţă ţară din istoria lumii? Nu. Acest lucru a distrus majoritatea statelor lumii.” Concepte precum “statul bunăstării” sau “sistemul public de sănătate” sunt considerate incompatibile cu o societate întemeiată pe valorile creștine (sic!). 

Mormonii, cu șase milioane de adepți în SUA, au propria agendă publică, unul dintre obiectivele lor fiind legalizarea poligamiei. Dat fiind numărul mare și în creștere al mormonilor americani, este foarte probabilă apariția unui candidat la prezidențialele din SUA susținut de comunitatea mormonă.

Dacă în SUA este tot mai mare riscul ca fundamentalismul creștin să dobândească o periculoasă influență asupra politicului, în Uniunea Europeană încercarea de a se delimita corect credința de democrație, prin asimilarea celei dintâi, se dovedește a fi un semieșec. Vaticanul, nemulțumit de faptul că valorile creștine nu sunt explicit asumate în documentele fundamentale ale Uniunii Europene, a desfășurat permanent campanii discrete, dar deosebit de eficiente, de influențare a guvernelor din țările catolice. Drepturile homosexualilor, avortul, legalizarea drogurilor ușoare, recunoașterea drepturilor religioase pentru musulmani etc. au devenit tot atâtea motive pentru ca Vaticanul să nu susțină cu prea mult entuziasm proiectul european. 

În Rusia, acolo unde există o colaborare foarte strânsă între puterea politică și Patriarhia Rusă, sunt semne că această stare de fapt va fi în curând supusă negocierilor. Patriarhul Kiril a surprins opinia publică prin critica severă adusă atitudinii guvernului față de protestele anti-Putin: “Dacă autorităţile rămân insensibile la aceste proteste, este un semn negativ, un indiciu al incapacităţii lor de a se adapta”. Totuși, Patriarhul Kiril nu a ezitat să-i avertizeze și pe protestatari, invocând precedentul revoluţiei bolșevice din 1917: “La momentul respectiv am fost incapabili de înţelepciune şi moderaţie. Ne-am distrus ţara. Şi de ce? Pentru că oamenii care participă la manifestaţii în general fundamentate sunt folosiţi foarte abil de forţele politice care aspiră la putere”. Biserica Ortodoxă Rusă își reafirmă astfel statutul de putere superioară puterii politice vremelnice.

În România noastră, vocile profetice din Biserică sunt reduse la un piano pianissimo de discursul oficialilor bisericești. Proiectele imediate, precum construirea Catedralei Mântuirii Neamului, impun o atitudine pragmatică în relația administrației bisericești cu cel mai probabil finanțator – statul român, iar anul electoral 2012 poate oferi șansa obținerii de noi fonduri pentru monumentala construcție bisericească ce va fi umbrită doar de Casa Parlamentului. A critica erorile comise de clasa politică nu este element definitoriu în cultura organizațională a Bisericii noastre, “simfonia bizantină” fiind preferată predicii care atenționează pe mai-marii cetății că au adus sărăcia și decăderea morală asupra poporului.

Nu știu dacă 2012 va fi anul apocalipsei mayașe, dar sunt convins că vom fi martorii începutului unei noi epoci în relația dintre credință și democrație. Să sperăm că vom rămâne liberi.