Istoria ruinată a Olteniei – Partea I: Judeţele Dolj şi Olt

În România post-decembristă se vorbeşte mult despre zestrea de patrimoniu naţional, despre moştenirea trecutului, dar se face foarte puţin. Patrimoniul naţional, deşi teoretic ocrotit de o mulţime de legi şi reglementări, se degradează, se distruge, se pierde. Vă propun o călătorie spre istoria ruinată a Olteniei, aşa cum este încă mărturisită de zecile, sutele de clădiri de patrimoniu a căror stare de degradare ne face să credem că mândria de a fi oltean se transformă treptat dintr-un sentiment veritabil, într-un mincinos slogan de propagandă electorală. 

Am călătorit prin Oltenia, fie în vacanţă, fie în interes de serviciu, şi am adunat informaţii despre procesul de ruinare a unor importante imobile de patrimoniu din judeţele Olteniei, mărturii ale unui trecut istoric bogat şi frumos care sunt aruncate în lada de gunoi a uitării prin neglijenţa penală a proprietarilor şi autorităţilor.

Din însemnările mele de călătorie am realizat această mini-serie pe care o dedic atât autorităţilor locale, cât şi onorabililor domni funcţionari ai statului din cadrul Ministerului Culturii şi Direcţiilor pentru Cultură din judeţele Olteniei, în speranţa că vor încerca să-şi facă datoria şi să salveze ce se mai poate salva.

Craiova şi Judeţul Dolj

Autorităţile municipiului Craiova au luat hotărârea de a participa la competiţia europeană de desemnare a titlului de „Capitală Culturală Europeană”. O iniţiativă curajoasă, care merită sprijinită. Dificultăţile cu care se vor confrunta autorităţile craiovene sunt însă mari, dată fiind neglijenţa aproape penală de care au dat dovadă edilii din trecut faţă de patrimoniul cultural imobil al Craiovei şi Judeţului Dolj. Să enumerăm câteva dintre clădirile de patrimoniu şi de mare importanţă pentru istoria culturală a oraşului Craiova, aflate în stare de degradare şi a căror pierdere reprezintă o lovitură devastatoare pentru zestrea istorică a Cetăţii Băniei. (articol integral AICI)

13 ANI DE LUMINĂ!

Luni, 2 septembrie 2013, s-au împlinit 13 ani de la momentul în care Diana mea a acceptat să purceadă în călătoria acestei vieţi alături de mine.

În aceşti 13 ani, soţia mea, prin mila lui Hristos, a dăruit doi copii familiei noastre - pe Casiana Gabriela şi pe Andrei Vladimir. Acum, aceeaşi milă a lui Hristos, sporeşte familia noastră cu al treilea copil, pe care soţia mea îl poartă în pântec şi a cărui venire în lume o aşteptăm la începutul lunii decembrie.

Împreună cu soţia mea, în ziua în care s-au împlinit aceşti 13 ani minunaţi şi luminoşi, am fost la biserica unde slujeşte duhovnicul nostru şi am fost binecuvântaţi în cadrul unei slujbe de mulţumire ridicată lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit.

Am retrăit, cu emoţie, ziua în care am devenit, în faţa lui Hristos, o familie creştină.

O lacrimă dureroasă mi-a rănit, însă, inima, izvorâtă din amintirea căderilor şi greşelilor mele prin care am adus suferinţă în sufletul soţiei mele, o lacrimă care cuprinde căinţa mea întru veşnicie, o lacrimă pe care o aşez cu smerenie la icoana lui Hristos şi în faţa sufletului soţiei mele dragi.

Dumnezeu să ne ajute să călătorim spre El, slujind Împărăţia Sa şi slujindu-ne unii pe alţii, toată viaţa noastră dăruind-o lui Hristos, noi, preotul Marcel, soţia mea dulce, Diana Valentina, fetiţa noastră Casiana Gabriela, fiul nostru Andrei Vladimir şi pruncul nostru încă nenăscut a cărui sosire în lume o aşteptăm cu dragoste şi bucurie!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, păcătoşii!