Blogul fratelui Claudiu Târziu - Cît poate costa un moft arhieresc

Vă ofer spre lectură un text postat pe blogul fratelui nostru, jurnalistul creștin Claudiu Târziu, având ca subiect o gafă în pastorație comisă de unul dintre ierarhii Bisericii noastre. Lectură cu folos!

Cît poate costa un moft arhieresc

Orgoliul lezat al episcopului de Zalău, PS Petroniu Florea, a dat foc unei comunităţi creştin-ortodoxe din Sălaj. După un model care s-a întins ca rîia în Sinod, ierahul a mutat, pentru un moft, un preot de la o parohie din Zalău, pe care acesta o făcuse înfloritoare, într-o parohie dintr-un sat. Dispoziţia episcopului a stîrnit revolta enoriaşilor, care nu vor cu nici un chip să se despartă de preotul lor.

Faptele. La începutul acestui an, mama părintelui Ioan Coste, parohul bisericii "Sf. Ştefan" din Zalău, a trecut la cele veşnice. Fiul îndurerat a chemat să slujească la înmormîntarea mamei sale cîţiva preoţi care îi sînt apropiaţi, între care şi pe părintele Vasile Bota, de la Oradea. Însă, episcopul Petroniu nu-l are la inimă pe părintele Bota încă din vremea cînd amândoi erau vicarii episcopului Ioan Mihălţan, la Oradea. Drept care PS Petroniu îi transmisese pr. Vasile Bota că nu are binecuvîntare să slujească vreodată în Sălaj. Alfînd că interdicţia i-a fost încălcată şi ignorînd şi contextul, şi minima decenţă care îl obliga să respecte doliul omului, PS Petroniu s-a gîndit să-i dea o lecţie părintelui Ioan Coste, căruia i-a poruncit să se mute din parohie.

 

Într-un comunicat al episcopiei, semnat de pr. Gabriel Gârdan de la Biroul de Presă, se precizează că odată cu pr. Coste au primit "dojană arhierească" şi alţi patru preoţi care l-au accpetat pe pr. Vasile Bota să slujească împreună cu ei (de parcă ar fi fost de altă credinţă, Dumnezeule!). Şi tot comunicatorul episcopiei arată că... (articolul integral AICI)

Ziua de naștere a IPS Părinte Mitropolit Irineu

IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscopul Craiovei a împlinit în ziua de 16 noiembrie 2011, vârsta de 54 de ani. Ne rugăm lui Hristos să-i dăruiască pacea Sa, binecuvântarea rugăciunii și puterea faptelor aducătoare de mântuire. LA MULȚI ANI!

Vă ofer spre lectură textul aniversar publicat pe site-ul Mitropoliei Olteniei.

 Zi de sărbătoare în Mitropolia Olteniei: IPS Părinte Mitropolit Irineu, la ceas aniversar

16 noiembrie este o zi de sărbătoare pentru Biserica Dreptmăritoare din Oltenia. Înalt Preasfinţitul Părintele nostru Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împlineşte 54 de ani de la naştere. Cu acest prilej, clericii, monahii, monahiile şi credincioşii din cuprinsul Sfintei noastre Mitropolii îi sunt alături, înălţând rugăciuni pentru sănătate, putere de muncă şi îndelungare de zile. 

 

       La data de 16 noiembrie 1957, venea pe lume, în satul Spinu, din comuna  Perișani, judeţul Vâlcea, cel care avea să fie ales de Dumnezeu spre a fi părinte şi arhipăstor „turmei celei cuvântătore” a credincioşilor din Oltenia. A fost botezat cu numele de Ion. Primii paşi spre Sfânta Biserică i-a făcut alături de părinţii săi, Gheorghe şi Maria, buni creştini şi păzitori ai dreptei credinţe. După ce a absolvit şcoala primară din satul natal, unde s-a dovedit a fi un elev sârguincios, tânărul Ion Popa a bătut, în anul 1974, la poarta Mănăstirii Frăsinei. Aici a fost primit mai întâi ca frate, urcând mai apoi, treaptă cu treaptă, frumoasa şi în acelaşi timp anevoioasa cărare a călugăriei. În anul 1975 s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova.

       În perioada 1981-1985 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar de la Bucureşti. Finalul acestei perioade a fost încununat prin susţinerea tezei de licenţă cu titlul: „Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa”. După absolvirea studiilor universitare, tânărul frate a primit, în calda îmbrăţişare a „Braţelor părinteşti”, haina monahală, pecetluit fiind cu numele de Irineu, după care a urmat hirotonia întru ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986).  

În slujba teologiei ortodoxe româneşti 

     În anul 1985 a fost admis la şcoala doctorală a Institutului Teologic din Bucureşti, unde a studiat pe disciplina Patrologie. Tema lucrării a fost: „Politica religioasă a împăratului Iustinian”, sub coordonarea pr. prof. dr. Ştefan Alexe. După ce, timp de un an de zile(1986-1987), a urmat cursuri de limbă şi literatură franceză în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Grenoble, şi-a continuat studiile doctorale pe specialitatea Teologie Dogmatică la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge’ din Paris (1987—1990). În urma susţinerii tezei cu titlul „La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand”, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a Pr. prof. dr. Boris Bobrinskoy, a fost investit de comisia doctorală cu titlul de doctor în teologie, cu calificativul „magna cum laude”. În paralel, a urmat şi cursuri de limba engleză la Londra (1989-1990), precum şi de arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur – Ierusalim (1990-1991). Între anii 1990-1991, a predat Istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris. 

Slujirea ca arhiereu vicar al Eiscopiei de Râmnic

        În data de 6 septembrie 1991, Părintele nostru Irineu a fost rânduit, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, cu titulatura de „Slătineanul”. A fost investit ca Episcop prin Decretul nr.77 din 6 septembrie 1991 al Preşedintelui României. Slujba de hirotonie întru arhiereu a avut loc la data de 6 octombrie 1991.

       Din anul 2000, a fost ales ca referent pentru manuale de religie din cadrul Comisiei teologice şi liturgice a Sfântului Sinod, iar din 2003, îndeplineşte funcţia de secretar al Comisiei speciale pentru canonizarea sfinţilor români.

       În calitate de Episcop vicar, IPS Irineu a participat activ la mai multe simpozioane şi întruniri ecumenice din ţară şi de peste hotare. Vom menţiona aici doar o mică parte din ele: Congresul liturgic al Institutului Teologic „Saint Serge“ din Paris (12-19 iunie 1986), Colocviul internaţional „Ortodoxia şi frumuseţile ei într-o lume secularizată“ (Bossey, Elveţia, 17-24 aprilie 1987), Colocviul ştiinţific „Rolul religiei în cultura şi civilizaţia popoarelor“, organizat de Institutul Mondial al Religiilor din Paris (5-8 martie 1988), Simpozionul „Rolul Sfântului Nicodim în monahismul românesc“ (Mănăstirea Tismana, 23 septembrie 2006), Colocviul „Toward Jerusalem Concil Two“ (TJC II) – „Spre al doilea sinod de la Ierusalim“ (Mănăstirea Sâmbăta de Sus, 16-19 octombrie 2006) etc.

       Din anul 1991 şi-a început activitatea didactică la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova, mai întâi ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria Culturii şi Civilizaţiei Bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul Teologic „Sfântul Serghie” din Paris. În 1994 a devenit titularul Catedrei de Teologie Dogmatică şi Morală (1994-1997), apoi conducătorul acesteia (1997 şi al Catedrei Sistematico-Practice (2004-2008). Din anul 2008, IPS Părinte Mitropolit este Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiaşi instituţii (mai precis 24 ianuarie 2008).

        În perioada 1999-2001, a activat pe postul de profesor de Teologie Morală la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din Sibiu.

       Între anii 2002-2005, IPS Irineu a urmat cursurile doctorale din cadrul Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Craiova, obţinând în anul 2005 titlul de doctor în Drept Civil cu teza „Raportul dintre preceptele morale creştine şi normele juridice”, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a acad. prof. dr. Ion Dogaru, cu calificativul „magna cum laude”.

       Pe tot parcursul activităţii universitare de până acum, IPS Părinte Irineu a scris numeroase cărţi, studii, articole şi traduceri. Dintre acestea le amintim pe cele mai recente: „Iisus este Acelaşi, ieri şi azi şi în veac”, un laborios tratat de hristologie, publicat anul trecut la Editura „Mitropolia Olteniei” şi „La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand”, lucrare prefaţată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi publicată anul acesta la Editura „Basilica” a Patriarhiei Române.

      În data de 22 noiembrie 2010, activitatea cărturărească a Mitropolitului nostru a fost încununată cu titlul de Membru de Onoare al Academiei Române.  

 Mitropolit al Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei 

          Data de 8 iulie 2008 s-a dovedit providenţială pentru poporul cel binecredincios din părţile Oltenei, PS Irineu Slătineanu fiind rânduit, prin hotărârea Sfântului Sinod al BOR, pentru a fi Întâistătător al credincioşilor în mijlocul cărora a crescut şi s-a format. La data de 27 iulie 2008, Catedrala Mitropolitană Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Craiova a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare al credincioşilor care au venit să-l întâmpine pe noul lor Arhipăstor. Din această calitate, IPS Părinte Irineu a sfinţit sute de biserici, a temeluit numeroase aşezăminte sociale, a rânduit preoţi şi diaconi spre folosul credincioşilor, într-un cuvânt, a îngrijit şi semănat bine ogorul Bisericii Oltene. Dragostea pentru carte a fost aşezată la loc de cinste în preocupările Înalt Preasfinţiei Sale. Atât Editura, cât şi Revista Mitropoliei fiind ridicate, prin publicaţii de valoare, la locul meritat, alături de marile foruri culturale din România.

       Glasul nostru, al clericilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor din Mitropolia Olteniei, se înalţă astăzi într-o singură rugăciune către Tronul Preasfintei Treimi, pentru sănătatea, îndelungă petrecerea şi întărirea Arhipăstorului nostru, spre cinstea Sfintei Biserici Oltene şi a noastră mântuire. Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani Înalt Preasfinţite Stăpâne!

Vox Clamantis in Deserto: HRISTOS SE NAŞTE ÎNTR-O LUME DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN CREŞTINĂ

HRISTOS SE NAŞTE ÎNTR-O LUME DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN CREŞTINĂ  

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI

† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor, 

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!
 

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,

Preacuvioase Maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Hristos Se naşte în lume în fiecare decembrie, umplând unora inimile de bucuria sfântă a păstorilor aflaţi pe câmpul Betleemului, altora de prudenţa discretă a magilor, iar altora chiar de circumspecţia, cu totul nejustificată atunci, a lui Irod. În ceea ce ne priveşte, însufleţiţi de entuziasmul păstorilor, dar luând aminte şi la îndreptăţita îngrijorare a magilor, dorim a face, la acest ceas de sărbătoare, cu durere dar şi cu realism, câteva consideraţii asupra stării societăţii şi a lumii noastre din ce în ce mai puţin creştine. Aceasta, întrucât am ajuns să întâlnim astăzi tot mai mulţi creştini fără Dumnezeu, oameni lipsiţi de morală şi credincioşi fără Biserică.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

1. Din punct de vedere doctrinar, nu putem să nu constatăm lipsa tot mai acută a lui Dumnezeu şi a învăţăturii Sale din societatea în care trăim. Astfel, dacă până nu demult El era Cel care îi alegea pe conducători şi îi ungea cu „ungere sfântă”, urmând ca aceştia să călăuzească poporul pe căile Sale, acum alegerea se face zice-se de popor, de către un popor care neglijează tot mai mult căile Lui. Aşa au putut ajunge la cârma unor ţări monştri gen Hitler ori Stalin, care s-au întors apoi împotriva propriilor „alegători”, prin instaurarea dictaturii!

Cât priveşte învăţătura mântuitoare a Domnului, aceasta a fost transformată tot mai mult în simplu obiect de studiu, variantă de lucru ori chiar element de vitrină, prea puţini fiind aceia care au înţeles că poruncile Lui trebuiesc iubite şi trăite, nu doar admirate şi interpretate sau, şi mai rău, ignorate ori chiar sfidate.

2. Sub aspect moral, nu putem să nu recunoaştem că lumea devine, pe zi ce trece, tot mai necreştină, preceptele sfinte de altădată fiind considerate acum hilare, retrograde ori demodate. Astfel, desfrâul, concubinajul şi păcatele împotriva firii au ajuns să fie considerate fireşti; avortul, „călcarea pe cadavre” şi uciderea bunului nume al aproapelui au devenit căi „juste” şi aproape unanim utilizate; iar lăcomia, pizma şi ipocrizia au ajuns „virtuţi” la modă şi indispensabile unei lumi din ce în ce mai nesincere.

Câţi dintre tineri mai preţuiesc astăzi fecioria? Câţi dintre cei căsătoriţi mai acordă cuvenita valoare fidelităţii conjugale? Câţi dintre bărbaţi nu cad astăzi pradă alcoolului? Câte dintre femei nu săvârşesc avort? Câţi dintre noi nu alergăm disperaţi după bogăţii, în timp ce Hristos a fericit sărăcia (Lc. 6, 20)? Câţi nu ne punem nădejdea numai în noi înşine, deşi Domnul ne-a arătat că „fără de El nu putem face nimic” (In. 15, 5)? Ei bine, toate acestea ne arată nouă cât de creştini sau, mai bine zis, de necreştini suntem!…

3. Sub aspect practic, societatea noastră tinde astăzi să rămână doar declarativ creştină. Bisericile, dacă pentru cei mai mulţi au rămas doar simple instituţii de încreştinat, cununat şi înmormântat oameni, pentru alţii reprezintă vechi „muzee”, iar slujitorii lor inutili angajaţi ai statului, ce oficiază ceremonii ancestrale cu iz medieval.

Deşi, în mod public, dar ipocrit, se face uz de creştinism şi de valorile sale, prin viaţa personală cei mai mulţi semeni de-ai noştri se dezic de el, ori îl tratează ca pe un bun al celorlalţi, în timp ce alţii − de-a dreptul inamici ai lui − nu se sfiesc să îl atace pe faţă în fel şi chip, proclamându-l păgubos, retrograd şi, pentru aceasta, chiar periculos.

Dragii mei,

Nu spun toate acestea ca să ne întristăm ori să ne demobilizăm la un ceas de sărbătoare ca acesta! Nu trebuie să disperăm! Dacă pe Hristos au căutat să-L ucidă contemporanii Săi încă din leagăn, şi pe urmaşii Săi îi vor prigoni, ne-a prevenit El (In. 15, 20)! E necesar, însă, să conştientizăm felul în care ne folosim libertatea şi în ce fel de lume am ajuns să trăim, căci dacă în comunism lupta se ducea pe faţă, acum “lupii” ce vor a sfâşia creştinismul au îmbrăcat piei de oi!… Să învăţăm a-i cunoaşte pe aceştia! Să ne deprindem a-i demasca şi a le zădărnici planurile perfide de descreştinare a unei lumi pentru care Hristos S-a întrupat în istorie! Să cerem ajutorul Pruncului Sfânt, născut pe pământ pentru a aduce pace şi bunăvoire (Lc. 2, 14), şi atunci lupta noastră se va putea dovedi biruitoare!

Să sărbătorim Crăciunul cu Hristos, făcând învăţătura Sa crez de nezdruncinat al vieţii noastre, iar exemplul Său model demn al petrecerii noastre, nelăsându-ne nicicum derutaţi de curentele ce caută a ne înstrăina de adevăratul şi mântuitorul creştinism adus în lume încă de acum 2000 de ani de Pruncul Sfânt născut în ieslea Betleemului!

Al vostru întru Domnul povăţuitor,

† SEBASTIAN
EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

* * *

Am primit cu bucurie această Pastorală la Naşterea Domnului a Prea Sfinţitului Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor. Ne dă nădejde că treptat, glasul profetic al Bisericii Ortodoxe Române purcede a străpunge întunericul din noi şi din lume, mărturisind pe Hristos în calea nedreptăţilor şi rătăcirilor din societatea contemporană. Misiunea Ierarhilor Bisericii noastre este dificilă şi plină de ispite. Nu este uşor să porţi crucea mărturisirii prin cuvânt şi faptă în calea sutelor de mii, poate milioanele de credincioşi din eparhia pe care o păstoreşti. Fiecare suspin nealinat de preoţii noştri, fiecare prunc ucis în pântec de mamele căzute de la credinţă, fiecare suflet rătăcit în nesocotirea celor sfinte şi dumnezeieşti, toate picăturile de întuneric ce tulbură viaţa credincioşilor dintr-o eparhie se vor prăvăli, mai devreme sau mai târziu şi cu certitudine la Judecata lui Hristos, asupra sufletului Ierarhului, Episcop, Mitropolit sau Patriarh. 

Slujirea Ierarhului este o slujire grea, dar atunci când este făcută în Hristos, devine dulce şi mântuitoare. Atunci când Ierarhul se îmbracă în hainele de lumină ale mărturisirii, prin cuvânt şi faptă, a iubirii lui Hristos, Lumina se răspândeşte în întreaga Eparhie, iar creştinii, preoţi şi mireni, îşi află prilej de nădejde, de ajutor şi de împreună slujire în Ierarhul lor. Ierarhul poate fi soarele eparhiei sale. Când soarele nu este pe cer şi este ascuns de nori negri sau de întunericul nopţii, lumea se rătăceşte în beznă şi în tăcere înfiorată. Soarele este izvor de raze de lumină şi se însoţeşte cu alţi sori care mărturisesc şi ei lumina. Soarele nu cunoaşte însoţirea cu întunericul, ci luminează întunericul. Ierarhul poate fi soarele eparhiei sale, iar preoţii devin razele lui şi astfel, în împreună lucrare vor mărturisi pe Hristos, Care ne cheamă la El şi ne mărturiseşte dintru veşnicie: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Sfânta Evanghelie după Ioan 8,12)

Să ne rugăm, deci, pentru Ierarhii Bisericii noastre la Sfântul Altar din biserică, dar şi în faţa icoanei, acasă, la ceas de dimineaţă şi de seară. Unde omul este neputincios, îndreptarea şi ajutorul vor veni de la Hristos. Trebuie doar să ne rugăm. Să ne rugăm aşa cum ne învaţă şi Sfântul Apostol Pavel: "Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, ca şi la voi." (Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel 3,1)