O picătură de credință, cât un bob de muștar, ne-a învățat Hristos să avem și nimic nu ne-ar fi fost cu neputință (Matei 17, 20), dar ne-am rătăcit și în veacul nebuniei noastre, o creatură microscopică, infinit mai mică decât firimitura de credință la care eram chemați, ne ucide, într-un chin pe măsura muntelui de răutate în care ne-am transformat viața.
Golul din suflete noastre a devenit o realitate fizică...
Bisericile sunt goale, după chipul goliciunii noastre sufletești, a episcopilor,
preoților și diaconilor, căci suntem fățarnici și am lăsat osteneala părților
grele ale Legii: judecata, mila și credința. (Matei 23, 23) Ne-a dăruit Hristos
să fim păstorii poporului Său, dar prin păcatele noastre, am închis împărăția cerurilor
înaintea oamenilor. (Matei 23, 13) La vreme de pedeapsă, iată, Dumnezeu ne-a
lipsit de popor și ne lasă singuri în altare, îmbrăcați în slava deșartă pe
care am iubit-o mai mult decât pe El și cu adevărat vedem că suntem niște morminte
văruite, pe din afară frumoase, dar înăuntru pline de toată necurăția. (Matei
23, 27)
Bisericile sunt goale, iar noi, episcopi, preoți și diaconi, am ajuns chipul
pedepsei pe care Dumnezeu a trimis-o asupra neamului nostru rătăcit. Suntem păstori
nebuni care nu mai umblăm după oaia cea pierdută, nu mai căutăm pe cea rătăcită,
nu o mai vindecăm pe cea rănită, iar pe cea sănătoasă nu o mai hrănim cu cele
ale credinței. Ne umplem pântecele cu grăsimea turmei. Suntem păstorii cei răi,
că am lăsat turma în părăsire și sabia va lovi brațul și ochiul nostru, iar brațul
nostru se va usca și vom rămâne orbi. (Zaharia 11, 16)
Casele voastre, creștinilor, sunt goale și stați singuri în ele, cuprinși
de frică și de amăgire. Duhul lui Dumnezeu nu mai este în ele și nici în voi,
alungat de uciderea pruncilor în pântecele mamei, de lăcomia după cele ale
trupului, de minciuna în care ați ales să trăiți. Acum, vedeți nenoricirea care
este asupra voastră, sub varga aprinderii Lui, că a ridicat Dumnezeu zid împotriva
voastră și v-a înconjurat de venin și de zbucium... (Plângerile lui Ieremia 3,
1,4)
Când ați fost împreună cu ceilalți, nu ați știut cum să-i iubiți. Acum, Dumnezeu a îngăduit dorința voastră și sunteți singuri, cum singuri ați fost în răutatea voastră față de semeni.
Când ați fost împreună cu ceilalți, nu ați știut cum să-i iubiți. Acum, Dumnezeu a îngăduit dorința voastră și sunteți singuri, cum singuri ați fost în răutatea voastră față de semeni.
Acum, moartea sufletească a adus asupra noastră moartea fizică și totuși, nu ne căim și
privim la molima care a cuprins lumea, fără să înțelegem că răutatea noastră a
creat-o. Căutăm scăpare acolo unde nu este decât iluzie și zicem că păcat nu
avem, ne amăgim și adevărul nu este în noi. (I Ioan, 1, 8)
Frica ne-a cuprins și aceasta este
plata lipsei de iubire. Am uitat să iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră,
cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru, și iubind pe Dumnezeu, să
iubim pe aproapele nostre ca pe noi înșine. (Matei 22, 37, 39)
Dacă aveam iubire curată, nu ne-ar fi
fost frică. În iubire nu este frică, doar în cel lipsit de iubire desăvârșită este
frica ce are cu sine pedeapsa. (I Ioan 4, 18)
Iubirea în care am trăit este rătăcire
și în acest veac, primim pedeapsa care însoțește rătăcirea. Am trăit iubind trupul
și am făcut din trup un idol și ne-am închinat lui. Am crezut că din ceea ce este
stricăcios poți aflat viață veșnică. Am trăit iubind orgoliile noastre și am
stricat lumea noastră. Am crezut că suntem demiurgi atotputernici și că ne este
îngăduit să reașezăm ordinea tainică a Universului după mintea noastră rătăcită.
L-am cunoscut pe Dumnezeu, dar nu L-am
slăvit ca pe Dumnezeu, nu I-am mulțumit pentru viața și darurile minunate pe
care ni le-a dăruit, ci ne-am rătăcit în gândurile noastre și inima noastră
nesocotită s-a întunecat. (Romani I, 21)
Întunericul a cuprins lumea noastră,
bisericile noastre, casele noastre și pedeapsa a și venit peste noi, că am
cugetat greșit despre Dumnezeu, ne-am închinat la idolii acestei lumi, am fost
vicleni și am disprețuit tot ce este sfânt. (Cartea Înțelepciunii lui Solomon
14, 30)
...însă Hristos cel
Înviat ne așteaptă, cu milă și cu îndurare. Înaintea ochilor noștri, în Hristos,
se află Calea, Adevărul și Viața... (Ioan 14, 6) ...doar să alegem a ne
întoarce la Hristos.
În Sfintele Paști din Anul Domnului 2020, plăcerea pântecului trebuie lăsată,
glasul de fariseu trebuie să tacă și în lacrimi să ne bucurăm de Înviere,
căindu-ne de rătăcirea noastră.
Acum a venit vremea, cu adevărat, să ne păzim în dragostea lui Dumnezeu și
să așteptăm mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică... (Iuda 1,
21)
...și în această așteptare sfântă, să regăsim puterea de a-L urma pe
Hristos, după cuvântul Său:
„În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”
(Ioan 16, 33)
HRISTOS A ÎNVIAT!