Blogurile Adevărul: Bolnavul, medicul şi statul - vindecarea unei relaţii bolnave

HEALTHCAREGLOBAL.COM: TOP 10 hospitals in Northeast USA -
The Johns Hopkins Hospital (Baltimore, Maryland)

Demnitatea medicilor şi respectul pentru persoana aflată în suferinţă, pe patul de spital, sunt supuse unor mari presiuni în contextul măsurilor de majorare a salariilor personalului medical şi legalizării "şpăgii". Asupra unui sistem de sănătate aflat în comă profundă se încearcă o medicamentaţie pe bază de... aspirină.

Chestiunea majorării salariilor cadrelor medicale şi legalizarea "şpăgii" primite de la bolnavi induc o dimensiune morală şi solicită aflarea unor răspunsuri la mai multe întrebări.

PRIMA ÎNTEBARE: cât de morală este majorarea salariilor cadrelor medicale?

Contextul în care aceste majorări salariale se acordă este definit, înainte de toate, de fenomenul grav al migrării medicilor spre statele Europei de Vest. 

Conform unui comunicat de presă remis publicităţii, în ianuarie 2015, de către Colegiul Medicilor din România, "migraţia medicilor a continuat şi în 2014. Un număr de 2450 de medici au solicitat Colegiului Medicilor din România certificate profesionale curente pentru a putea pleca să lucreze în străinătate. Dintre aceştia, 424 sunt de medicină de familie, 127-  obstetrică-ginecologie, 85 -chirurgie generală, 60 – ATI, 55 – psihiatrie, 55 – medicină internă, 52 – pediatrie, 48 – radiologie-imagistică, 45 – medicină de urgenţă, 43- ortopedie, 42 – cardiologie, 32 – chirurgie plastică – 32. În prezent, sunt membri în Colegiul Medicilor din România cu drept de liberă practică un număr de 39.000 de medici. Situaţia cea mai îngrijorătoare este în spitalele din România. Numărul medicilor din spitale a rămas de doar 13.521 (comparativ cu 20.648 în 2011 şi 14.487 în 2013) la un necesar de 26.000, potrivit normativelor Ministerului Sănătăţii. Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât pe categorii de vârstă, dintre medicii de spital, 2961 au peste 60 de ani, 2610 sunt între 50 şi 60 de ani, 3642 între 40 şi 50 şi 3901 între 30 şi 40 de ani şi doar 407 sub 30 de ani. Potrivit datelor Colegiul Medicilor din România, anual întră în sistem 3000 de medici şi ies aproximativ 3500, prin migraţie, pensionare şi deces." (sursa) 

Un deficit de aproximativ 500 de medici pe an, reprezintă dovada că sistemul de sănătate din România se îndreaptă spre un colaps al resurselor umane specializate. Evident, situaţia impune adoptarea de soluţii pentru stoparea migraţiei, principala soluţie, în aparenţă, fiind considerată mărirea salariilor. 

Conform "Raportului Anual de Analiză şi Prognoză - România 2015" al Societăţii Academice din România, "în cazul populaţiei medicale din România 58,46% dintre medicii din România sunt profund nemultumiţi de nivelul salarizării, iar 25,52% s-au declarat nemultumiţi, această nemulţumire fiind principalul factor de stimulare a emigraţiei." Totuşi, în acelaşi raport, suntem avertizaţi că "plăţile informale (adică "atenţiile", "cadourile", "şpaga" n.n.) ating cote alarmante raportat la cheltuielile totale pentru sănătate fiind un fenomen specific fostelor ţări comuniste. Amploarea fenomenului este însă disproporţionată, în România plăţile informale fiind estimate la 0,3% din PIB şi respectiv 6,3% din totalul cheltuielilor pentru sănătate, de 10 ori mai mari decât în Polonia, unde se înregistrează valori de numai 0,04% şi respectiv 0,6%!" (pag. 48 din Raport -sursa-) 

În "Raportul Anual de Analiză şi Prognoză - România 2015" al Societăţii Academice din Româniase arată că "o majorare semnificativă a veniturilor personalului medical este aşteptată a se face în concordanţă şi cu ceea ce se întâmplă în alte ţări ale Uniunii Europene. Astfel, un studiu efectuat de Federation Europeenne Des Medecins Salaries a arătat că România se afla în coada ţărilor UE din punct de vedere al salariului maxim şi pe penultimul loc din punct de vedere al salariului minim pe care poate să-l obţină un medic, acestea fiind de aproximativ 9-11 ori mai mici decât în ţări dezvoltate precum Germania sau Marea Britanie." (-sursa-) 

Într-un studiu coordonat de Ministerul Sănătăţii şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID) şi aplicat la nivel naţional de Institutul CSOP, în perioada 18-29 februarie 2014, cu privire la fenomenul corupţiei din sistemul românesc de sănătate, se arată că "mai mult de 25% dintre persoanele care au apelat la servicii medicale în sistemul public de sănătate, recunosc că au oferit atenţii sau bani personalului medical. În ceea ce priveşte pacienţii spitalizaţi, pe durata ultimei spitalizări, 37% dintre respondenţi declară că au oferit bani sau atenţii medicilor, 34% asistentelor şi 25% infirmierelor, în timp ce 14% dintre respondenţi declară că au oferit bani sau atenţii şi cadrele auxiliare (brancardieri, agenţi de pază, laboranţi ş.a.)". Totodată, studiul demonstrează că "mai mult de 50% dintre respondenţi au oferit în mod voluntar astfel de „stimulente” tuturor categoriilor de personal medico-sanitar, şi inclusiv personalului auxiliar, ceea ce denotă faptul că obiceiul acordării de bani sau atenţii este unul încetăţenit la români, acesta fiind practic o cutumă general acceptată. Astfel de „stimulente” au fost solicitate şi pentru sau de către unii medici din spitale printr-ocondiţionare directă de către medic, sau indirect, de către asistentă pentru medic, de către infirmieră pentru medic sau de către personalul auxiliar pentru medic. În aproximativ 10% dintre cazuri în care pacienţii internaţi au oferit bani sau atenţii medicilor, aceasta s-a făcut la solicitarea medicului. Un procent similar dintre asistente şi dintre infirmierele (între 8% şi 10%), care au primit bani sau atenţii, au solicitat acest lucru." (-sursa-) 

În acelaşi studiu, coordonat de Ministerul Sănătăţii şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID), se subliniază faptul că o astfel de condiţionare a "acordării asistenţei medicale reprezintă un demers îngrijorător, afectând în mod direct sănătatea pacienţilor, cu atât mai mult a celor ce nu deţin resurse financiare pentru astfel de plăţi. Acest tip de comportament afectează atât pacienţii, cât şi imaginea cadrelor medico-sanitare în general, aducând în acelaşi timp grave deservicii întregului sistem public de sănătate." 

Totodată, studiul identifică patru tipuri de factori care determină fenomenul corupţiei în rândul personalului medical: legislativi, administrativi, de control şi de natură personală. (articol integral - Blogurile Adevărul -)

Rămânem loiali Casei Regale a României şi avem nădejde în înțelepciunea MS Regele Mihai I al României

Am refuzat să răspund primului impuls, acela de a comenta imediat decizia MS Regele Mihai I al României de a înlătura de la succesiunea la Tronul Țării pe ASR Principele Nicolae.

Vă mărturisesc că această decizie mi-a provocat durere sufletească și multă nedumerire.

Moment dificil...

Loialitatea față de Casa Regală a României îmi cere să respect hotărârea MS Regele Mihai I al României. Da, o voi respecta...

Prietenia față de ASR Principele Nicolae, care mi-a dăruit onoarea să-l cunosc și să-i fiu alături în călătoriile sale pe tărâmul Olteniei, îmi cere să-i apăr imaginea și să-l ajut în toate câte va decide să facă, oricând îmi va cere.

Dragostea față de Națiunea Română și de Monarhia Constituțională îmi cere să nădăjduiesc că MS Regele Mihai I al României va aduce lumină asupra acestei decizii. Nu cerem explicații Majestății Sale, onoarea ne oprește, însă credem că este important pentru Neam, pentru Țară, pentru cei loiali Majestății Sale și pentru viitorul Casei Regale a României, să înțelegem corect și în detaliu resorturile acestei decizii.

Așteptăm și nădăjduim...

Trăiască Regele!

ALEGE TV - Dezbatere despre Legea "anti-legionară"

Joi, 13 august 2015, am fost invitat de colegul meu din presa craioveană, jurnalistul Bogdan Groşereanu, să particip la o ediţie a emisiunii Audienţă Generală, pe subiectul Legii "anti-legionare", alături de profesorul universitar şi istoricul Sorin Liviu Damean, de la Universitatea din Craiova. Vă ofer, spre vizionare, înregistrarea emisiunii:

Şase ani de preoţie în Hristos - Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Se împlinesc astăzi şase ani de la ziua în care, din dragostea lui Dumnezeu Tatăl, din mila lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi cu puterea Duhului Sfânt, am primit binecuvântare de la IPS Acad. Dr. Părintele nostru Irineu, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Craiovei, să fiu rânduit printre preoţii lui Hristos, coborând asupra mea harul preoţiei prin punerea mâinilor Preasfinţitului Părintele nostru Gurie, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, după Sfânta Liturghie săvârşită la Mânăstirea Lainici, de praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Şase ani luminaţi de fapte bune, întru slujirea bolnavilor, copiilor suferinzi din Spitalul Judeţean de Urgenţă Nr. 1 Craiova și bătrânilor din Căminul pentru Persoane Vârstnice Craiova, fapte bune săvârșite nu prin virtuțile mele, ci cu voia, ajutorul și mila lui Hristos.

Fapte bune mai puţine decât mi-am dorit să săvârșesc...

Șase ani uneori întunecaţi de păcate, din pricina slăbiciunilor mele omenești, păcate care mi-au deschis răni sufletești și prin care am adus și suferință celor dragi mie, răni sufletești a căror vindecare o voi afla doar de la Hristos.

Păcate omeneşti... "căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc!" (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel VII, 19)

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru mila Lui, căci mă îngăduie să fiu preot lui Hristos şi nu mă leapădă dintre slujitorii Lui, deși sunt nevrednic cerului şi pământului!

Iertare cer familiei mele, Dianei, soţiei mele scumpe şi copiilor mei, dulci precum Raiul, Casiana Gabriela, Andrei Vladimir şi Mihai Nectarie pentru toate câte le-am greșit! Iertare cer ierarhului meu, IPS Părintele Irineu pentru toate supărările prin care l-am întristat şi necăjit! Iertare cer duhovnicului meu, Pr. Gabriel, pentru clipele de rătăcire când m-am îndepărtat de sfatul lui duhovnicesc!

Iertare cer tuturor cărora le-am greșit...

...iar de am făcut vreun bine cuiva dintre voi, nu de la mine a fost acel bine, ci de la Hristos, căci Hristos "este Calea, Adevărul şi Viaţa." (Sfânta Evanghelie după Ioan I, 6)

Sfintei Treimi îi ridic rugăciune să mă ierte şi să-mi dăruiască să rostesc, cu dragoste de Dumnezeu şi de semeni, smerindu-mă precum Apostolul: "să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!" (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel VI, 14)

SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

Despre Legea "anti-legionară": chestiunea evreiască în România începutului de sec. XX şi în România începutului de sec. XXI - o necesară comparaţie (III)

Ziua Păcălelilor. Pe 1 aprilie, comunitatea evreiască din Buhuşi i-au încredinţat Dl. Iorga biroul Hakham din acea localitate. (caricatură din publicaţia Furnica, anul 1910, de Ion Theodorescu-Sion)

Legea "anti-legionară", promulgată de Preşedintele României, readuce în agora românească teme deosebit de sensibile şi deopotrivă deranjante pentru unele grupuri de interese. Între aceste teme, trei sunt foarte importante, anume chestiunea evreiască, problema canonizării Sfinţilor Închisorilor comuniste şi condamnarea penală a comunismului.

Vă propun să încercăm să medităm pe rând asupra acestor chestiuni, practicând un necesar echilibru între raţiune şi simţire, aşa cum ne impune conţinutul lor extrem de complex şi nu în ultimul rând, pentru unii, controversat. Menţionez faptul că înţelegerea corectă a demersului meu jurnalistic necesită şi lecturarea primelor două episoade ale acestei mini-serii, ceea ce vă invit să faceţi: -episodul 1-  /  -episodul 2-

Despre chestiunea evreiască în România începutului de sec. XX şi în România începutului de sec. XXI - o necesară comparaţie

Comunitatea evreiască aflată în teritoriile Statului Român, în prima jumătate a sec. XX, a cunoscut atât fericirea generată de prosperitatea economică şi dezvoltarea culturală a evreimii româneşti, cât şi durerea începutului prigoanei, care a culminat cu crimele sângeroase comise în vremea Holocaustului.

Relaţia dintre români şi evrei nu a fost niciodată nici simplă şi nici tihnită. Convieţuirea dintre evrei şi români, la începutul modernităţii româneşti, şi-a aflat conţinutul într-un creuzet în care generozitatea şi îngăduinţa românilor faţă de străini şi loialitatea evreilor faţă de ţara adoptivă România, s-au întrepătruns atât cu mânia provocată în sufletul românilor de puterea economică tot mai mare a evreilor - dobândită, în viziunea corifeilor anti-semitismului românesc, prin mijloace oculte, dubioase, prin jefuirea averii naţionale etc. - cât şi cu dorinţa puternic manifestată a unei părţi a elitei evreieşti de a controla cât mai multe domenii ale societăţii româneşti, în numele prosperităţii etniei, dar şi uneori al unui sionism internaţionalist, eşuat într-un final, în experimentul socialismului bolşevic, şi apoi transformat, la nivel european, de Hitler şi imitatorii săi din dictaturile fasciste europene, în pretext pentru justificarea şi comiterea Holocaustului, asasinarea în masă a evreilor din Europa. 

Teritoriile locuite de români nu au avut o prezenţă evreiască numeroasă, deşi evreul era un personaj cunoscut, deopotrivă acceptat, admirat şi invidiat, în oraşele şi satele româneşti de la începutul sec. XX. Recensământul din 1899 înregistra un număr de 269.015 de evrei în Regat, evreii reprezentând un procent de 4,6% din numărul total de locuitori. La Recensământul din 1912, se înregistra un număr de 239.957 evrei (3,3% din populaţie), cu o scădere a numărului de evrei cu aproximativ 30.000 de persoane, pentru ca la recensământul oficial din 1930 să fie înregistraţi 756.222 de evrei în teritoriile româneşti. (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)

Documentar TV - Sfinţii Închisorilor comuniste