Gânduri între ani...

Mă despart de 2011 ca de un înger. Un înger al Luminii. 2011 a fost un an în care Dumnezeu mi-a dăruit bucurii, iertându-mi greșelile și judecându-mă cu mila Lui. 

2011 a fost un an binecuvântat pentru slujirea mea de preot în spital. Am văzut minuni - prunci salvați de sub aripa morții, tineri întorși la viață prin mila lui Dumnezeu, oameni regăsindu-L pe Hristos, la ceas de boală și de chinuri. Am rămas la căpătâiul Mădălinei în secția de Terapie Intensivă și am văzut puterea vindecătoare a lui Dumnezeu care i-a iertat adolescentei greșeala și a chemat-o la viață din bezna morții. Am spovedit tinere rănite de fapta întunecată a suicidului, dar salvate de îngerul dumnezeiesc cel păzitor. Am călătorit împreună cu ele spre Lumină, izgonind demonii care aduseseră cumplita ispită în calea acestor suflete fragile și rătăcite. Am văzut medici și asistente medicale slujind cu răbdare, cu milă și fără egoism, excepții în spitalele românești, dar excepții care de cele mai multe ori luminează și înving întunericul răutății. Am văzut bolnavi primind vindecare și împăcare prin credință și prin mila semenilor. Am văzut minuni și am lăcrimat...

2011 a fost anul în care m-a rânduit Dumnezeu să fiu și martorul suferinței crunte. Am rămas la căpătâiul Mariei, copila de nici 16 ani, în lupta ei cu boala cumplită a cancerului. I-am vorbit despre îngeri, i-am povestit despre moarte ca despre un somn lin cu cântări îngerești, i-am văzut chipul înseninat de apropierea clipei întâlnirii cu Hristos. Am suferit în lacrimă și rugăciune împreună cu mama al cărei fiu, într-o clipă de nebunie și supremă ispită, a hotărât să-și curme singur viața, căzând în neantul cel fără de scăpare. Am fost martorul suferinței copiilor din secția de oncopediatrie, alinându-le copilăria chinuită, prin rugăciunile mele și prin toată revărsarea de speranță pe care au dăruit-o voluntarii altarului meu acestor copii pedepsiți de păcatele părinților și neamului. Am văzut suferința și umbra zidurilor iadului și am lăcrimat...

2011 a fost o nouă lecție în slujirea mea de preot. Au fost clipe de întuneric, dar mereu și mereu, Lumina lui Hristos a risipit bezna și nu m-a lăsat să mă rătăcesc.

2011 a fost anul milei lui Hristos pentru familia mea. A fost anul în care s-a născut Andrei Vladimir, al doilea copil al nostru, un dar neașteptat, izvor de Lumină și de bucurie. Un glas de înger cântă împreună cu celălalt înger al nostru, Casiana și casa ne este plină de cântare îngerească.

2011 a fost anul în care mi-am înscris fetița, pe Casiana la școala unde va începe din toamnă să călătorească spre cunoașterea lui Dumnezeu și a Universului. Am lăcrimat privind la minune - fetița mea parcă abia ieri născută, a crescut mare și în curând va fi elevă.

2011 a fost anul în care soția mea, puiul meu Diana a primit ocrotire, credință și sănătate în clipe de grea cumpănă. O încercare îngăduită de Dumnezeu pentru păcatele noastre. O încercare la finalul căreia Dumnezeu ni l-a dăruit pe Andrei Vladimir.

2011 a fost anul în care Dumnezeu mi-a îngăduit să public a doua mea carte - Jurnal Cubanez - Amintiri din Absurdistan. O carte despre suferința și lupta unui popor - cubanezii - împotriva tiraniei. Un popor pe care l-am ajutat și eu, prin puținele mele puteri în timpul misiunii înfăptuite în Cuba, în 2009. Jurnal Cubanez - o carte care a devenit dintr-o speranță firavă, un dar pentru cititori datorită prietenilor mei jurnalistul și scriitorul Mihai Firică, inginerul dr. Ruslan Oprescu, deputatul Constantin Dascălu și profesorul Nicolae Marinescu, directorul și proprietarul Editurii Aius, unde a fost publicată cartea.

2011 a fost un an al călătoriei împreună cu Hristos, către Hristos. Îți mulțumesc, Doamne, Dumnezeul meu și cu smerenie, Te rog, Doamne, binecuvântează cu credință făptura mâinilor Tale în ceea ce Tu, Doamne, ai rânduit să fie anul 2012 - o altă lacrimă a bucuriei în Hristos picurată din viața noastră în oceanul milei Tale...